Avizul de mediu a fost emis în martie 2011, de Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu (ARPM Sibiu) - o agenţie care a lăsat impresia că este oricând "la ordinul" corporaţiilor. După cum precizează ONG-urile care au obţinut acest admirabil succes în justiţie, "în acest moment, Planul Urbanistic Zonal care reglementează zona industrială, fără avizul de mediu aferent, nu produce niciun fel de efecte juridice. Prin urmare, nici proceduri subsecvente întemeiate pe acest act, precum obţinerea acordului de mediu şi emiterea autorizaţiei de construire, nu se pot desfăşura în mod legal".
Apelând la istoria recentă, ne amintim că primele planuri de urbanism pentru Roşia Montană (Plan Urbanistic General şi Plan Urbanistic Zonal) au fost întocmite de către RMGC şi adoptate de Consiliul Local Roşia Montană, aflat în puternic conflict de interese, în anul 2002. Acestea au stat la baza interdicţiei oricărei activităţi economice, şi chiar a celei de locuire pe suprafaţa necesară proiectului minier, eliminând Roşia Montană din circuitul firesc al multor localităţi din Apuseni, ajunse, între timp, importante centre turistice. Acest nefast parcurs a fost, din păcate, încurajat şi chiar dirijat de primarii care s-au succedat, din 2000 până azi, edili de... carton, cărora numai de soarta locuitorilor şi a localităţii lor nu le-a păsat. Începând cu anul 2002, planurile de urbanism promovate de primăria primarilor Nariţa şi Furdui au blocat numeroase iniţiative locale de dezvoltare în turism, agricultură sau servicii. Recenta sentinţă de la Bacău aminteşte şi de o şmecherie pusă la cale de guvernul Ponta: "Legea specială" pentru Roşia Montană, căzută la vot în parlament, în septembrie 2013, prevedea că, dacă un act emis pentru desfăşurarea proiectului este anulat de instanţă, autoritatea emitentă are obligaţia de a emite unul nou în... 30 de zile! Slavă Domnului că a învins raţiunea! În faţa veştii că RMGC începe "să nu se mai vadă" la Roşia Montană, preşedintele Alburnus Maior, Eugen David, a declarat: "O companie de minerit canadiană a venit şi s-a folosit de influenţa sa pentru a ne spune nouă, roşienilor, că nu putem locui şi nu ne putem dezvolta comunitatea. Să fie învăţătură de minte pentru toate companiile de minerit, că avizele lor, obţinute, cel mai probabil, ilegal, sunt bune pentru stors bani de la investitori, nu pentru dezvoltarea durabilă a munţilor Apuseni". După părerea unui alt membru al echipei juridice a organizaţiilor menţionate, Ştefania Simion, un beneficiu important al recentei decizii a Tribunalului din Bacău este că Guvernul României, dacă va fi reprezentat de avocaţi corecţi, şi nu cumpăraţi de adversari, poate să câştige lejer arbitrajul cu Gabriel Resources de la Washington. "Gabriel Resources pretinde despăgubiri absurde după ce, prin numeroase procese câştigate, ani de-a rândul, noi am demonstrat că proiectul minier Roşia Montană este unul ilegal. Acum e vremea ca Guvernul să transforme aceste sentinţe în argumente convingătoare în faţa arbitrilor de la Banca Mondială", a spus Simion. Într-adevăr, guvernul Ponta are toate actele pe masă ca să câştige. Îmi e greu să cred că n-o va face, cu toate oscilaţiile de până acum. Experienţa ministrului de externe, Bogdan Aurescu, în litigiul privind Insula Şerpilor, ar trebui folosită fără întârziere. Aurescu a adus ţării mai multă Mare Neagră, o suprafaţă egală cu trei judeţe. Cine va aduce aurul Roşiei Montane înapoi, pentru români?
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
