Charlie Ottley este un celebru prezentator de televiziune, care s-a îndrăgostit de frumuseţea României, în timp ce filma documentarul "Wild Carpathia" - "Carpathia sălbatică", care avea să facă înconjurul lumii, devenind un ambasador neoficial al României. Înainte să-l întâlnesc, nu ştiam că a studiat teologia şi filosofia la Universitatea din Bristol şi că e un poet cunoscut în Marea Britanie. Un om sensibil, cu o inimă de copil, uimit să descopere natura fabuloasă a României şi să se bucure, împreună cu alţii, de ea.
Despre români s-au scris multe neadevăruri în presa din Occident, adesea pe un ton otrăvit şi răutăcios. Dar mai mult decât străinii, ne criticăm aspru noi înşine, adăugând la nemulţumirile fireşti, cu care se confruntă orice popor din lume, un soi de dezgust rămas, poate, din vremea comunismului, pe care cei mai mulţi dintre noi l-am urât atât de mult, încât sentimentul acesta negativ, tendinţa de a vedea doar urâtul şi neîmplinirea, au ajuns să se răsfrângă şi asupra noastră. Charlie Ottley nu ne vede aşa. Veţi descoperi în interviul pe care l-a acordat revistei "Formula AS", nu numai o altă imagine a României, ci şi un alt popor decât cel aşa de dispreţuit de televiziunile de ştiri de la noi sau de aiurea. Iar declaraţiile sale nu sunt de faţadă. Atunci când românii au fost ponegriţi în Marea Britanie, printr-o campanie special orchestrată în presă, Charlie ne-a apărat public, asumându-şi criticile compatrioţilor săi. Iată de ce am început interviul prin a-l ruga să închidă ochii şi să-mi spună ce vede atunci când spun "România".
"Am un sentiment de entuziasm că România creşte, se dezvoltă, într-un ritm foarte rapid - dar, odată cu dezvoltarea, apar şi riscuri"
Asta se întâmplă acum cu pădurile, aşa cum am văzut recent în scandalul ce implică şi compania Holzindustrie Schweighofer din Sebeş. E tragic să vezi pădurile frumoase ale României, sălbăticiunea ei unică, retezate, puse la pământ, transformate în aşchii şi exportate către companii mari de mobilă ieftină, o mobilă din PAL care rezistă, poate, 5 ani, o fracţiune din timpul de viaţă al unei mobile adevărate, vechi, din lemn masiv, din stejar sau din fag, pe care o găsim în magazine second-hand, la vechituri, o mobilă care a supravieţuit, poate, 200 de ani, dar pe care oamenii nu o mai doresc acum. În acest context, viitorul naturii sălbatice din România, ultima mare pădure a Europei, este crunt. Observăm cum zonele de sălbăticie se micşorează din ce în ce mai mult în România. Recent, am fost în Bucovina, şi am încercat să găsim nişte zone sălbatice pentru filmări. Am urcat pe dealuri gândindu-mă: "Acel drum arată ca şi cum ar duce în sălbăticie, către locuri potrivite pentru a filma nişte cadre - munţi cu păduri de pin şi molid, poate şi o cascadă, să urcăm pe lângă râu şi să vedem unde ajungem." Pot să-ţi arăt câteva dintre pozele pe care le-am făcut, am avut un pilot de dronă cu mine. Am lansat drona şi, cum a ajuns la linia orizontului, unde se vedeau câţiva pini care mărgineau drumul, am descoperit un peisaj decimat, unde nu mai rămăsese absolut nicio urmă de pădure. Evident, ei taie pădurea şi lasă o perdea de copaci în faţă, ca să nu se vadă defrişarea. Dar dacă treci de această perdea de copaci şi mergi spre zone mai îndepărtate, vezi din ce în ce mai multe zone devastate, până când, la un moment dat, nu mai vezi altceva decât zone defrişate.
"Locuitorii din zonele rurale ale României ar beneficia masiv de pe urma turismului"
- Ai făcut filme documentare despre România, vorbind la superlativ despre frumuseţea Carpaţilor. Munţii noştri sunt frumoşi, dar nu atât de iubiţi precum Alpii, care sunt mult mai înalţi şi mai stâncoşi. De ce ai preferat să filmezi la noi, în locul Elveţiei, de pildă, care este atât de vestită şi căutată de turişti?
- Sunt locuri extraordinare în Europa, dar frumuseţea şi calitatea unui loc nu sunt date de înălţime, de numărul de stânci sau de cât de cunoscute sunt aceste locuri. Numărul turiştilor care merg acolo nu reflectă neapărat atractivitatea locurilor, ci faptul că oamenii au auzit despre ele, că au fost promovate mai bine şi că există o tradiţie îndelungată a vacanţelor acolo, pentru schi şi drumeţii. Este şi uşor să ajungi în Elveţia, nefiind prea departe de multe ţări europene şi mai este şi o obişnuinţă transmisă de-a lungul generaţiilor. Părinţii şi bunicii turiştilor de azi au mers acolo, de asemenea. România a fost izolată timp de decenii. Este nevoie de trei-patru generaţii, pentru ca oamenii să înceapă să-şi schimbe comportamentele şi să meargă în locuri diferite. Dar dacă noi promovăm Carpaţii aşa cum trebuie şi oferim ceva ce există aici, dar nu există în acele locuri, pentru că a dispărut, oamenii vor reacţiona şi vor veni în România, în loc să meargă în Elveţia. Dacă mergi la ei, nu găseşti decât resorturi masive de schi, oriunde te uiţi. Vara, peisajul montan are cicatrici enorme peste tot. Nu vezi natura care este prezentă în România din abundenţă, acolo nu sunt urşi şi lupi sau sunt foarte puţini, doar în anumite zone. Deci, la voi există ceva complet diferit, ceva ce nu mai găseşti în locurile menţionate, iar oamenii merg acolo pentru că nu ştiu ce are ţara voastră de oferit.
Eu cred că locuitorii din zonele rurale ale României ar beneficia masiv de pe urma turismului, iar turiştii care doresc să vadă natura adevărată şi sălbăticia reală ar veni aici. Dar trebuie să ne asigurăm că atunci când acest lucru se va întâmpla - aşa cum a început deja datorită filmelor noastre şi altor persoane care promovează România, cum este Prinţul Charles - că România este pregătită şi poate face faţă într-un mod sustenabil şi continuu. Pentru că turiştii nu vor mai veni dacă oamenii vor construi în continuare hoteluri de tip bloc pentru că în anul anterior, au avut locurile supraocupate în casele de oaspeţi tradiţionale, şi ştiu că aşa ar putea caza 40 de turişti în plus. Nu... Ar trebui ca zonele rurale să se dezvolte într-un fel raţional şi precis, bine gândit, în aşa fel încât să poată acomoda numărul în creştere al celor care vor să vină aici, dar care să nu distrugă locul în care vin.
- Deci, soluţia elveţiană nu este drumul pe care ar trebui să meargă România?
În alte locuri din Europa în care s-au defrişat pădurile, s-au făcut replantări, dar cu monoculturi de pini, de exemplu, pentru că aceştia pot fi tăiaţi mai devreme şi poţi să îi vinzi mai repede. Astfel că nu mai există păduri indigene, mixte. Aşa se face că la noi, în Scoţia, găseşti acum ici şi colo monoculturi intensive de pin plantate atât de dens, încât nu supravieţuieşte nimic sub copaci, nici ciuperci, nici insecte, este întuneric beznă şi nu poţi să pătrunzi printre ei decât dacă te târăşti pe jos. Într-o astfel de pădure nici animalele nu trăiesc, pentru că nu au ce să mănânce. Poate găseşti câţiva jderi de pin, dar nu e nici urmă din biodiversitatea pe care o întâlneşti în România. Este un pustiu!
"Iubesc poporul român. Românii sunt fantastici"
- Iubesc poporul român! Românii sunt fantastici! Înflăcăraţi, mândri, buni, incredibil de generoşi şi deschişi. Cred că sunt minunaţi! Peste tot unde am mers, oamenii au fost foarte primitori şi m-au sprijinit. Cred că oamenii de aici au nevoie să creadă în ceva. Există mult cinism în felul în care au fost trataţi de conducătorii lor, de guverne - cei care ar fi trebuit să aibă grijă de ei şi în care să aibă încredere. Este un lucru foarte trist, care a făcut să apară o stare de nemulţumire şi neîncredere, pe care o înţeleg pe de-a-ntregul, după felul în care generaţii la rând de români au fost trataţi de către cei de la putere. Ce observ acum este că această stare începe să se schimbe, lucru care e foarte încurajator. De exemplu, oamenii dansau pe străzi anul trecut, când a fost ales noul preşedinte al ţării, iar succesul acestuia cred că s-a datorat faptului că românii voiau o schimbare. El este un reformator, un profesor care a făcut multe pentru oraşul Sibiu, iar acum a ajuns preşedintele ţării! Cred că asta arată faptul că România este într-un proces de schimbare, iar asta e minunat! De asemenea, faptul că oamenii au făcut marşuri şi demonstraţii pentru prezervarea Roşiei Montane care reprezintă o problemă de mediu.
Cred că ospitalitatea, generozitatea şi bunătatea poporului român sunt legendare. Când vii la români, ei îşi deschid casele şi inimile către tine. Îţi oferă palincă. Cum intri pe uşă, pun pe masă sarmale pentru tine. Ai parte de o experienţă minunată, oriunde ai merge întâlneşti oameni fantastici. Am mulţi, mulţi prieteni în România. Şi trebuie să îmi găsesc şi o casă aici şi să petrec cel puţin jumătate de an în România, atât vara, cât şi iarna, pentru că aici este frumos în orice anotimp. Toamna este incredibilă, primăvara este înălţătoare, prin pomii în floare - toate anotimpurile sunt impresionante, spectaculoase! Chiar ieri am scris un comentariu pe Facebook, conducându-mi maşina spre Bucureşti: "Îndreptându-mă către Bucureşti, temperatura a ajuns aproape de 40 de grade în jurul orei de luat ceaiul. Doamne, iubesc ţara asta! O climă cum se cuvine, care nu-şi cere scuze, care te va coace sau te va muşca; anotimpuri neambigue, care arareori şovăie şi pe care te poţi bizui." Asta e extraordinar! Multor englezi le place să vină în locuri ca România, pentru că în Anglia, din cauza curentului Golfului, este garantată o vreme mizerabilă, gri, tristă şi ploioasă în cea mai mare parte a anului. Iarna este foarte puţină lumină şi din cauza norilor. De aceea, mulţi englezi suferă de o afecţiune numită "tulburare afectivă sezonieră" şi merg în Spania sau unde pot, pentru a vedea soarele. E o problemă reală.
- Deci, pentru voi, englezii, canicula din Bucureşti nu e o problemă?
- Căldura din Bucureşti? E minunată! Du-te şi sari într-un râu, dacă eşti undeva la ţară, şi te răcoreşti. Sigur, uneori poate fi prea multă căldură, dar soarele este atât de frumos, poţi sta la umbră... Este o experienţă minunată să ştii că în următoarele câteva săptămâni va fi soare în fiecare zi, să te trezeşti dimineaţa şi să vezi cerul albastru. Simt că lumea e a mea, că pot să fac ce am de făcut, iar apoi, după ce am terminat, pot să stau seara fie la o terasă, fie într-o grădină din Bucureşti, sau oriunde în această ţară, la un colţ de stradă, pe o bancă, să mă bucur de soare, să mă relaxez, să simt seara caldă, tămăduitoare...
Eu sunt poet... şi îmi place enorm vremea de aici. Aş vrea să spun că-i romantică, dar ezit să folosesc cuvântul "romantic", pentru că ştiu că oamenii moderni m-ar împuşca... O să mă întrebe ce este romantic când sunt plus 40 de grade vara în Bucureşti, sau minus 30 de grade iarna, la munte. Aşa că nu voi folosi cuvântul "romantic", pentru că nu este romantic să te lupţi cu natura, mai ales la ţară, când încerci să bagi lemnele în sobă ca să nu-ţi degere degetele. Dar eu cred că oamenii apreciază mai mult natura când trebuie să se lupte cu ea. Într-un fel, ea te face să îţi dai seama de lucrurile care contează cu adevărat în viaţă: mâncare pe masă, căldură în sobă, un acoperiş deasupra capului, prieteni şi râsete în jurul tău prin casă. Acestea sunt lucrurile pe care noi le-am pierdut în Marea Britanie, totul este atât de uşor pentru noi! Nu vreau să intru în problema fericirii prea mult... Ştii, poţi să ai toate echipamentele moderne ale zilelor noastre, dar ele nu te vor face fericit. Ceea ce te face cu adevărat fericit sunt prietenii, o mâncare bună, faptul că ai un adăpost, sănătate, dragoste şi un motiv pentru a te trezi în fiecare dimineaţă. Ceva ce îţi aduce bucurie, fie că scrii o poezie, că pictezi, că îţi cultivi propriii struguri sau îţi amenajezi o casă. Acestea sunt bogăţiile vieţii, lucrurile care contează...
Deseori, noi complicăm lucrurile. Eu cred că atunci când străinii vin să vă viziteze satele de aici, văd că ţăranii duc o viaţă aspră, grea, dar frumoasă, şi aşa ajung să îşi cumpere case tradiţionale şi să trăiască în acest fel. Bineînţeles, asta nu înseamnă o rupere de lumea de azi. Nu vreau să fiu prost înţeles. Nu sunt un eco-fanatic. Oamenii trebuie să ştie ce se întâmplă în lume, au nevoie de televizor, de educaţie, de entertainment, de un computer, de acces la internet, pentru a comunica oriunde în lume. Dar aceste lucruri pot fi integrate într-un mod de viaţă sustenabil.
"Este important să transmitem mesajul către lume, că românii sunt un popor bun, muncitor şi mândru, mai ales în contextul publicităţii negative de care România a avut parte recent, în Anglia"
- Anul acesta ţi-ai propus să filmezi cel de-al patrulea şi ultimul episod al seriei Wild Carpathia. Ce o să conţină?
- El se va numi White Carpathia - Carpathia albă. Aşa cum sugerează titlul, este vorba despre România în anotimpul iernii, despre tradiţiile româneşti din această perioadă. Va începe cu frumoasele culori ale toamnei, cu frunzele care cad, apoi primele ninsori, şi vom vedea cum funcţionează tot ecosistemul iarna, cum supravieţuiesc oamenii la temperaturile foarte joase de aici, când sunt minus 30 de grade, dar şi ce pot face turiştii şi vizitatorii care vin în România pe timpul iernii, pentru că vreau ca oamenii să înţeleagă că această ţară merită vizitată - nu doar vara, ci şi iarna. Craciunul, dar şi Paştele, sunt perioade speciale aici, cu tradiţii deosebite, iar peisajul este al unui tărâm magic, de zăpadă şi gheaţă, şi vrem să arătăm asta oamenilor. Este important să transmitem mesajul către lume, că românii sunt un popor fantastic, bun, muncitor şi mândru, mai ales în contextul publicităţii negative de care România a avut parte recent în Anglia, cu programe ca The Romanians Are Coming! (Vin românii!)
Acesta este motivul pentru care vrem să facem acest episod acum. Avem acum în derulare o campanie Kickstarter, de strângere de fonduri, care se va încheia pe 29 ale acestei luni. Şi aş vrea să îi rog pe români pe această cale să ne ajute să realizăm acest ultim episod al Wild Carpathia (puteţi dona orice sumă de bani, oricât de mică, prin intermediul site-ului http://www.wildcarpathia.tv). Până acum, am realizat trei episoade în care am promovat România în întreaga lume. Acestea probabil că au fost cele mai mari programe despre România şi care au fost văzute de cel mai mare număr de oameni, atât în ţară, cât şi peste hotare. Am fost norocoşi să ne sprijine Prinţul Charles, Travel Channel şi Televiziunea Naţională. Am prezentat, astfel, în peste 110 ţări, frumuseţea României şi cât de fantastic este poporul român, cu tradiţiile şi cultura lui, dar şi importanţa pădurilor şi a peisajului medieval, care fac această zonă unică în lume.
"Am o legătură cu România pe care nu vreau să o pierd"
- Ce vei face după White Carpathia?
- Mă voi ocupa de proiectul "Wild Carpathia Trust", care va avea nevoie de doi ani ca să dea roade. Pe lângă asta, am început un proiect de a construi în România, de la zero, un sat ecologic, în stil tradiţional. Vreau să arăt că este posibil! În loc să faci un hotel oribil de beton, se pot crea câteva case tradiţionale neinvazive, într-o mică zonă, care astfel este protejată, iar frumuseţea peisajului este conservată, de asemenea. Poţi face 20 de case, un grajd, un muzeu, un restaurant, dar toate folosind lemn frumos, toate făcute tradiţional. Acestea vor aduce venituri oamenilor locului, iar turiştii vor putea veni să stea în ele, să facă drumeţii, să se bucure de natură, să facă ce doresc, într-un loc minunat. Pentru că dacă arăţi că se pot construi case noi, care sunt tradiţionale şi frumoase şi că au valoare, iar turiştii vin, dai un exemplu pentru alte zone. Astfel, zonele rurale pot înflori, se creează locuri de muncă, bunăstare, venituri pentru comunităţile locale şi, în acelaşi timp, promovezi turismul aşa cum trebuie, într-un mod sustenabil. Planul meu în acest moment este să realizez proiectul unui astfel de sat tradiţional ecologic, în zona Piatra Craiului - Bucegi. Vom folosi energie verde şi electricitate din sistemul naţional, dar cablurile vor fi îngropate, nu se vor vedea, şi o vom suplimenta masiv cu sisteme solare. Iarna, vom folosi lemn pentru foc şi pentru încălzirea apei. Sistemul de aprovizionare cu apă va fi prevăzut cu un sistem de reciclare a apei menajere. Se poate folosi şi un generator în miniatură, alimentat cu baterii, care să folosească resturile menajere şi să producă o parte din energia de care ai nevoie. Căutăm tot felul de soluţii de genul acesta. La Viscri s-a făcut deja ceva similar şi mare parte din electricitatea folosită provine din folosirea apei menajere a satului, pe care o procesează în mici bălţi, iar gazul rezultat este utilizat pentru a produce electricitate. Este un model frumos, pe care îl putem urma cu toţii, oriunde în lume.
- Aşadar, te vei stabili definitiv în România?
- Îmi voi lua o casă aici, dar voi păstra şi casa mea din UK. Voi călători prin lume şi voi face filme în continuare. Dar, cu siguranţă, petrecând atât de mult timp în ultimii cinci ani aici, simt România ca pe o a doua casă. Am o legătură cu această ţară pe care nu vreau să o pierd. Vreau să ajut ţara aceasta, să rămân pe aici, să petrec mulţi ani fericiţi plimbându-mă prin munţi, bucurându-mă de frumuseţea lor. Am prieteni aici. Scriu aici... Este un loc care mă inspiră ca poet. Este de ajuns să fac o plimbare pe munte, şi tot felul de gânduri şi idei îmi vin în minte. Aşa că mi-ar plăcea enorm să am un loc al meu aici, care ar fi foarte important pentru mine, unde aş reveni continuu. Pentru mine, România nu este doar un loc unde să-mi petrec Crăciunul.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
