Charlie Ottley este un celebru prezentator de televiziune, care s-a îndrăgostit de frumusețea României, în timp ce filma documentarul "Wild Carpathia" - "Carpathia sălbatică", care avea să facă înconjurul lumii, devenind un ambasador neoficial al României. Înainte să-l întâlnesc, nu știam că a studiat teologia și filosofia la Universitatea din Bristol și că e un poet cunoscut în Marea Britanie. Un om sensibil, cu o inimă de copil, uimit să descopere natura fabuloasă a României și să se bucure, împreună cu alții, de ea.
Despre români s-au scris multe neadevăruri în presa din Occident, adesea pe un ton otrăvit și răutăcios. Dar mai mult decât străinii, ne criticăm aspru noi înșine, adăugând la nemulțumirile firești, cu care se confruntă orice popor din lume, un soi de dezgust rămas, poate, din vremea comunismului, pe care cei mai mulți dintre noi l-am urât atât de mult, încât sentimentul acesta negativ, tendința de a vedea doar urâtul și neîmplinirea, au ajuns să se răsfrângă și asupra noastră. Charlie Ottley nu ne vede așa. Veți descoperi în interviul pe care l-a acordat revistei "Formula AS", nu numai o altă imagine a României, ci și un alt popor decât cel așa de disprețuit de televiziunile de știri de la noi sau de aiurea. Iar declarațiile sale nu sunt de fațadă. Atunci când românii au fost ponegriți în Marea Britanie, printr-o campanie special orchestrată în presă, Charlie ne-a apărat public, asumându-și criticile compatrioților săi. Iată de ce am început interviul prin a-l ruga să închidă ochii și să-mi spună ce vede atunci când spun "România".
"Am un sentiment de entuziasm că România crește, se dezvoltă, într-un ritm foarte rapid - dar, odată cu dezvoltarea, apar și riscuri"
"Văd păduri! O mare de păduri, nesfârșite întinderi verzi, văd sate medievale, minunate drumuri de piatră, aud râsete, văd prieteni - mi-am făcut mulți prieteni aici. Văd agitația oamenilor și traficul din orașele pe care le-am vizitat. Am sentimentul unei țări foarte vechi, care a pornit pe un nou drum. Este un loc foarte interesant. Am un sentiment de entuziasm că România crește, se dezvoltă, într-un ritm foarte rapid - dar, odată cu dezvoltarea, apar și riscuri. Așa cum se întâmplă, acum, cu pădurile. Cred cu fermitate că ea va deveni una dintre cele mai puternice națiuni ale Europei în viitor, dar problema este că atunci când ai o creștere de felul acesta - din cauza anilor de represiune este mult de recuperat - există riscul ca lucrurile să ia o turnură greșită. Pot apărea greșeli pe care și alte țări europene le-au făcut. Una dintre cele mai mari greșeli este, desigur, aceea de a-ți distruge resursele naturale, din dorința de a le exploata cât mai rapid posibil și, astfel, iresponsabil.
Asta se întâmplă acum cu pădurile, așa cum am văzut recent în scandalul ce implică și compania Holzindustrie Schweighofer din Sebeș. E tragic să vezi pădurile frumoase ale României, sălbăticiunea ei unică, retezate, puse la pământ, transformate în așchii și exportate către companii mari de mobilă ieftină, o mobilă din PAL care rezistă, poate, 5 ani, o fracțiune din timpul de viață al unei mobile adevărate, vechi, din lemn masiv, din stejar sau din fag, pe care o găsim în magazine second-hand, la vechituri, o mobilă care a supraviețuit, poate, 200 de ani, dar pe care oamenii nu o mai doresc acum. În acest context, viitorul naturii sălbatice din România, ultima mare pădure a Europei, este crunt. Observăm cum zonele de sălbăticie se micșorează din ce în ce mai mult în România. Recent, am fost în Bucovina, și am încercat să găsim niște zone sălbatice pentru filmări. Am urcat pe dealuri gândindu-mă: "Acel drum arată ca și cum ar duce în sălbăticie, către locuri potrivite pentru a filma niște cadre - munți cu păduri de pin și molid, poate și o cascadă, să urcăm pe lângă râu și să vedem unde ajungem." Pot să-ți arăt câteva dintre pozele pe care le-am făcut, am avut un pilot de dronă cu mine. Am lansat drona și, cum a ajuns la linia orizontului, unde se vedeau câțiva pini care mărgineau drumul, am descoperit un peisaj decimat, unde nu mai rămăsese absolut nicio urmă de pădure. Evident, ei taie pădurea și lasă o perdea de copaci în față, ca să nu se vadă defrișarea. Dar dacă treci de această perdea de copaci și mergi spre zone mai îndepărtate, vezi din ce în ce mai multe zone devastate, până când, la un moment dat, nu mai vezi altceva decât zone defrișate.
"Locuitorii din zonele rurale ale României ar beneficia masiv de pe urma turismului"
- Ai făcut filme documentare despre România, vorbind la superlativ despre frumusețea Carpaților. Munții noștri sunt frumoși, dar nu atât de iubiți precum Alpii, care sunt mult mai înalți și mai stâncoși. De ce ai preferat să filmezi la noi, în locul Elveției, de pildă, care este atât de vestită și căutată de turiști?
- Sunt locuri extraordinare în Europa, dar frumusețea și calitatea unui loc nu sunt date de înălțime, de numărul de stânci sau de cât de cunoscute sunt aceste locuri. Numărul turiștilor care merg acolo nu reflectă neapărat atractivitatea locurilor, ci faptul că oamenii au auzit despre ele, că au fost promovate mai bine și că există o tradiție îndelungată a vacanțelor acolo, pentru schi și drumeții. Este și ușor să ajungi în Elveția, nefiind prea departe de multe țări europene și mai este și o obișnuință transmisă de-a lungul generațiilor. Părinții și bunicii turiștilor de azi au mers acolo, de asemenea. România a fost izolată timp de decenii. Este nevoie de trei-patru generații, pentru ca oamenii să înceapă să-și schimbe comportamentele și să meargă în locuri diferite. Dar dacă noi promovăm Carpații așa cum trebuie și oferim ceva ce există aici, dar nu există în acele locuri, pentru că a dispărut, oamenii vor reacționa și vor veni în România, în loc să meargă în Elveția. Dacă mergi la ei, nu găsești decât resorturi masive de schi, oriunde te uiți. Vara, peisajul montan are cicatrici enorme peste tot. Nu vezi natura care este prezentă în România din abundență, acolo nu sunt urși și lupi sau sunt foarte puțini, doar în anumite zone. Deci, la voi există ceva complet diferit, ceva ce nu mai găsești în locurile menționate, iar oamenii merg acolo pentru că nu știu ce are țara voastră de oferit.
Eu cred că locuitorii din zonele rurale ale României ar beneficia masiv de pe urma turismului, iar turiștii care doresc să vadă natura adevărată și sălbăticia reală ar veni aici. Dar trebuie să ne asigurăm că atunci când acest lucru se va întâmpla - așa cum a început deja datorită filmelor noastre și altor persoane care promovează România, cum este Prințul Charles - că România este pregătită și poate face față într-un mod sustenabil și continuu. Pentru că turiștii nu vor mai veni dacă oamenii vor construi în continuare hoteluri de tip bloc pentru că în anul anterior, au avut locurile supraocupate în casele de oaspeți tradiționale, și știu că așa ar putea caza 40 de turiști în plus. Nu... Ar trebui ca zonele rurale să se dezvolte într-un fel rațional și precis, bine gândit, în așa fel încât să poată acomoda numărul în creștere al celor care vor să vină aici, dar care să nu distrugă locul în care vin.
- Deci, soluția elvețiană nu este drumul pe care ar trebui să meargă România?
- Nu. Bulgaria a preluat modelul Elveției și așa au distrus mare parte din munții lor cu stațiuni de schi, unde au construit o mulțime de hoteluri de beton gigantice. Ăsta nu este un model, ci un exemplu prost... Elveția a dezvoltat acest tip de turism pentru o perioadă lungă de timp, iar consecințele asupra naturii se văd. Ea este o țară frumoasă, nu vreau s-o denigrez prea mult, sunt acolo multe pajiști alpine și pășuni, au o floră frumoasă... Dar ai auzit vreodată vorbindu-se despre "marile păduri ale Elveției"?... Biodiversitatea a fost compromisă masiv față de ce era acum 200 de ani. De asemenea, nu o să vezi păsări prea multe în Elveția. Acolo nu există pădurile mixte pe care le găsești în România. Aici sunt cele mai mari păduri mixte din Europa! Dacă mergi în nord, în Finlanda sau țările scandinave, o să vezi păduri vaste de conifere, dar nu păduri mixte, ca la voi, unde sunt împreună fagi, stejari, ulmi, frasini și molizi. Este extraordinar! În fiecare toamnă, când privești peste dealuri, vezi întinzându-se pe sute de kilometri pădurile colorate în portocaliu, roșu, verde și culori aprinse. Și este în ele o abundență de semințe, nuci și fructe de pădure, datorită cărora fauna este foarte bogată cu nenumărate specii de animale, păsări și insecte. Aceste lucruri nu le găsești nicăieri altundeva!
În alte locuri din Europa în care s-au defrișat pădurile, s-au făcut replantări, dar cu monoculturi de pini, de exemplu, pentru că aceștia pot fi tăiați mai devreme și poți să îi vinzi mai repede. Astfel că nu mai există păduri indigene, mixte. Așa se face că la noi, în Scoția, găsești acum ici și colo monoculturi intensive de pin plantate atât de dens, încât nu supraviețuiește nimic sub copaci, nici ciuperci, nici insecte, este întuneric beznă și nu poți să pătrunzi printre ei decât dacă te târăști pe jos. Într-o astfel de pădure nici animalele nu trăiesc, pentru că nu au ce să mănânce. Poate găsești câțiva jderi de pin, dar nu e nici urmă din biodiversitatea pe care o întâlnești în România. Este un pustiu!
"Iubesc poporul român. Românii sunt fantastici"
- Filmele tale documentare nu sunt doar despre natura din România, cu fauna și flora ei minunate, ci și despre oameni. Ce părere ai despre poporul român?
- Iubesc poporul român! Românii sunt fantastici! Înflăcărați, mândri, buni, incredibil de generoși și deschiși. Cred că sunt minunați! Peste tot unde am mers, oamenii au fost foarte primitori și m-au sprijinit. Cred că oamenii de aici au nevoie să creadă în ceva. Există mult cinism în felul în care au fost tratați de conducătorii lor, de guverne - cei care ar fi trebuit să aibă grijă de ei și în care să aibă încredere. Este un lucru foarte trist, care a făcut să apară o stare de nemulțumire și neîncredere, pe care o înțeleg pe de-a-ntregul, după felul în care generații la rând de români au fost tratați de către cei de la putere. Ce observ acum este că această stare începe să se schimbe, lucru care e foarte încurajator. De exemplu, oamenii dansau pe străzi anul trecut, când a fost ales noul președinte al țării, iar succesul acestuia cred că s-a datorat faptului că românii voiau o schimbare. El este un reformator, un profesor care a făcut multe pentru orașul Sibiu, iar acum a ajuns președintele țării! Cred că asta arată faptul că România este într-un proces de schimbare, iar asta e minunat! De asemenea, faptul că oamenii au făcut marșuri și demonstrații pentru prezervarea Roșiei Montane care reprezintă o problemă de mediu.
Cred că ospitalitatea, generozitatea și bunătatea poporului român sunt legendare. Când vii la români, ei își deschid casele și inimile către tine. Îți oferă palincă. Cum intri pe ușă, pun pe masă sarmale pentru tine. Ai parte de o experiență minunată, oriunde ai merge întâlnești oameni fantastici. Am mulți, mulți prieteni în România. Și trebuie să îmi găsesc și o casă aici și să petrec cel puțin jumătate de an în România, atât vara, cât și iarna, pentru că aici este frumos în orice anotimp. Toamna este incredibilă, primăvara este înălțătoare, prin pomii în floare - toate anotimpurile sunt impresionante, spectaculoase! Chiar ieri am scris un comentariu pe Facebook, conducându-mi mașina spre București: "Îndreptându-mă către București, temperatura a ajuns aproape de 40 de grade în jurul orei de luat ceaiul. Doamne, iubesc țara asta! O climă cum se cuvine, care nu-și cere scuze, care te va coace sau te va mușca; anotimpuri neambigue, care arareori șovăie și pe care te poți bizui." Asta e extraordinar! Multor englezi le place să vină în locuri ca România, pentru că în Anglia, din cauza curentului Golfului, este garantată o vreme mizerabilă, gri, tristă și ploioasă în cea mai mare parte a anului. Iarna este foarte puțină lumină și din cauza norilor. De aceea, mulți englezi suferă de o afecțiune numită "tulburare afectivă sezonieră" și merg în Spania sau unde pot, pentru a vedea soarele. E o problemă reală.
- Deci, pentru voi, englezii, canicula din București nu e o problemă?
- Căldura din București? E minunată! Du-te și sari într-un râu, dacă ești undeva la țară, și te răcorești. Sigur, uneori poate fi prea multă căldură, dar soarele este atât de frumos, poți sta la umbră... Este o experiență minunată să știi că în următoarele câteva săptămâni va fi soare în fiecare zi, să te trezești dimineața și să vezi cerul albastru. Simt că lumea e a mea, că pot să fac ce am de făcut, iar apoi, după ce am terminat, pot să stau seara fie la o terasă, fie într-o grădină din București, sau oriunde în această țară, la un colț de stradă, pe o bancă, să mă bucur de soare, să mă relaxez, să simt seara caldă, tămăduitoare...
Eu sunt poet... și îmi place enorm vremea de aici. Aș vrea să spun că-i romantică, dar ezit să folosesc cuvântul "romantic", pentru că știu că oamenii moderni m-ar împușca... O să mă întrebe ce este romantic când sunt plus 40 de grade vara în București, sau minus 30 de grade iarna, la munte. Așa că nu voi folosi cuvântul "romantic", pentru că nu este romantic să te lupți cu natura, mai ales la țară, când încerci să bagi lemnele în sobă ca să nu-ți degere degetele. Dar eu cred că oamenii apreciază mai mult natura când trebuie să se lupte cu ea. Într-un fel, ea te face să îți dai seama de lucrurile care contează cu adevărat în viață: mâncare pe masă, căldură în sobă, un acoperiș deasupra capului, prieteni și râsete în jurul tău prin casă. Acestea sunt lucrurile pe care noi le-am pierdut în Marea Britanie, totul este atât de ușor pentru noi! Nu vreau să intru în problema fericirii prea mult... Știi, poți să ai toate echipamentele moderne ale zilelor noastre, dar ele nu te vor face fericit. Ceea ce te face cu adevărat fericit sunt prietenii, o mâncare bună, faptul că ai un adăpost, sănătate, dragoste și un motiv pentru a te trezi în fiecare dimineață. Ceva ce îți aduce bucurie, fie că scrii o poezie, că pictezi, că îți cultivi propriii struguri sau îți amenajezi o casă. Acestea sunt bogățiile vieții, lucrurile care contează...
Deseori, noi complicăm lucrurile. Eu cred că atunci când străinii vin să vă viziteze satele de aici, văd că țăranii duc o viață aspră, grea, dar frumoasă, și așa ajung să își cumpere case tradiționale și să trăiască în acest fel. Bineînțeles, asta nu înseamnă o rupere de lumea de azi. Nu vreau să fiu prost înțeles. Nu sunt un eco-fanatic. Oamenii trebuie să știe ce se întâmplă în lume, au nevoie de televizor, de educație, de entertainment, de un computer, de acces la internet, pentru a comunica oriunde în lume. Dar aceste lucruri pot fi integrate într-un mod de viață sustenabil.
"Este important să transmitem mesajul către lume, că românii sunt un popor bun, muncitor și mândru, mai ales în contextul publicității negative de care România a avut parte recent, în Anglia"
- Anul acesta ți-ai propus să filmezi cel de-al patrulea și ultimul episod al seriei Wild Carpathia. Ce o să conțină?
- El se va numi White Carpathia - Carpathia albă. Așa cum sugerează titlul, este vorba despre România în anotimpul iernii, despre tradițiile românești din această perioadă. Va începe cu frumoasele culori ale toamnei, cu frunzele care cad, apoi primele ninsori, și vom vedea cum funcționează tot ecosistemul iarna, cum supraviețuiesc oamenii la temperaturile foarte joase de aici, când sunt minus 30 de grade, dar și ce pot face turiștii și vizitatorii care vin în România pe timpul iernii, pentru că vreau ca oamenii să înțeleagă că această țară merită vizitată - nu doar vara, ci și iarna. Craciunul, dar și Paștele, sunt perioade speciale aici, cu tradiții deosebite, iar peisajul este al unui tărâm magic, de zăpadă și gheață, și vrem să arătăm asta oamenilor. Este important să transmitem mesajul către lume, că românii sunt un popor fantastic, bun, muncitor și mândru, mai ales în contextul publicității negative de care România a avut parte recent în Anglia, cu programe ca The Romanians Are Coming! (Vin românii!)
Acesta este motivul pentru care vrem să facem acest episod acum. Avem acum în derulare o campanie Kickstarter, de strângere de fonduri, care se va încheia pe 29 ale acestei luni. Și aș vrea să îi rog pe români pe această cale să ne ajute să realizăm acest ultim episod al Wild Carpathia (puteți dona orice sumă de bani, oricât de mică, prin intermediul site-ului http://www.wildcarpathia.tv). Până acum, am realizat trei episoade în care am promovat România în întreaga lume. Acestea probabil că au fost cele mai mari programe despre România și care au fost văzute de cel mai mare număr de oameni, atât în țară, cât și peste hotare. Am fost norocoși să ne sprijine Prințul Charles, Travel Channel și Televiziunea Națională. Am prezentat, astfel, în peste 110 țări, frumusețea României și cât de fantastic este poporul român, cu tradițiile și cultura lui, dar și importanța pădurilor și a peisajului medieval, care fac această zonă unică în lume.
"Am o legătură cu România pe care nu vreau să o pierd"
- Ce vei face după White Carpathia?
- Mă voi ocupa de proiectul "Wild Carpathia Trust", care va avea nevoie de doi ani ca să dea roade. Pe lângă asta, am început un proiect de a construi în România, de la zero, un sat ecologic, în stil tradițional. Vreau să arăt că este posibil! În loc să faci un hotel oribil de beton, se pot crea câteva case tradiționale neinvazive, într-o mică zonă, care astfel este protejată, iar frumusețea peisajului este conservată, de asemenea. Poți face 20 de case, un grajd, un muzeu, un restaurant, dar toate folosind lemn frumos, toate făcute tradițional. Acestea vor aduce venituri oamenilor locului, iar turiștii vor putea veni să stea în ele, să facă drumeții, să se bucure de natură, să facă ce doresc, într-un loc minunat. Pentru că dacă arăți că se pot construi case noi, care sunt tradiționale și frumoase și că au valoare, iar turiștii vin, dai un exemplu pentru alte zone. Astfel, zonele rurale pot înflori, se creează locuri de muncă, bunăstare, venituri pentru comunitățile locale și, în același timp, promovezi turismul așa cum trebuie, într-un mod sustenabil. Planul meu în acest moment este să realizez proiectul unui astfel de sat tradițional ecologic, în zona Piatra Craiului - Bucegi. Vom folosi energie verde și electricitate din sistemul național, dar cablurile vor fi îngropate, nu se vor vedea, și o vom suplimenta masiv cu sisteme solare. Iarna, vom folosi lemn pentru foc și pentru încălzirea apei. Sistemul de aprovizionare cu apă va fi prevăzut cu un sistem de reciclare a apei menajere. Se poate folosi și un generator în miniatură, alimentat cu baterii, care să folosească resturile menajere și să producă o parte din energia de care ai nevoie. Căutăm tot felul de soluții de genul acesta. La Viscri s-a făcut deja ceva similar și mare parte din electricitatea folosită provine din folosirea apei menajere a satului, pe care o procesează în mici bălți, iar gazul rezultat este utilizat pentru a produce electricitate. Este un model frumos, pe care îl putem urma cu toții, oriunde în lume.
- Așadar, te vei stabili definitiv în România?
- Îmi voi lua o casă aici, dar voi păstra și casa mea din UK. Voi călători prin lume și voi face filme în continuare. Dar, cu siguranță, petrecând atât de mult timp în ultimii cinci ani aici, simt România ca pe o a doua casă. Am o legătură cu această țară pe care nu vreau să o pierd. Vreau să ajut țara aceasta, să rămân pe aici, să petrec mulți ani fericiți plimbându-mă prin munți, bucurându-mă de frumusețea lor. Am prieteni aici. Scriu aici... Este un loc care mă inspiră ca poet. Este de ajuns să fac o plimbare pe munte, și tot felul de gânduri și idei îmi vin în minte. Așa că mi-ar plăcea enorm să am un loc al meu aici, care ar fi foarte important pentru mine, unde aș reveni continuu. Pentru mine, România nu este doar un loc unde să-mi petrec Crăciunul.