ALUNUL DE PĂDURE
Descrierea plantei
Este foarte răspândit în zonele de deal, colinare şi montane, fiind o specie pretenţioasă la lumină. Creşte la marginea pădurilor, în luminişuri. Celor care locuiesc în astfel de zone le recomand ca în curte, pe lângă brazi, pini sau alţi arbori ornamentali, să planteze şi câte un alun de pădure. Arbust de până la 5 m înălţime, cu tulpini drepte, ramificate de la bază, alunul are o coroană cu deschidere largă, care cuprinde lumina ca un potir. În zilele senine, ramurile şi frunzele lui sunt poleite cu soare şi strălucesc, decorând feeric pădurea. Toamna târziu, după căderea frunzelor, pe ramurile alunului apar mâţişori gingaşi şi cafenii, care puşi acasă în glastre, răspândesc aromă sălbatică, de pădure. Fructul alunului, aluna, este acoperit de o coajă subţire, dar tare, care la maturitate are culoarea brun-roşietică. Din tulpinile tufei de alun se obţin araci de foarte bună calitate, rezistenţi la putrezire, care se folosesc în grădină.
Recoltare şi uscare
De la alunul de pădure se folosesc fructele (Fructus coryli), frunzele (Folium coryli) şi scoarţa (Cortex coryli). Recoltarea se face toamna, când alunele ajung la maturitate deplină. Se pun la uscat câteva zile şi se decojesc doar înainte de folosire. Păstrate decojite, încep să râncezească, pentru că au un conţinut mare în ulei. Se folosesc ca atare sau uşor coapte. Pentru a păstra nealterate principiile active, temperatura de coacere nu trebuie să depăşească 150 de grade.
Scoarţa se recoltează primăvara, odată cu începutul ciclului vegetativ, când se activează circulaţia sevei. În această perioadă, ea se desprinde uşor de pe ramurile şi tulpinile de 2-3 ani. Se taie sub formă de fâşii lungi de 5-10 cm şi se pun la uscat, fragmentându-se groscior, înainte de utilizare.
Frunzele au perioada optimă de recoltare în lunile iunie-iulie, când sunt încă tinere. Uscarea se face pe cale naturală, la umbră, în strat subţire, în poduri, verande, balcoane sau şoproane bine aerisite.
Compoziţia chimică
La fel ca şi miezul de nucă, aluna este bogată în proteine, acizi graşi esenţiali (acidul linolenic = omega 3 şi acidul linoleic = omega 6) şi cantităţi mici de glucide, care o transformă într-un aliment pentru dieta diferitelor afecţiuni. De asemenea, în alune se găsesc vitamine hidrosolubile (vitaminele din complexul B, vitamina C, vitamina P), vitamine liposolubile (vitaminele A, E şi F), numeroase săruri minerale (macro, oligo sau microelemente). Frunzele şi scoarţa conţin tanin, acid cafeic, acid clorogenic, flavonoide, diferiţi polifenoli.
Preparate farmaceutice din alun
Infuzia
Mod de preparare: 1 lingură de frunze de alun uscate şi mărunţite groscior se opăresc cu 250 ml apă fiartă. Se lasă la infuzat timp de 30 de minute, după care se filtrează. Se îndulceşte după gust cu miere.
Decoctul
Mod de preparare: 1 lingură de scoarţă de alun uscată şi mărunţită groscior se fierbe la foc mic, timp de 30 de minute, în 500 ml apă, într-un vas, de preferinţă din inox sau emailat. Se va avea în vedere să se completeze la final apa evaporată. Se filtrează lichidul fierbinte prin tifon sau vată medicinală, care se va umecta cu puţină apă. Se îndulceşte, ca şi infuzia, cu miere.
Tinctura
Mod de preparare: 2 linguri de frunze sau scoarţă de alun, uscate şi mărunţite groscior, se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat, obţinut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de alte 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop picurător. Termenul de valabilitate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.
Vinul terapeutic
Mod de preparare: peste 50 g (4 linguri) frunze sau scoarţă uscată şi mărunţită groscior se toarnă 1 litru de vin roşu, adus la fierbere. Se lasă timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După expirarea perioadei de macerare, vinul se filtrează, fără stoarcerea reziduului, şi se lasă la decantat alte 6 zile, separându-se partea limpede de reziduul depus la fundul vasului. Se va completa cu vin până la 1 litru. Se pune la păstrat în flacoane de 200 sau 250 ml. Termenul de valabilitate este de 1 an de zile, la temperatura camerei, dacă vinul folosit la preparare are concentraţia alcoolică de cel puţin 11 grade. În cazul concentraţiei alcoolice a vinului mai mică de 11 grade, vinul medicinal se va păstra la frigider.
Datorită conţinutului în alcool a tincturii şi a vinului, nu se recomandă administrarea lor conducătorilor auto sau celor cu intoleranţă la alcool.
Ulei terapeutic
Uleiul virgin de alune se obţine mai greu în gospodărie, deoarece este nevoie de o presă de mână pentru obţinerea lui. Putem, în schimb, să preparăm un ulei terapeutic folosind metoda prezentată mai jos. Obţinem în acest mod un preparat de bună calitate, bogat în acid linolenic.
Mod de preparare: 4 linguri de alune de pădure (în lipsă, se pot folosi şi alunele de pământ nesărate) măcinate groscior se fierb împreună cu 100 ml ulei de floarea-soarelui câteva minute, pe baie de aburi, pus în flacoane de sticlă. Se lasă apoi timp de 2 zile, după care se filtrează. Uleiul rezultat este un excelent emolient pentru piele, pe care o protejează de efectul nociv al detergenţilor, solvenţilor organici, poluanţilor din aer, reziduurilor chimice şi contactului cu alergeni de diferite origini.
Tratamente interne
Nota farmacistului: viaţa biologică a organismului uman este posibilă datorită metabolismului. Ca să aibă loc fenomenul de metabolism este nevoie de aport de nutrienţi. Metabolismul reprezintă totalitatea proceselor biochimice care au loc în ţesuturile vii şi care întreţin şi menţin viaţa. Nutrienţii sunt acele substanţe care se găsesc în principal în produsele de origine vegetală şi animală, şi pe care organismul şi le procură din alimente sau, când este cazul, din suplimente nutritive, folosindu-le mai departe în procesele metabolice, pentru a supravieţui şi a se dezvolta. Sunt 7 nutrienţi esenţiali pentru viaţă: proteinele (aminoacizii), lipidele (grăsimile), carbonhidraţii (zaharurile), vitaminele, mineralele, apa şi oxigenul. Dacă apa şi oxigenul se găsesc în natură, în mediul înconjurător, ceilalţi nutrienţi sunt produşi de plante şi animale. Proteinele, grăsimile, zaharurile sunt considerate macronutrienţi şi reprezintă sursa principală pentru desfăşurarea metabolismului, vitaminele şi mineralele sunt micronutrienţi şi joacă un rol important în fenomenele biochimice care au loc în organism, sunt catalizatori ai metabolismului. Apa şi oxigenul sunt mediile în care se desfăşoară metabolismul vieţii pe pământ. De altfel, viaţa nu ar fi posibilă fără apă şi o atmosferă bogată în oxigen.
De reţinut
* Sunt multe asemănări între indicaţiile terapeutice şi modul de folosire a alunelor şi a miezului de nucă. De aceea, se recomandă ca în terapia de prevenţie să se folosească prin alternanţă preparatele din alun cu cele din nuc, pentru a evita o monotonie în dieta terapeutică.
* Ca terapie complementară de prevenţie, pentru persoanele cu predispoziţie la anumite boli, se recomandă consumul regulat de alune. În cazul în care bolile au fost deja "instalate", se folosesc şi celelalte preparate (infuzia, decoctul, tinctura sau vinul terapeutic).
* Boli ale inimii - boală coronariană, angină pectorală, infarct miocardic, exces de colesterol
Locul predilect al depunerilor de colesterol rău (LDL) sunt vasele coronariene, care odată înfundate, devin rigide, producând inevitabil angina pectorală şi mai apoi infarctul miocardic. Preventiv, se folosesc alunele, câte 10 alune de pădure pe zi, ca atare sau măcinate. În cazul bolilor deja instalate, se recomandă următorul tratament:
Infuzia: câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Tinctura: câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai din frunze de ginkgo biloba sau de saschiu.
Decoctul: se administrează câte 2 ceşti pe zi, îndulcite după gust cu miere
Vinul: se administrează 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Ateroscleroză
Rigiditatea vaselor (vene şi artere) specifică vârstnicului se datorează, în principal, depunerilor de colesterol rău (HDL) care se numesc ateroame. Formarea acestora poate fi împiedicată de acizii graşi nesaturaţi omega 3 (acidul linolenic) şi omega 6 (acidul linoleic) conţinuţi în miezul de alună. Se recomandă în acest sens, ca prevenţie, consumul regulat de miez de alună măcinat, câte 2 linguriţe pe zi. Pentru a evita monotonia se consumă alternativ cu miezul de nucă.
* Bolile vaselor sanguine - varice, tromboflebită, hemoroizi, fragilitate capilară
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai din frunze de ginkgo biloba sau saschiu.
Decoctul: se administrează câte 2 ceşti pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Vinul: se administrează 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Boli ale aparatului digestiv - diaree, flatulenţă, balonări
Vinul: se administrează 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de gălbenele.
Decoctul: se administrează câte 2 ceşti pe zi, îndulcite după gust cu miere.
* Bolile ficatului - steatoză (sau ficat gras)
Reprezintă o acumulare excesivă de lipide în celula hepatică. Se poate preveni prin înlocuirea grăsimilor de natură vegetală, solide, cu grăsimi vegetale (uleiuri vegetale) fluide. Alunele au suficient ulei cât să acopere necesităţile fiziologice ale organismului. Consumaţi 10 alune de pădure pe zi, ca atare, sau măcinate.
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Decoctul: se administrează câte 2 căni pe zi, îndulcite după gust cu miere.
* Bolile inflamatorii ale aparatului urinar
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Decoctul: se administrează câte 2 căni pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de gălbenele.
Vinul: se administrează 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Boli ale pielii - dermatită atopică
Principalul simptom al dermatitei atopice este rugozitatea crescută a pielii, care poate fi atenuată şi îndepărtată prin consumul de produse bogate în acizi graşi nesaturaţi. Cei care sunt diagnosticaţi cu o asemenea boală e bine să consume regulat alune. Tratamentul intern se asociază cu masaje pe piele cu ulei de alune.
* Bolile părului - alopecie, calviţie, peladă
Una din cauzele căderii părului este şi lipsa zincului din organism. Alunele, la fel ca şi nucile, conţin acest element, deci se recomandă să fie consumate regulat de cei ce au predispoziţie la chelit. Doză zilnică: câte 5 alune de pădure, dimineaţa, şi 5 seara, după masă. Extern, se poate folosi o loţiune contra căderii părului preparată în Farmacia Faltis.
* Afecţiuni alergice - urticarie, prurit, eriteme
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Decoctul: se administrează câte 2 căni pe zi, îndulcite după gust cu miere
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de trei-fraţi-pătaţi.
Vinul: se administrează 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Boli din sfera ORL - epistaxis
Decoctul: se administrează câte 2 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Vinul: se administrează 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
Infuzia: se administrează câte 3 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de muşeţel, coada-şoricelului sau salvie.
* Boli de nutriţie - inaniţie, caşexie
O linguriţă de alune măcinate se amestecă cu miere şi se consumă de 2 ori pe zi, după masă. Pentru creşterea apetitului, se poate bea o ceşcuţă de vin terapeutic.
* Obezitate
Remediile din frunze şi scoarţă de alun, prin conţinutul lor bogat în acid clorogenic, sunt recomandate în curele de slăbire. Se administrează câte o cană de infuzie şi o cană de decoct, înainte de mesele principale, ca terapie complementară, alături de o dietă hipocalorică.
* Sarcină şi alăptare
În perioada de sarcină şi alăptare se recomandă zilnic a se consuma dimineaţa şi seara alune, fiind un supliment alimentar de excepţie pentru mamă şi copil.
* Boli hematologice - anemie
Se consumă aluna ca atare sau:
Infuzia: se administrează câte 3 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Decoctul: se administrează câte 2 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Vinul: se administrează 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de pir.
* Boli ale cavităţii bucale - afte, inflamaţii gingivale
Infuzia: se administrează câte 3 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Vinul: se administrează 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
Decoctul: se administrează câte 2 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de gălbenele.
* Afecţiunile anusului şi rectului - hemoroizi, fisură anală, prurit anal
Infuzia: se administrează câte 3 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Decoctul: se administrează câte 2 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Vinul: se administrează 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de gălbenele.
Tratamente externe
* Băile de şezut sunt recomandate în afecţiunile anusului şi rectului (anite, rectite, hemoroizi externi). Se prepară o fiertură de frunze sau scoarţă de alun (4 linguri la 1 litru de apă) făcându-se băi locale. Se pot utiliza apoi unguente, creme, supozitoare. Farmacia Faltis prepară numeroase asemenea forme farmaceutice pentru bolile respective.
* Gargarisme pentru boli ale cavităţii bucale: afte, gingivite, stomatite, abcese dentare
După fiecare masă se face gargară, folosind o infuzie din frunze de alun.
* Băi terapeutice: în diferite afecţiuni ale pielii de natură alergică, înainte de aplicarea unor creme sau unguente, se fac băi cu o fiertură de frunze sau scoarţă de alun.
* Masaje locale: se practică în cazul eczemelor uscate
şi al dermatitei atopice a pielii adultului. Se foloseşte uleiul terapeutic obţinut după metoda prezentată mai sus.
Pentru informaţii despre procesarea plantelor medicinale sau despre alte preparate produse în laboratorul propriu, farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galaţi nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@ yahoo.com Preparatele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei www.farmaciafaltis.ro
Farmacia sa deţine "Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor" acordat de Colegiul Farmaciştilor din România.