Doctorul "FAŢĂ" (II)

- Aspectul obrazului ne ajută să ne diagnosticăm bolile -

NASUL

Cu siguranţă că vi s-a întâmplat să auziţi vreo mamă spunându-i prichindelului ei care încearcă să-i ascundă cine ştie ce poznă: "Se vede că minţi, după nas". Lăsând gluma la o parte, trebuie spus că nasul este o parte a feţei care evidenţiază starea multor organe interne. Aici putem găsi indicii privitoare la sănătatea ţesutului osos, la plămâni, stomac, glanda tiroidă, ficat, precum şi la sistemul nervos.
Nasul se împarte în trei zone:

Rădăcina nasului
Dacă rădăcina nasului este străbătută de un rid orizontal profund, acesta poate fi semnul unei disfunc­ţii tiroidiene - şi anume, al hipotiroidiei. Glanda ti­roidă se află dede­subtul laringelui. În cazul când zona res­pectivă a gâtului e în­groşată, ar trebui să vă adresaţi unui me­dic, pentru a veri­fica dacă valorile func­­ţiilor tiroidiene se menţin sau nu în limite normale (fig.1).

Forma nasului
După forma nasului se poate deduce rezistenţa ner­­voasă şi fizică a unei persoane. Pe baza constituţiei lor ereditare, oamenii cu nasul subţire tind să reac­ţio­neze, adesea, cu iritare şi nervozitate, deoarece siste­mul lor nervos vegetativ este mai puţin viguros decât al celor cu nasul mai lat. În perioadele de solicitare psihică deosebită, această nervozitate se poate mani­festa şi sub forma unor probleme ale inimii, cum sunt palpitaţiile, tahicardia sau senzaţia de apăsare, fără existenţa unei cauze organice. De cele mai multe ori, oamenii cu nasul subţire au şi oasele mai delicate, motiv pentru care suprasolicitarea fizică le poate pro­voca afecţiuni ale coloanei vertebrale. Cei cu oasele mai puternice au, în general, nasul lat. Când linia na­sului nu este dreaptă, ci uşor curbată, poate exista şi o curbură laterală a coloanei (scolioză).

Porţiunea de la mijlocul nasului
* Zona de mijloc a nasului corespunde plexului solar, care este legat de organele din abdomenul supe­rior: ficatul, vezica biliară, stomacul, pancreasul şi intestinul subţire. Însă el constituie, totodată, şi un cen­tru important al emoţiilor noastre. De exemplu, când suntem agitaţi sau îndrăgostiţi, simţim fie o apă­sare în abdomen, fie acei faimoşi "fluturi".
* Dacă ne apar pe nas vinişoare subţiri, aceasta poate însemna că în epigastru a avut loc o creştere a presiunii, provocată de faptul că nu respirăm suficient de profund (nu avem ceea ce se cheamă o respiraţie dia­fragmatică), ori de tulburări apărute în circulaţia sângelui. Şi în porţiunea inferioară a nasului se pot vedea frecvent vinişoare. Ele reprezintă, de asemenea, un posibil indiciu al unei staze existente în abdomenul superior, care provine din obişnuinţa noastră de a respira mai superficial. Respiraţia profundă are un rol deloc neglijabil, căci ea permite diafragmei - muş­chiul care separă cutia toracică de abdomen - să se arcuiască în jos, în timpul inspiraţiei, apăsând pe ficat, stomac, intestinul subţire şi splină. Acest "masaj" face ca sângele să circule optim.

Vârful nasului
Este zona în care se exprimă cu precă­dere stoma­cul. Pe vâr­ful nasu­lui se pot distinge clar pete ro­şii, ca­pi­lare şi mo­di­ficări ale pielii. Vini­şoarele ce devin vizi­bi­le în a­cest peri­me­tru suge­rea­ză că s-au ivit per­turbări în iri­garea cu sân­ge a sto­ma­cu­lui (fig. 2).

Nas borcănat
Un nas cu vârful gros semnalează o posibilă dila­tare a stomacului. Persoanele cu această caracteristică obişnuiesc să mănânce repede şi/sau prea mult, fără să mestece aşa cum ar trebui. În consecinţă, ele suferă de balonări şi alte neplăceri digestive, iar la un mo­ment dat devin supraponderale.

Nas cu vârful roşu
* Dacă vârful nasului se înroşeşte când suntem emoţionaţi sau nervoşi, aceasta indică eventual un stomac iritabil. Adică, un stomac care reacţionează extrem de sensibil la orice tulburări afective, deşi nu se constată nici un fel de modificări organice.
* Şi prezenţa unei gastrite face ca vârful nasului să se înroşească - în special după masă. În această situaţie, roşeaţa indică hiperaciditate şi un potenţial proces inflamator.

Nas cu vârful palid
Când nu dispunem de suficient acid gastric sau contracţiile ritmice ale stomacului (peristaltismul) lasă de dorit, astfel încât digestia nu poate funcţiona perfect, vârful nasului prezintă o paloare tipică, după masă.

NĂRILE

Nările constituie zona unde îşi găsesc expresie organele respira­torii: bronhiile şi plămânii.
* Inflamaţia bronhiilor se tră­dează deseori prin faptul că nările se înroşesc (fig. 3).
* O stază în bronhii, provocată de astm sau de un exces de mucus, se poate recunoaşte după vinişoarele roşii, apărute pe una din nări sau pe amândouă. Plămâ­nii se reflectă în porţiunea din jurul nărilor. Dacă se observă aici că nările sunt îngroşate, este probabil ca plămânii să fie umflaţi, aşa cum se întâmplă la bolnavii de astm. După ce inspiră, ei nu reuşesc să evacueze complet aerul din plămâni.
* Apariţia unor bu­bu­liţe pe nări poate însemna că unele particule intro­du­se în plămâni odată cu aerul inspirat au fost izo­late într-un înveliş format din mucus şi celule imu­nitare, pentru a fi făcute inofensive. În cazul când nu pot fi eliminate prin tuse, organismul este obligat să le resoarbă.

ZONA DINTRE GURĂ ŞI NAS

* Aici se găsesc indicii cu privire la secreţia de estrogen şi la funcţionarea pancreasului. Mai ales la femeile de vârsta a treia se observă riduri perpen­diculare pe buza superioară. Acestea iau naştere atunci când pro­ducţia de estrogen se diminuează drama­tic, şi se găsesc în trei­mea mediană a buzei. Dacă se perturbă şi e­chilibrul testoste­ronu­lui (hormo­nul masculin responsabil pentru men­­ţinerea caracterelor se­xuale secundare), fe­mei­lor încep să le crească fire de păr între gură şi nas, ori pe bărbie (fig. 4).
* Când distanţa dintre gură şi nas este neobişnuit de mare, există un risc considerabil de declanşare a diabetului zaharat.

CUTELE NAZOLABIALE

Este vorba de ridurile plasate lateral, lângă colţu­rile gurii, care se întind de la nări până la bărbie. For­ma şi profunzimea acestor riduri ne permit să tragem concluzii asupra sănătăţii inimii, a ficatului, stoma­cului, pancreasului şi intestinului.

Cută pronunţată în dreapta
Când iese în evidenţă în mod deosebit cuta nazo­labială din partea dreaptă, ea poate fi interpretată ca un semnal al ficatului. Aspectul cutei ficatului: por­neşte de la nară, urmând mai întâi un traseu drept, pen­tru ca apoi să descrie un arc împrejurul colţului gurii.
La fel ca toate celelalte semne care au legătură cu ficatul, cuta nazolabială a ficatului nu trimite la o afec­ţiune specifică. Ea ne arată doar că există o supra­soli­citare a organului, care se poate manifesta în multiple moduri, de la o eliminare defectuoasă a toxinelor, pâ­nă la degenerescenţa grăsoasă hepatică. Pentru diag­nosticarea unei boli anume, trebuie luate în consi­de­rare întotdeauna şi alte indicii referitoare la organul respectiv (fig. 5).

Cută pronunţată în stânga
Când cuta nazola­bială se desenează nu­mai pe partea stângă, ea este considerată un mesaj al pan­creasului. Ridul pleacă de la na­ră, mergând drept în direcţia colţului stâng al gurii, după care se ro­tunjeşte, formând un arc împrejurul lui.
În ce priveşte spe­ci­ficarea bolii, cuta na­­zolabială a pan­crea­su­lui nu poate fi clari­fi­cată astfel încât să nu lase loc pentru dubii. Ar putea fi vor­ba de un deze­chilibru inter­ve­nit în meta­bo­lismul glucidelor, care se re­percutează asu­pra ni­velului glice­miei. Pe de altă parte, este po­si­bil să fi apărut o per­turbare în fluxul con­tinuu al en­zi­melor pan­creatice (fig. 6).

Cute drepte
Cutele nazolabiale care urmează un tra­iect relativ drept, de la nară până la colţul gu­rii, dezvăluie, uneori, o oboseală a inimii. Poate fi vorba de o slă­bire gene­rală a for­ţei de pompare a cor­du­lui, de rigidizarea arterelor coronare sau de un defect la o val­vă. Ridurile sunt cu atât mai profunde, cu cât afecţiunea este mai veche. Când cuta e vi­zi­bilă pe o singură la­tură, ea sem­nalează e­xistenţa unei proble­me pe partea cores­pun­­ză­toare a inimii (fig. 7).

Cute semicirculare
Ridurile care coboară pe ambele laturi ale nasului, compunând un semicerc între colţurile gurii şi nări, indică o slăbire a intestinului. În paralel, se pot forma gropiţe la colţurile gurii. Ca şi la cutele ficatului, dis­funcţiile nu pot fi specificate mai detaliat (fig. 8).

Cute până la bărbie
Când cutele dispuse în semicerc nu se opresc la colţurile gurii, ci continuă până în bărbie, ele se referă la un stomac sensibil, care reacţionează frecvent la su­prasolicitare şi stres (fig. 9).