Din rețetele domnului farmacist Bobaru: ALUNELE

Redactia
Bune de "ronțăit" la o bere, mai ales dacă sunt sărate și prăjite, sau puse în prăjiturile și torturile de sărbători, alunele ascund în miezul lor gălbui și dulceag, și nebănuite virtuți tera­peutice. Este vorba de două soiuri: alunele de pădure, care sunt fructele unui arbust (Corylus avellana) și alunele de pământ, numite și alune ame­ricane sau arahide, care se dezvoltă în sol și provin de la o plantă anuală (Ara­chis hypogaea). Dacă de la alunele de pământ se folosesc în exclusivitate fruc­tele, de la alunele de pădure se între­buin­țează în scopuri medicale atât scoarța, cât și frunzele.

ALUNUL DE PĂDURE

Descrierea plantei

Este foarte răspândit în zonele de deal, colinare și montane, fiind o specie pretențioasă la lumină. Crește la marginea pădurilor, în lumini­șuri. Celor care locuiesc în ast­fel de zone le recomand ca în curte, pe lângă brazi, pini sau alți arbori ornamen­tali, să plan­teze și câte un alun de pă­dure. Arbust de până la 5 m înălțime, cu tulpini drepte, ramificate de la ba­ză, alunul are o coroană cu deschi­dere largă, care cuprinde lumina ca un potir. În zilele senine, ramurile și frunzele lui sunt poleite cu soare și strălu­cesc, decorând feeric pădu­rea. Toamna târziu, după căderea frun­zelor, pe ramurile alunului apar mâțișori gingași și cafenii, care puși acasă în glas­tre, răspândesc aromă sălbatică, de pădure. Fruc­­tul alunului, aluna, este acoperit de o coajă sub­țire, dar tare, care la maturitate are culoarea brun-ro­șietică. Din tulpinile tufei de alun se obțin araci de foarte bună calitate, rezistenți la putrezire, care se folosesc în grădină.

Recoltare și uscare

De la alunul de pădure se folosesc fructele (Fruc­tus coryli), frunzele (Folium coryli) și scoarța (Cortex coryli). Recoltarea se face toamna, când alunele ajung la maturitate deplină. Se pun la uscat câteva zile și se decojesc doar înainte de folosire. Păstrate de­co­jite, încep să râncezească, pentru că au un conținut mare în ulei. Se folosesc ca atare sau ușor coapte. Pen­­tru a păstra nealterate principiile active, tempe­ra­tura de coacere nu trebuie să depășească 150 de grade.
Scoarța se recoltează primăvara, odată cu înce­putul ciclului vegetativ, când se activează circulația sevei. În această perioadă, ea se desprinde ușor de pe ramurile și tulpinile de 2-3 ani. Se taie sub formă de fâșii lungi de 5-10 cm și se pun la uscat, fragmentându-se groscior, înainte de utilizare.
Frunzele au perioada optimă de recoltare în lu­nile iunie-iulie, când sunt încă tinere. Usca­rea se face pe cale naturală, la umbră, în strat subțire, în poduri, verande, balcoane sau șoproane bine aerisite.

Compoziția chimică

La fel ca și miezul de nucă, aluna este bogată în proteine, acizi grași esențiali (acidul lino­lenic = omega 3 și acidul linoleic = omega 6) și cantități mici de glucide, care o transformă într-un aliment pentru dieta diferitelor afecțiuni. De asemenea, în alune se găsesc vitamine hidrosolubile (vitaminele din complexul B, vitamina C, vitamina P), vita­mine liposolubile (vitaminele A, E și F), nume­roa­se săruri minerale (macro, oligo sau micro­ele­men­te). Frunzele și scoarța conțin tanin, acid cafeic, acid clorogenic, fla­vonoide, diferiți polifenoli.

Preparate farmaceutice din alun

Infuzia

Mod de preparare: 1 lingură de frun­ze de alun us­cate și mărunțite gros­cior se opăresc cu 250 ml apă fiartă. Se lasă la infuzat timp de 30 de minute, după care se filtrează. Se îndulcește după gust cu miere.

Decoctul

Mod de preparare: 1 lin­gură de scoarță de alun uscată și mărunțită groscior se fierbe la foc mic, timp de 30 de minute, în 500 ml apă, într-un vas, de preferință din inox sau emai­lat. Se va avea în vedere să se com­pleteze la final apa evaporată. Se filtrează lichidul fierbinte prin tifon sau vată medicinală, care se va umec­ta cu puțină apă. Se îndulcește, ca și infuzia, cu miere.

Tinctura

Mod de preparare: 2 lin­guri de frunze sau scoarță de alun, uscate și mărunțite gros­cior, se pun la mace­rat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat, obținut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de alte 6 zile, pentru o deplină lim­pezire. Se trece ușor partea limpede într-un alt flacon, înde­păr­tându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop picurător. Termenul de valabi­litate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe pe­rioada păstrării, se agită flaconul înainte de utili­zare.

Vinul terapeutic

Mod de preparare: peste 50 g (4 lin­guri) frunze sau scoarță uscată și mărun­țită groscior se toarnă 1 litru de vin roșu, adus la fierbere. Se lasă timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După expirarea perioadei de macerare, vinul se filtrează, fără stoarcerea reziduului, și se lasă la decantat alte 6 zile, separându-se partea lim­pede de reziduul depus la fundul vasului. Se va completa cu vin până la 1 litru. Se pune la păs­trat în flacoane de 200 sau 250 ml. Termenul de valabilitate este de 1 an de zile, la tempera­tura camerei, dacă vinul folosit la preparare are con­centrația al­cooli­că de cel puțin 11 grade. În ca­zul concentrației alcoolice a vinului mai mică de 11 grade, vinul medi­cinal se va păstra la frigider.
Datorită conținutului în al­cool a tincturii și a vi­nu­lui, nu se recomandă administrarea lor conducă­torilor auto sau celor cu intoleranță la alcool.

Ulei terapeutic

Uleiul virgin de alune se ob­ține mai greu în gos­podărie, de­oarece este nevoie de o presă de mână pentru obținerea lui. Pu­tem, în schimb, să preparăm un ulei terapeutic folo­sind metoda prezentată mai jos. Obținem în acest mod un preparat de bună calitate, bogat în acid linolenic.
Mod de preparare: 4 linguri de alune de pădure (în lipsă, se pot folosi și alunele de pământ nesărate) mă­cinate groscior se fierb împreună cu 100 ml ulei de floarea-soarelui câteva minute, pe baie de aburi, pus în flacoane de sticlă. Se lasă apoi timp de 2 zile, după care se filtrează. Uleiul rezultat este un excelent emolient pentru piele, pe care o protejează de efectul nociv al detergenților, solvenților organici, poluan­ților din aer, reziduurilor chimice și contactului cu alergeni de diferite origini.

Tratamente interne

Nota farmacistului: viața biologică a organis­mului uman este posibilă datorită metabolismului. Ca să aibă loc fenomenul de metabolism este nevoie de aport de nutrienți. Metabolismul reprezintă totalitatea proceselor biochimice care au loc în țesuturile vii și care întrețin și mențin viața. Nutrienții sunt acele sub­stanțe care se găsesc în principal în produsele de ori­gine vegetală și animală, și pe care organismul și le procură din alimente sau, când este cazul, din supli­mente nutritive, folosindu-le mai departe în pro­cesele metabolice, pentru a supraviețui și a se dez­vol­ta. Sunt 7 nutrienți esențiali pentru viață: protei­nele (amino­acizii), lipidele (grăsimile), carbonhidra­ții (za­ha­ru­rile), vitaminele, mineralele, apa și oxige­nul. Dacă apa și oxigenul se găsesc în natură, în me­diul în­conjurător, ceilalți nutrienți sunt produși de plante și animale. Proteinele, grăsimile, zaharurile sunt con­siderate macronutrienți și repre­zintă sursa principală pentru desfășurarea metabolis­mului, vita­minele și mi­neralele sunt micronutrienți și joacă un rol important în fenomenele biochimice care au loc în organism, sunt catalizatori ai metabolismului. Apa și oxigenul sunt mediile în care se desfășoară meta­bolismul vieții pe pământ. De altfel, viața nu ar fi posibilă fără apă și o atmosferă bogată în oxigen.

De reținut
* Sunt multe asemănări între indicațiile terapeu­tice și modul de folosire a alunelor și a miezului de nucă. De aceea, se recomandă ca în terapia de preven­ție să se folosească prin alternanță preparatele din alun cu cele din nuc, pentru a evita o monotonie în dieta terapeutică.
* Ca terapie complementară de prevenție, pentru persoanele cu predispoziție la anumite boli, se reco­mandă consumul regulat de alune. În cazul în care bolile au fost deja "instalate", se folosesc și cele­lalte pre­parate (infuzia, decoctul, tinctura sau vinul tera­peutic).

* Boli ale inimii - boală coronariană, angină pectorală, infarct miocardic, exces de colesterol
Locul predilect al depunerilor de colesterol rău (LDL) sunt vasele coronariene, care odată înfundate, devin rigide, producând inevitabil angina pectorală și mai apoi infarctul miocardic. Preventiv, se folosesc alunele, câte 10 alune de pădure pe zi, ca atare sau mă­cinate. În cazul bolilor deja instalate, se recomandă următorul tratament:
Infuzia: câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Tinctura: câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adău­gate într-o cană de ceai din frunze de ginkgo biloba sau de saschiu.
Decoctul: se administrează câte 2 cești pe zi, în­dul­cite după gust cu miere
Vinul: se administrează 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Ateroscleroză
Rigiditatea vaselor (vene și artere) specifică vârst­ni­cului se datorează, în principal, depunerilor de co­lesterol rău (HDL) care se numesc ateroame. Forma­rea acestora poate fi împiedicată de acizii grași nesa­turați omega 3 (acidul linolenic) și omega 6 (acidul linoleic) conținuți în miezul de alună. Se recomandă în acest sens, ca prevenție, consumul regulat de miez de alună măcinat, câte 2 lingurițe pe zi. Pentru a evita monotonia se consumă al­ter­nativ cu miezul de nucă.

* Bolile vaselor sanguine - varice, tromboflebită, hemoroizi, fragilitate capilară
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndul­cite după gust cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai din frunze de ginkgo biloba sau saschiu.
Decoctul: se administrează câte 2 cești pe zi, în­dulcite după gust cu miere.
Vinul: se administrează 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Boli ale aparatului digestiv - diaree, flatulență, balonări
Vinul: se administrează 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndul­cite după gust cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de gălbenele.
Decoctul: se administrează câte 2 cești pe zi, îndulcite după gust cu miere.

* Bolile ficatului - steatoză (sau ficat gras)
Reprezintă o acumulare excesivă de lipide în celu­la hepatică. Se poate preveni prin înlocuirea grăsimi­lor de natură vegetală, solide, cu grăsimi vegetale (uleiuri vegetale) fluide. Alunele au suficient ulei cât să acopere necesitățile fiziologice ale organis­mului. Consumați 10 alune de pădure pe zi, ca atare, sau măcinate.
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndul­cite după gust cu miere.
Decoctul: se administrează câte 2 căni pe zi, îndulcite după gust cu miere.

* Bolile inflamatorii ale aparatului urinar
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndul­cite după gust cu miere.
Decoctul: se administrează câte 2 căni pe zi, în­dulcite după gust cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de gălbenele.
Vinul: se administrează 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Boli ale pielii - dermatită atopică
Principalul simptom al dermatitei atopice este ru­go­zitatea crescută a pielii, care poate fi atenuată și îndepărtată prin consumul de produse bogate în acizi grași nesaturați. Cei care sunt diagnosticați cu o ase­menea boală e bine să consume regulat alune. Tra­tamentul intern se asociază cu masaje pe piele cu ulei de alune.

* Bolile părului - alopecie, calviție, peladă
Una din cauzele căderii păru­lui este și lipsa zincului din orga­nism. Alunele, la fel ca și nucile, conțin acest element, deci se re­co­mandă să fie con­sumate regu­lat de cei ce au predispoziție la chelit. Doză zilnică: câte 5 alune de pădure, dimineața, și 5 seara, după masă. Extern, se poate folosi o loțiune contra căderii părului preparată în Farmacia Faltis.

* Afecțiuni alergice - urticarie, prurit, eriteme
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndul­cite după gust cu miere.
Decoctul: se administrează câte 2 căni pe zi, îndul­cite după gust cu miere
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de trei-frați-pătați.
Vinul: se administrează 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Boli din sfera ORL - epistaxis
Decoctul: se administrează câte 2 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Vinul: se administrează 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
Infuzia: se administrează câte 3 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de mușețel, coada-șori­celului sau salvie.

* Boli de nutriție - inaniție, cașexie
O linguriță de alune măcinate se amestecă cu miere și se consumă de 2 ori pe zi, după masă. Pentru creș­te­rea apetitului, se poate bea o ceș­cuță de vin terapeutic.

* Obezitate
Remediile din frunze și scoarță de alun, prin con­ținutul lor bogat în acid clo­rogenic, sunt recomandate în curele de slă­bire. Se administrează câte o cană de infuzie și o cană de decoct, înainte de mesele prin­ci­pale, ca terapie complementară, alături de o dietă hipo­calorică.

* Sarcină și alăptare
În perioada de sarcină și alăptare se recomandă zil­nic a se consuma dimineața și seara alune, fiind un supliment alimentar de excepție pentru mamă și copil.

* Boli hematologice - anemie
Se consumă aluna ca atare sau:
Infuzia: se administrează câte 3 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Decoctul: se adminis­trează câte 2 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Vinul: se administrează 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adău­gate într-o cană de ceai de pir.

* Boli ale cavității bucale - afte, inflamații gingivale
Infuzia: se administrează câte 3 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Vinul: se administrează 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
Decoctul: se administrează câte 2 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de gălbenele.

* Afecțiunile anusului și rectului - hemoroizi, fisură anală, prurit anal
Infuzia: se adminis­trează câte 3 căni de ceai pe zi, îndulcite du­pă gust cu miere.
Decoctul: se admi­nis­trează câte 2 căni de ceai pe zi, îndulcite du­pă gust cu miere.
Vinul: se adminis­trea­ză 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de găl­be­nele.

Tratamente externe

* Băile de șezut sunt recomandate în afecțiunile anusului și rectului (anite, rectite, hemoroizi externi).
Se prepară o fiertură de frunze sau scoarță de alun (4 linguri la 1 litru de apă) făcându-se băi lo­cale. Se pot utiliza apoi unguente, creme, supozitoare. Farmacia Faltis prepară numeroase asemenea forme farma­ceu­tice pentru bolile respective.

* Gargarisme pentru boli ale cavității bucale: afte, gingivite, stomatite, abcese dentare

După fiecare masă se face gargară, folosind o in­fuzie din frunze de alun.

* Băi terapeutice: în diferite afecțiuni ale pielii de natură alergică, înainte de aplicarea unor creme sau unguente, se fac băi cu o fiertură de frunze sau scoarță de alun.

* Masaje locale: se practică în cazul eczemelor uscate și al dermatitei atopice a pielii adultului. Se folosește uleiul terapeutic obținut după metoda pre­zentată mai sus.

Pentru informații despre procesarea plantelor me­dicinale sau despre alte preparate produse în labora­torul propriu, farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galați nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@ yahoo.com Pre­paratele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei www.farmaciafaltis.ro
Farmacia sa deține "Certificat de bună practică far­­maceutică pentru prepararea medicamentelor" acordat de Colegiul Farmaciștilor din România.