Ajutor la vreme de iarnă: Stimulentele imunitare naturale

Ce este sistemul imunitar?

O "armată" for­mată din miliarde de celule, menită să ne protejeze corpul de orice formă de agresiu­ne din exte­rior sau din interior. Zilnic, mii şi milioane de microbi cu care intrăm în contact sunt inactivaţi de către acest sistem, fără ca noi să ştim. În lipsa acestor structuri de apărare, coordonate magistral de către o veritabilă in­te­ligenţă naturală aflată în orga­nismul fie­căruia dintre noi, nu am putea supravieţui nici măcar o zi. Atunci când ne îmbolnăvim de guturai, de gripă, când fa­cem o infecţie renală ori urinară, o hepa­tită sau orice altă formă de infecţie, "vina" o poartă nu nea­părat microorganismele care o produc, ci, în primul rând, sistemul imunitar, care în mod normal are ca­pacitatea de a opri orice agresiune microbiană, cunos­cută sau necunoscută. Fără în­doială că buna funcţio­nare a acestui sistem este o ve­ri­tabilă cheie a sănătăţii fiecăruia. Din pă­cate, stilul de viaţă al omu­lui modern este cât se poate de ne­prielnic acestui sistem imunitar, care mai ales pe termen lung se dove­deşte a fi ex­trem de sensibil la intoxicaţiile lente prin ali­mentaţie, la calitatea în­doielnică a apei de băut, la se­dentarism, la stres, la po­lua­rea at­mosferică şi la o mul­titudine de alţi factori nocivi. Din acest motiv, epi­demiile de gripă, de hepatită virală, in­fecţiile renale etc. fac ravagii în ultimele decenii. Medi­cina na­turistă are însă mij­loace pen­tru a revigora acest sis­tem imu­nitar, prin­tr-o "armă" foarte puternică a naturii: sti­mu­lentele imu­nitare din plante me­dicinale.

ARNICA

Este o plantă superbă, cu flori mari şi gal­be­ne, care creşte pe pajiş­tile înalte ale mun­ţilor noştri la în­cepu­tul verii. Arnica (Arnica mon­tana) este o "rivală" seri­oasă a echi­na­ceei, având, pe lângă efectele imu­no­sti­mu­­latoare, şi o acţiune antibio­tică puternică, motiv pen­tru care adesea este folosită pentru tra­tarea infecţiilor deja declanşate. Mai mult, da­torită efectelor sale antide­presive şi tonice cere­brale, este un excelent remediu pentru peri­oada de toamnă-iarnă, când tonusul psihic este în scă­dere (ceea ce afectează nefast capacitatea organis­mului de a se apăra de boli).

Cum se administrează arnica
Având (în doze mari) o toxicitate destul de mare, ar­ni­ca se foloseşte intern, mai ales sub formă de tinc­tură, care permite o dozare exactă şi are efecte foarte puter­nice în cantităţi mici. Tinctura de arnică se gă­seşte în far­maciile naturiste şi se administrează de regulă câte 50 de picături, diluate într-o jumătate de pahar de apă, de trei-patru ori pe zi. Persoanele care au probleme de imunitate la nivelul gâtului vor face gargară cu două linguriţe de tinctură de arnică, di­luate într-o jumătate de pahar cu apă.

Cui îi este recomandată arnica
La fel ca şi la echinacea, o cură de două săptămâni cu arnică este recomandată persoanelor care nu au pro­bleme majore de sănătate, dar care vor să evite bo­lile iernii, în special răcelile. Cele mai spectaculoase efecte se obţin însă în mărirea imunităţii persoanelor deja afectate de boli cum ar fi guturaiul, faringita, amig­­dalita, bronşita, sinuzita, eventual cronicizate. Tinc­tu­ra de arnică completează foarte bine şi trata­mentul cu antibiotice de sinteză. Este indicată în bo­lile însoţite de febră, în prevenirea şi în tratarea infec­ţiilor rinichilor şi căilor urinare.

ECHINACEA

Este o plantă înăltuţă, a cărei tulpină floriferă de­păşeşte adesea un metru, adusă din America de Nord, unde era un leac de căpătâi al pieilor roşii. A fost pre­luată de că­tre cercetătorii americani din medi­ci­na tradiţională a amerindienilor şi, ulterior, de către cei ger­mani, care au descoperit faptul că are efecte ui­mitoare de mărire a rezistenţei naturale a organis­mu­lui la in­fecţii. Se pare că cele mai spectaculoase rezul­tate le are, în timpul sezonului rece, în prevenirea gri­pei, fiind denumită adesea "vaccinul antigripal natu­ral". Cea mai folosită este specia cu flori roşii (Echi­nacea purpurea), care este fără doar şi poate cel mai vândut stimulent imuni­tar de pe mapamond la ora ac­tuală. Care sunt atuurile acestui remediu? Acţio­nea­ză relativ rapid (în 3-4 zile apar efectele de mărire a ca­pacităţii de apărare a orga­nismului în faţa infec­ţiilor), are o toxicitate scăzută (este indicat şi copiilor mici), poate fi folosit pe termen lung, fără a da efecte ad­verse.

Cum se administrează echinacea
Pe termen scurt, cel mai rapid şi simplu mod de ad­­mi­nistrare este tinctura, pe care o găsim în prezent în mai toate farmaciile şi magazinele naturiste. Se ia o lin­guriţă de tinctură de trei ori pe zi, de preferinţă pe sto­macul gol, pentru prevenirea îmbolnăvirii. A­tunci când răceala s-a instalat deja, se iau până la 4 linguriţe pe zi sau se apelează la remedii mai pu­ter­nice, cum ar fi arnica. Pe termen mai lung, efec­te ex­traordinare are pulberea de echinacea, care - deşi este mai greu de gă­sit în Plafar şi e ceva mai com­plicat de administrat - este mult mai eficientă decât tinc­tura. Se ia o jumătate de linguriţă de pulbere de echi­nacea, obţinută prin măcinarea plantei cu râşniţa electrică de cafea, de trei ori pe zi, în cure de mini­mum două săp­tămâni. Este un remediu excepţional atunci când simţim că ne încearcă răceala, când avem infecţii în gât, ale amig­dalelor sau ale sinusurilor, care nu mai cedează. Reac­ţia imu­nitară po­ten­­ţată de trata­men­tele cu pulbere de echinacea este atât de puterni­că, în­cât per­soa­ne care se tratau de un ba­nal guturai au constatat dispariţia unor in­fecţii renale, a unor boli de piele de ori­gi­ne infecţi­oasă sau chiar a unor tumori be­nig­ne, care nu ceda­seră la nici o altă for­mă de tra­tament.

Cui îi este recomandată echinacea
Este în primul rând indicată persoa­nelor relativ sănătoase, care vor să se ferească de bolile respiratorii din timpul iernii. O cură de 10-14 zile cu tinctură sau pul­bere de echinacea măreşte considerabil capa­ci­ta­tea de apărare a organismului în faţa infecţiilor. Apoi, echi­nacea, mai ales sub formă de pulbere, este un ade­vărat elixir pentru persoa­nele foarte sensibile la frig, care fac gu­turai, se confruntă cu umflarea amig­da­lelor sau a ganglionilor la cea mai mică pală de cu­rent. O cură de o lună cu echinacea sub formă de pul­bere ajută la eliminarea gradată a infecţiilor persis­ten­te şi mă­reşte rezistenţa la bolile infecţioase.

GINSENGUL

Ginsengul (Panax ginseng) este una dintre plantele medicinale emblematice ale lumii. A fost, se pare, pri­ma dată cultivat în China, de unde s-a răs­pândit pe tot continentul asiatic. în prezent, există o multitu­dine de tipuri de ginseng, dintre care cele mai apre­ciate sunt cel chinez şi cel coreean. Rădăci­na aces­­tei plante este considerată una dintre cele mai bune adaptogene, motiv pentru ca­re este folosită cu succes într-o mare varie­tate de boli. Ce înseamnă plantă adapto­genă? Plantele din această ca­tego­rie sunt cele care măresc capacitatea şi viteza de adap­­­tare a organismului la condiţiile ne­priel­­nice de viaţă (frig, stres, absenţa lumi­nii, carenţe de ali­men­taţie etc.). În contextul articolului nostru, intere­sează în primul rând efectul ginsengului de mărire a imunităţii şi a re­zis­tenţei organis­mului la frig şi la oscilaţiile de tempera­tură.

Cum se administrează ginsengul
În farmaciile noastre, ginsengul se gă­seşte mai ales sub formă de capsule care con­­ţin pulbere de rădăcină, pură sau în ames­­tec cu alte plante chinezeşti. Aceste capsu­le se admi­nistrează conform prospec­tului, doza pentru un adult fiind în jur de un gram de plantă pe zi, în timp ce pentru copii ea se înjumătăţeşte sau se împarte la trei. De asemenea, mai există şi fiole cu ex­tract de ginseng, de obicei combinat cu lăp­tişor de matcă. Se ia câte o fiolă pe zi. Un tratament pentru mărirea imu­nităţii poate dura între zece şi treizeci de zile, pu­tând fi reluat periodic, atunci când ne sim­ţim slă­biţi sau cu imunitatea scăzută.

Cui îi este recomandat ginsengul
Ca stimulent imunitar, această plantă este reco­mandată structurilor mai puţin robuste, care au o re­zis­tenţă redusă la efort şi intemperii. Este, de ase­menea, de un real folos persoanelor convalescente, mai în vârstă, care se con­fruntă cu perioade de epuizare fizică sau inte­lectuală.

Precauţii la tratamentul intern
La femeile aflate la me­nopauză, ginsengul poa­te declanşa reacţii cum ar fi bufeurile, rea­pariţia tempo­rară a unor sângerări similare celor mens­truale. Este contra­in­dicată administrarea gin­sen­gului copiilor sub 10 ani. De asemenea, este con­tra­indicată ad­mi­nistra­rea ginsengului atunci când există afecţiuni tumorale, benigne sau maligne.

MAGHIRANUL

Maghiranul (Majorana hortensis) este o plantă aromatică şi condimentară în compoziţia căreia nu au fost descoperite principii imunostimulatoare propriu-zise. Cu toate acestea, este probabil unul din mijloa­cele cele mai rapide de mărire a imunităţii, care ne poate salva atunci când declanşarea guturaiului sau a gripei este iminentă. Secretul său este că are efecte de mărire rapidă a temperaturii organismului, produ­când un fel de acces de febră (deloc dezagreabil), care permite sistemului imunitar să acţioneze extrem de eficient. De altfel, problema febrei este foarte contro­ver­sată în medicină, tot mai mulţi cercetători susţi­nând că în anumite limite este extrem de benefică pen­tru organism, temperatura ridicată fiind un spri­jin pentru anumite celule cu rol imunitar în neu­tra­lizarea microbilor. Cert este că 2-3 căni de ceai fier­binte de maghiran, pe lângă faptul că produc o su­do­raţie intensă şi ne încălzesc puternic corpul, sunt ade­sea un remediu salvator în fazele incipiente ale ră­celii. Să vedem în continuare cum se administrează şi cui îi este recomandat în mod special acest remediu.

Cum se administrează maghiranul
O linguriţă de pulbere de maghiran (îl găsiţi în mai toate magazinele naturiste, chiar şi în cele ali­men­tare, sub formă de condiment) se opăreşte cu o cană de apă fierbinte vreme de 15 minute, după care se filtrează şi se consumă cât mai cald. Se beau două-patru căni de infuzie fierbinte de maghiran într-un interval de timp de două ore, ceea ce va produce o pu­ternică încălzire a corpului, precum şi o senzaţie de re­la­xare în toţi muş­chii. Este bine să nu facem can­tităţi mari de ceai dintr-o dată, ca temperatura aces­tuia să nu scadă, pier­zân­du-şi efectele sudorifice scontate. De asemenea, e util să ne pregătim nişte haine de schimb, pentru că pe parcursul tratamen­tului vom transpira intens. Acest tratament se aplică o zi, maximum trei (timp în care va trebui să ne ferim de frig şi vom evita oboseala), fiind cu adevărat salvator atunci când simţim că ne îmbol­năvim de gripă, în chiar primele faze ale bolii.

Cui îi este recomandat maghiranul
În primul rând, este indicat persoanelor foarte sen­si­bile la frig, care au probleme circulatorii traduse prin răceala ex­tremităţilor sau care se con­fruntă cu obo­sea­lă şi con­trac­­turi mus­cu­lare. De ase­me­nea, trata­men­­­tul cu ma­ghi­ran are efec­te anti­de­pre­­si­ve şi chiar eu­fo­ri­zante intense, fiind un re­me­diu excelent pen­tru momen­tele de im­pas psihologic, când boala poate apărea ca o conse­cin­ţă a asteniei, tristeţii sau a lipsei noastre de tonus lăun­tric. Foar­te potrivit este acest tratament şi per­­­soa­nelor supraponderale sau care re­ţin foarte mul­tă apă în corp, efectele sale diuretice şi sudorifice pu­ter­­nice făcân­du-l un remediu ideal atât pe termen scurt, cât şi pentru cure mai lungi.

Precauţii şi contraindicaţii la tratamentul intern
Această plantă nu va fi folosită de către persoanele care suferă de hi­pertensiune, care au avut acci­den­te vasculare, care deja au febră cu valori mari (peste 38°C).