În acest timp al nostru, când orice întâmplare un pic ieşită din comun este anunţată drept eveniment, e foarte greu să clasifici cu acelaşi nume o excepţie culturală, plină de frumuseţe şi de emoţie, aşa cum este magistralul spectacol pus în scenă de Tompa Gabor la teatrul Nottara. "Un eveniment de eveniment", cum se spune azi în jargonul străzii, realizat prin întâlnirea miraculoasă dintre un text semnat de Eugen Ionesco şi interpretarea, pentru scenă, a unuia dintre regizorii noştri de teatru de renume internaţional, care a înnobilat cu harul său spectacole jucate în cele mai importante centre culturale ale lumii! Eugen Ionesco este un nume care nu mai are nevoie de prezentări, însă cu gândul la mai tinerii noştri cititori, voi spune, pe scurt, că el s-a născut în România (la Slatina), unde a publicat încă de tânăr scrieri care s-au bucurat de mare succes. Aş aminti, printre ele, volumul de "Elegii pentru cei mici" (1931), care-i dezvăluie harul de poet şi o sensibilitate aparte, precum şi volumul pamflet "Nu", care-i dezvăluie forţa sarcasmului, violenţa cu care-şi "atacă" unii rivali în ale scrisului. De tânăr pleacă împreună cu familia la Paris, Oraşul luminilor, care îl adoptă rapid, originalitatea pieselor lui determinându-i pe criticii literari francezi să-l numească "întemeietor al teatrului absurdului". Devine membru al Academiei Franceze, în 1970. Moare la Paris în 1994. E înmormântat la Cimitirul Montparnasse.
În România i s-au jucat multe piese. Toate puse în scenă de importanţi regizori, cu mari actori. În vremea când director al Teatrului de Comedie - pe care l-a şi înfiinţat - era Radu Beligan, a fost pusă în scenă piesa "Rinocerii". Regia: Lucian Giurchescu. Interpreţi principali: Radu Beligan şi Ion Lucian. Acest extraordinar spectacol românesc a uluit Parisul! În anul 1965, la "Teatrul Naţiunilor", el a câştigat Premiul pentru cea mai bună participare.
În ce priveşte spectacolul lui Tompa Gabor, el nu poate fi povestit! Trebuie văzut! Trebuie lăsat să-şi îndeplinească menirea de "Artă cu majuscule", percepută neapărat în direct.
În ce mă priveşte, recunosc că spectacolul ăsta, atât de copleşitor, m-a urmărit ca un vis aburos, plin de năluci misterioase, inofensive, dar neliniştitoare, ca nişte premoniţii... Două zile la rând i-am tot pus în gând fel de fel de întrebări magicianului cu nume de regizor: Tompa Gabor. Şi, deodată, am îndrăznit să i le pun în realitate... la telefon! Şi el mi-a răspuns tot în realitate, cu o amabilitate pentru care îi mulţumesc.
- De ce aţi ales pentru Bucureşti, pentru Teatrul Nottara, tocmai această piesă?
Scene din "Noul locatar" (Foto: Mihaela Marin - 2)
- Aţi şi sugerat această stare într-unul dintre cele mai emoţionante momente ale spectacolului, însoţit de acordurile sfâşietoare din finalul "Traviatei" lui Verdi. Ştiu că dumneavoastră aţi alcătuit toată ambianţa muzicală ce însoţeşte drama "Noul locatar"...
- Într-adevăr. Am ales şi ceva din Uvertura la "Boema" de Puccini, a fost şi un "Preludiu" de Chopin, ca şi "Fantezia pentru un gentilom" de Joaquin Rodrigo...
- Marea surpriză a spectacolului a fost că aţi ales pentru rolul "Noului locatar" tocmai un... "gentilom" spaniol, adică pe actorul de teatru şi film Francisco Alfonsin Sanchez, despre care aflu din Programul de sală că este născut la Cordoba, în 1966, că a studiat Arta dramatică la Cordoba şi la Sevilla, jucând încă din 1991 pe scene din Spania, Anglia şi Franţa. Aşadar, de ce?
- Am ţinut neapărat ca actorul principal să fie străin. Mi s-a părut important să sugerez că poţi să ajungi să te simţi străin în propria ta ţară! În propria ta piele! De aceea, în spectacol el vorbeşte în română, în franceză, în engleză şi... în final, în spaniolă, adică în limba maternă. Sanchez vorbeşte, ca şi mine, în vreo şapte limbi, ca să se facă înţeles.
- M-a surprins în mod deosebit coregrafia, partea de pantomimă a spectacolului dumneavoastră. Modul în care se mişcă, în momente sugestive, cei trei extraordinari interpreţi români: Ion Grosu, Gabriel Răuţă şi Ada Navrot (respectiv Hamal 1, Hamal 2 şi Doamna Mathilde - Portăreasa)... În acele scene, mi-au venit în minte imagini din filmele alb-negru ale lui Chaplin. Şi mi-a mai plăcut în mod deosebit momentul dinspre final în care, copleşit de ani, de tot ce-a adunat în jurul lui de-a lungul întregii sale existenţe, Locatarul îşi aminteşte... de copilăria lui.
- Copilăria, amintirea ei ne salvează pe toţi. Mai ales pe cei ce se apropie de pragul bătrâneţii... De aceea, retras într-un colţ, sufocat de bunurile acumulate în neştire de-a lungul unei existenţe agitate, străluminat de raze trandafirii venite din trecut, pe Locatar îl inundă amintirile legate de jocuri, de jucăriile lui mult iubite, căluţii albi de lemn, părând uriaşi acum, colivia cu pasărea cântătoare... Am pus câte trei astfel de jucării, în spectacol, cu gândul la cei trei copii ai mei...
- M-au impresionat în mod deosebit "luminile" din spectacol, gândite şi realizate de acel mare artist, Hetty Sturmer. Ca şi costumele create de Corina Grămoşteanu. Ştiu că aţi pus în scenă acest spectacol şi la Londra... L-aţi pus în aceeaşi cheie? Cu acelaşi interpret?
- Da, în aceeaşi cheie şi cu acelaşi interpret...
Ada Navrot
- La Londra, publicul a reacţionat mai mult la partea de pantomimă. La Bucureşti, spectatorii au gustat şi umorul şi sarcasmul autorului...
Carte de vizită (pentru "începători")
Tompa Gabor
S-a născut la Târgu Mureş, pe 8 august 1957. A absolvit IATC Bucureşti, în anul 1981. În acelaşi an a debutat la Teatrul Naţional din Târgu Mureş, cu spectacolul "Zoo-Story", de E. Albee. În aceeaşi stagiune, a montat la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj spectacolele "Meşterul Manole", de Lucian Blaga, şi "Ţarul Ivan îşi schimbă meseria", de Mihail Bulgakov. În 1990, a fost numit director general al acestei instituţii, post pe care îl ocupă şi în prezent. A regizat peste 80 de spectacole, în întreaga lume, după texte ale unor mari autori ai dramaturgiei universale, precum: Shakespeare, Moliere, Cehov, Beckett, Bulgakov, Camus, Ionesco, Mrozek, Buchner, Andras Visky, Caragiale...
A fost şef de catedră al Departamentului de Regie din cadrul Academiei de Teatru Szentgyorgyi István din Târgu Mureş şi este fondatorul Secţiei de Artă Teatrală a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. De asemenea, este cel care a înfiinţat, în anul 2007, Festivalul Internaţional de Teatru INTERFERENŢE, al cărui director artistic este. A fost invitat să predea la numeroase universităţi, precum: Academie Theatrale de L'Union din Limoges, Schauspielschule din Freiburg, Brunel University din Londra şi Institut del Teatre din Barcelona. Din 2007, predă regia în cadrul Departamentului de Teatru şi Dans al Universităţii California, San Diego.
Regizorul Tompa Gabor (Foto: Agerpres)
* Premiul pentru cel mai bun spectacol - Iugoslavia (1990)
* Premiul pentru cel mai bun spectacol străin al anului - Anglia (1993)
* Premiul pentru cel mai bun regizor şi Premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul Internaţional de Teatru din Chişinău (1994)
* Theaterspreis - Stuttgart (1995)
* Premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul Naţional de Teatru - Ungaria (1996)
* Premiul pentru Promovarea Culturii Franceze - (1997)
* Premiul "Best First Feature" la Festivalul Internaţional de Film din Salerno pentru Apărarea chineză (1999)
Este deţinător al ordinului Steaua României - în grad de CAVALER (2000) şi "Artist emerit al Republicii Ungare" (2002).
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
