Plantă foarte răspândită în natură, în peste 25 de soiuri sălbatice, cea mai cunoscută şi folosită e menta de grădină, cultivată pe lângă casă, adesea şi pe balcoane, pentru mireasma ei plină de prospeţime, care dă o savoare aparte bucatelor, dar mai ales infuziei preparate din ea. Originară din Orient, Menta este descrisă de herboriştii chinezi care îi laudă virtuţile terapeutice. Frunzele ei au fost găsite şi în sarcofagele egiptene, datând din anul 1200 înainte de Hristos. Ceva mai târziu, în Antichitate, Dioscoride laudă Menta, pentru că "opreşte hemoragiile, ucide viermii rotunzi, alungă ulcerul, durerea de cap şi produce gânduri luxurioase". Vechii germani credeau atât de tare în forţele Mentei, încât îi aduceau ofrande de pâine şi sare înainte de a o folosi. O legendă medievală povestea că, după răstignirea lui Iisus, Maica Domnului s-a hrănit doar cu mentă, de unde s-a născut şi-un proverb: "Cine întâlneşte mentă în drum şi trece nepăsător mai departe/ N-o va vedea pe Măicuţa cea Sfântă, înainte de moarte". Urmând şi noi îndemnul medieval, să ne împrietenim vara asta cu Menta, al cărei trecut istoric îi garantează virtuţile.
* În scopuri terapeutice se foloseşte menta de grădină (Mentha piperita) şi menta creaţă (Mentha crispa).
Descrierea plantei
Numită popular şi izmă, Menta este o specie perenă, uşor de recunoscut, în primul rând după mirosul specific, răcoros şi pătrunzător, după gustul aromatic al frunzelor care este puternic şi lasă în gură o senzaţie de răcoare plăcută.
Tulpina are patru muchii, acestea fiind acoperite cu peri scurţi de culoare verde, uneori în nuanţe violacee. Frunzele sunt de culoare verde închis (cele mature) şi verde deschis (cele tinere) şi se dezvoltă la baza inter-nodurilor. La menta de grădină, frunzele sunt de formă oval-lanciolată şi ascuţite la vârf, cu faţa superioară netedă şi cea inferioară cu nervuri proeminente. La menta creaţă, frunzele sunt adânc dinţate şi gofrate. Florile se găsesc grupate în inflorescenţe sub formă de spic, aflat la subsuoara frunzelor superioare. Sunt de culoare violacee (la menta de grădină) iar la menta creaţă de culoare mai mult roşietică. Înfloreşte din luna iunie până în septembrie.
Recoltare şi uscare
Uscarea se face la umbră, în strat subţire, pe rame de lemn, coli de hârtie sau rogojini, în spaţii aerisite şi bine ventilate (poduri, verande, balcoane) în care temperatura nu trebuie să depăşească 35 de grade, altfel pierderea de ulei volatil este mare. Randamentul la uscare este de 4:1, adică din 100 g plantă proaspătă rezultă 25 g produs uscat. După uscare, se ambalează în săculeţi de tifon sau pungi de hârtie. Pentru a se conserva nealterate principiile active, mărunţirea Mentei se face înaintea procesării. Având în vedere faptul că mentolul din compoziţia uleiului eteric se volatilizează uşor, se recomandă ca ceaiul de Mentă să se păstreze separat de alte ceaiuri, pentru a nu căpăta şi acestea miros de Mentă.
Compoziţia chimică
Frunzele de Mentă conţin un ulei volatil al cărui component principal este mentolul, care a fost sintetizat şi pe cale chimică. Dar, dacă mentolul de sinteză este utilizat aproape exclusiv pentru uz extern, preparatele din Mentă se pot folosi fără probleme pentru uz intern, acest lucru demonstrând faptul că produsele fitoterapeutice obţinute din plante sunt mai bine tolerate şi acceptate de organism decât cele de sinteză.
Preparate farmaceutice din mentă
Infuzia
Mod de preparare: 1 linguriţă de frunze de Mentă uscate şi mărunţite groscior se opăresc cu o cană (250 ml) de apă fiartă, după care se lasă la infuzat 30 de minute şi în final se filtrează. Se îndulceşte după gust, cu miere.
Tinctura
Mod de preparare: 10 grame de frunze sau planta întreagă mărunţită şi uscată se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs alcoolic obţinut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau de plastic prevăzute cu dop picurător. Termenul de valabilitate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.
Vinul terapeutic
Din cauza conţinutului în alcool al tincturii şi al vinului, nu se recomandă conducătorilor auto sau celor cu intoleranţă la alcool.
Oţet medicinal
Mod de preparare: 20 grame frunze sau părţi aeriene de Mentă se ţin la macerat timp de 10 zile în 500 ml oţet, de preferat obţinut din vin. Urmează apoi filtrarea şi păstrarea în flacoane brune. Se utilizează extern, în diferite boli prezentate mai jos.
Ulei terapeutic
Mod de preparare: 10 grame de Mentă uscată se fierb împreună cu 100 ml ulei de floarea-soarelui, câteva minute, pe baie de aburi, puse în flacoane de sticlă. Se lasă în repaus timp de 2 zile, după care se filtrează. Se foloseşte extern, mai ales în bolile dermatologice.
Uleiul volatil sintetic
Uleiul eteric de Mentă este foarte folosit în scop terapeutic, în special pentru aplicaţii externe, dar greu de obţinut în casă, deoarece necesită o aparatură specială, care funcţionează cu vapori de apă. Farmacia Faltis prepară din uleiul volatil de Mentă "Aqua menthae", pe care o întrebuinţează în diferite siropuri pentru uz intern sau loţiuni pentru uz extern. Uleiul volatil de Mentă se poate procura din magazinele cu produse naturiste sau din farmaciile care promovează produse pentru aromoterapie.
Tratamente interne
Menta este o plantă de top pentru tratarea multor afecţiuni ale tubului digestiv, infuzia fiind recomandată atât copiilor, cât şi adulţilor sau persoanelor vârstnice. Acţiunea farmacodinamică a preparatelor de Mentă se manifestă la nivelul aparatului digestiv prin faptul că produce o uşoară anestezie a mucoasei gastrice, datorită mentolului. De asemenea, are o acţiune antifermentativă, dezinfectantă, preparatele din Mentă fiind indicate în tratamentul colitei de fermentaţie.
Infuzia: se beau câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană cu ceai de muşeţel.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Boli hepato-biliare - hepatite, ciroze, colecistite, litiază biliară
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
Farmacia "Faltis" prepară un Sirop Antispastic, indicat în afecţiunile aparatului digestiv şi biliar, ce are în compoziţie Aqua mentae, obţinută din ulei esenţial de mentă.
* Boli ale aparatului respirator - traheite, bronşite, astm bronşic, pneumonii
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de tei.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Boli din sfera ORL - amigdalite, rinite, sinuzite, epistaxis, faringite, laringite
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de muşeţel, coada-şoricelului sau salvie.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
Tratamentul intern poate fi dublat de inhalaţii cu ulei volatil de Mentă şi tinctură de Mentă.
Farmacia "Faltis" prepară pentru afecţiunile căilor respiratorii superioare un unguent nazal pe bază de mentol natural.
* Boli virale - răceală, gripă, guturai
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de tei.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Boli ale aparatului urogenital - cistite, pielite, metroragii, micoze
Principiul activ din Mentă (mentolul), care are proprietăţi antiseptice, se elimină şi prin urină, de unde rezultă eficacitatea terapeutică a preparatelor obţinute din Mentă.
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de gălbenele.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Bolile pielii şi anexelor acesteia - dermatite, dermatoze, infecţii stafilococice şi streptococice, eczeme
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de trei-fraţi-pătaţi.
Vinul: se iau 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Afecţiuni alergice - prurit (mâncărime)
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de trei-fraţi-pătaţi.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Bolile diareice estivale ale copilului
Infuzia din frunze de Mentă este nelipsită în diareile uşoare, pe timp de vară, ale copilului mic. Se iau câte 2 linguriţe, înainte de fiecare masă. Se recomandă peste vârsta de 3 ani.
PRECAUŢII! Întrucât conţin mentol, preparatele din Mentă folosite în exces pot da dureri abdominale, iar când se folosesc în preparate pentru uz extern, se va evita zona ochilor, deoarece produc iritaţii.
Tratamente externe
* Fricţionări - în răceală, gripă şi afecţiuni reumatice, oţetul şi uleiul terapeutic, preparate după tehnica prezentată mai sus, se folosesc sub formă de masaje. Urmează apoi oblojirea zonei fricţionate cu ceva ce ţine de cald: brâu, fular, faşă elastică, blană.
* Comprese terapeutice - în bolile terminaţiilor nervoase periferice. Se prepară o fiertură din tulpină de Mentă proaspătă sau uscată, 50 g la 2 litri de apă. Se fierbe 5 minute, apoi se pun comprese calde, vreme de câteva minute, pe zona terminaţiilor nervoase afectate.
* Inhalaţii - în bolile aparatului respirator, bolile din sfera ORL sau boli virale, precum gripa. Se foloseşte uleiul volatil (5 picături) sau tinctura (o linguriţă), adăugate într-un litru de ceai de muşeţel sau de muguri de pin. Tehnica pentru inhalaţii este cea clasică: deasupra vasului cu ceaiul încă fierbinte, în care s-a pus uleiul volatil sau tinctura, se apleacă capul şi se acoperă cu un prosop, făcându-se timp de un minut exerciţii de inspiraţie a vaporilor de apă, bogaţi în ulei volatil.
* Spălături locale - în hemoroizi, prurit anal. Se foloseşte infuzia preparată după metoda prezentată mai sus.
Notă: În urmă cu aproape 40 de ani, când am ajuns la Brăila ca farmacist, pescarii în vârstă îmi solicitau să le prepar o loţiune pentru alungarea ţânţarilor şi atenuarea ciupiturilor produse de aceştia, după o formulă pe care bunicii lor (pe vremea lor, Balta Brăilei era plină cu peşte) o procurau de la farmacistul Faltis. Formula era următoarea: 10 picături de ulei volatil de Mentă şi 20 de picături de soluţie de amoniac se pun în 100 ml de alcool concentrat. Se aplică local, pe zonele expuse la înţepături
Ca şi ceaiul de tei, ceaiul de Mentă este recomandat ca "vehicul" pentru administrarea unor medicamente, în special a pulberilor medicamentoase, deoarece este plăcut la gust.
Pentru informaţii despre procesarea plantelor medicinale sau despre alte preparate produse în laboratorul propriu, farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galaţi nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@yahoo.com Preparatele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei www.farmaciafaltis.ro
Farmacia sa deţine "Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor" acordat de Colegiul Farmaciştilor din România.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
