Şi în sate există oglinzi! De-a lungul timpului, vestite pentru frumuseţea lor, ţărăncile noastre s-au străduit să-şi păstreze şi să-şi sporească "boiul", frumuseţea dăruită de natură. Ele se "sulemeneau" cu tot felul de "reţete" originale: funingine de pe oale pentru înnegrirea pleoapelor şi sprâncenelor, frunze roşii de răchită, creasta-cocoşului, sfeclă şi alte plante pentru înroşirea obrajilor şi a buzelor.
De asemenea, ca să fie frumoase la chip şi la trup, ele îşi aplicau "tratamente" cu ce găseau prin gospodărie, dar asta doar când bărbaţii erau departe, la munca câmpului. Ingredientele lor erau simple dar naturale, şi de aceea valoroase prin efectele lor, multe dintre ele comparabile cu ale cremelor şi loţiunilor scumpe de astăzi.
Iată câteva reţete de frumuseţe, a căror vechime se pierde în negura vremurilor, culese din sate şi adunate într-un almanah de la începutul secolului trecut.
* Pentru a preveni zbârciturile, femeile se ungeau pe faţă cu gălbenuş de ou abia ouat sau cu spuma laptelui proaspăt muls. Îşi făceau astfel o "mască".
* Pentru a-şi păstra pielea tânără şi părul mătăsos, apa de ploaie era strânsă cu grijă şi folosită pentru îmbăierea trupului şi spălarea părului.
* Pentru înviorarea şi regenerarea pielii, femeile de la ţară se spălau periodic cu ceai de muşeţel, măghiran sau izmă.
Apa de busuioc
Pentru a-şi împrospăta şi curăţa obrazul, mai ales fetele tinere preparau zi de zi apă de busuioc.
Reţeta: 3 linguriţe de flori şi frunze de busuioc bine mărunţite se lasă la macerat în jumătate de cană de apă, de seara până dimineaţa, când se filtrează. Se loţionează faţa şi gâtul, dimineaţa şi seara, după demachiere. Se pot face comprese din tifon înmuiate în apă de busuioc, care se aplică pe faţă şi se lasă 10-15 minute. Este un elixir de tinereţe pentru piele, un regenerator.
Zerul
Pentru frăgezirea pielii, femeile de la ţară foloseau zerul obţinut în gospodării. Acasă, zerul se poate obţine uşor, dacă puneţi lapte bătut să se scurgă printr-un tifon pus în patru, într-un castron, la temperatura camerei, timp de 12-24 de ore. Se poate păstra la frigider timp de 1-2 săptămâni. Este o sursă naturală de proteine şi vitamine, unul dintre cele mai bune tratamente pentru piele. Zerul poate fi folosit pe post de tonic facial şi cremă hidratantă. Se masează uşor pe pielea proaspăt spălată. Are acţiune emolientă şi antimicrobiană, ajută la vindecarea acneei, precum şi la estomparea petelor de pe piele.
Untul
Pe vremuri, femeile utilizau untul de casă şi pe post de cremă de faţă, şi nu greşeau deloc. Este un preparat cosmetic desăvârşit, care conţine grăsime şi apă în proporţiile unei creme de bună calitate. Se masează uşor pe pielea proaspăt spălată, se şterge surplusul cu un şerveţel. Lasă pielea fragedă şi catifelată. (Căutaţi la piaţă unt de la ţărani.)
Flori de fân
La vremea cositului, florile de fân, adică scuturătura plantelor cosite - seminţe, flori, frunze, tulpini, dintr-o diversitate de ierburi - erau adunate cu grijă de ţărani, pentru a fi folosite pe parcursul anului ca leacuri, dar şi pentru înfrumuseţare. Fetele de la ţară foloseau infuzia de flori de fân pentru a avea păr bogat şi lucios.
Reţetă
Ingrediente: 3 mâini de flori de fân (se găsesc la plafar sau magazine naturiste), apă.
Mod de preparare şi folosire: O oală cu un litru de apă se pune pe foc şi când clocoteşte, se adaugă florile de fân, se lasă să fiarbă la foc mic 1-2 minute. Se acoperă şi se lasă până se răceşte, apoi se strecoară. Cu această infuzie se clăteşte părul după ultima spălare.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
