Deşi pacienţii cu glaucom trebuie monitorizaţi toată viaţa, din fericire, numai un mic procent dintre aceştia riscă să îşi piardă vreodată vederea. În plus, dacă este detectat şi tratat timpuriu, glaucomul nu ar trebui să producă degradări semnificative ale vederii.
Mai mult decât atât, nu este întotdeauna necesar să se trateze presiunea intraoculară uşor crescută, mai ales dacă nu sunt găsite semne evidente de afectare a nervului optic.
În schimb, dacă presiunea intraoculară este constant crescută, iar nervul optic prezintă semne de leziuni urmate de restrângerea câmpului vizual, tratamentul este în general necesar.
Aşa cum, de altfel, vă este cunoscut, tratamentul pentru glaucomul cronic (cazul mamei dvs.) începe, de obicei, cu medicamente puse în picături de ochi, care ajută la diminuarea presiunii intraoculare.
Pentru o bună perioadă de timp, cele mai populare picături pentru tratarea glaucomului au fost cele care conţineau epinefrină sau pilocarpină (le folosiţi în prezent) şi aveau drept scop drenarea lichidului umoral. Dar, pentru că aceste medicamente dădeau efecte adverse apreciabile, în prezent, alte tipuri de picături de ochi au fost promovate şi prescrise pentru încetinirea evoluţiei glaucomului. În acest context, lista care urmează include atât picături de ochi, cât şi medicamente administrate pe cale orală.
Beta blocante - aceste medicamente sub formă de picături pentru ochi sunt remarcabil de eficiente şi în general sigure. Cele mai frecvent folosite sunt timolul (Betimol, Timoptic), betaxololul (Betoptic) şi levobunololul (Betagan). Alte medicamente sub formă de picături pentru ochi includ agenţii alfa-andrenergici, cum ar fi apraclonidina (Iopidine) şi brimonidina (Alphagan), inhibitorii anhidrazei carbonice, cum ar fi dorzolamida (Trusopt), analogii de prostaglandine (Xalatan) şi prostamidele, ca bimatoprost (Lumigan). Aceste medicamente scad presiunea intraoculară, fie prin intensificarea drenajului fluidului umoral, fie prin reducerea producţiei acestuia.
Medicamente cu administrare orală - anumite medicamente, cum este acetazolamida, pot scădea presiunea intraoculară prin diminuarea formării normale de lichid în ochi. Folosirea pe termen lung a acestor medicamente este, de obicei, evitată, pe motivul că pot produce efecte adverse cu caracter general.
Dacă tratamentul medicamentos nu are succes în scăderea presiunii intraoculare, există şi opţiunea unor variante chirurgicale, cum ar fi, spre exemplu, deschiderea canalelor de drenaj blocate, din camera anterioară a ochiului, cu ajutorul laserului. Pentru cazurile mai severe, o operaţie cunoscută ca procedură de filtrare ar putea fi recomandată. În această procedură, este creat pe cale chirurgicală un culoar de drenaj între interiorul ochiului şi conjunctivă, pentru a micşora presiunea intraoculară.
Deşi nu pot controla singure evoluţia glaucomului, remediile naturiste pot contribui, în asociere cu tratamentele convenţionale, la stoparea deteriorării retinei şi nervului vizual, la scăderea presiunii intraoculare şi refacerea parţială a câmpului vizual.
Se pot utiliza remedii precum Vision, Resveratrol, Gingko Biloba, vitamina C, produse oftalmice pe bază de miere, lăptişor de matcă şi propolis, extract de mlădiţe de vâsc şi, în special, uleiul de Cânepă, care este capabil să scadă presiunea intraoculară la jumătate.
Totodată, un efect favorabil în controlul glaucomului este datorat manitolului găsit cu precădere în fructele de cătină.
Să auzim numai de bine!
Dr. IOAN GH. MĂRGINEAN - medic primar ORL - C.M.I. "SANOMED" Sibiu, Bd. Victoriei nr. 6, tel. 0722/73.52.72
"Ajutaţi-mi soţul, care are ţiuituri insuportabile în urechea dreaptă"
(Răspuns pentru ELENA C. - Dej, F. AS nr. 1097)
Acufenele sau tinitus (vâjâituri sau ţiuituri) sunt senzaţii sonore, care nu-şi găsesc originea într-o sursă de sunet exterioară pacientului. Ele pot fi subiective (percepute numai de bolnav) şi obiective (sesizate atât de pacient, cât şi de anturaj). Acufenele subiective nu sunt o boală de sine stătătoare, ci un simptom în cazul unor tulburări funcţionale de diferite tipuri şi localizări, care în timp pot duce la pierderea calităţii vieţii (insomnie, anxietate, depresie etc.). Acufenele au o etiologie neurosenzorială, fiind percepute drept sunete continue sau intermitente, egale sau pulsatile, vâjâit, ţiuit, foşnet, şuierat etc. Adesea sunt însoţite de hipoacuzie neurosenzorială (slăbirea auzului), vertij, tulburări de echilibru, greţuri, vărsături şi transpiraţii. Stresul, hipertensiunea arterială, insuficienţa circulatorie vertebro-bazilară, diabetul zaharat sau expunerea la zgomot şi intemperii (din anamneză) pot fi cauza sau factorul favorizant în declanşarea acufenelor şi a tulburărilor de echilibru. Hipertonia musculaturii cefei, din spondiloza cervicală, modifică şi ea activitatea spontană a căilor nervoase de la nivelul ganglionilor spinali cervicali, către nucleii auditivi, cu apariţia de vertij, hipoacuzie, acufene, cefalee. Cu tratament, prognosticul acufenelor simptomatice, în cazul unui sindrom de coloană cervicală, este bun (dispariţia sau atenuarea zgomotelor), însă fără tratament, cu cât perioada de evoluţie a unui zgomot otic este mai lungă, cu atât este mai puţin posibil ca acesta să dispară. Tratamentul tinitusului este complex, adesea individualizat, şi se poate schematiza astfel: exerciţii fizice, aplicaţii locale calde (lumină infraroşie tip Sollux), unde scurte, masaj cervical. Terapia medicamentoasă constă în perfuzii cu lidocaină/procaine, pentoxifilină/oxybral, vitamine B1 şi B6, mezoterapie cu Gerovital H3, administrare orală de Ginkgo Biloba (Circulaţie cerebrală Fares - ceai) şi Rivotril/Sedatif PC. Sunt utile procedeele psihoterapeutice de tip training autogen, terapie comportamentală şi aromaterapia cu efect sedativ, seara la culcare, cu Ocnasept (aerosol salin, 100% natural, cu extract din levănţică, busuioc, mentă, muşeţel). Ocnasept poate fi comandat la tel/fax: 0269/21.78.61, 0733/67.87.85, sau e-mail: sanmed@online.asconet.ro
VASILE STANCIU - fitoterapeut, Bucureşti, tel. 0724/37.32.48, 0755/77.08.50
"Sufăr de nevralgie de trigemen. Există un specialist care mă poate ajuta?"
(Răspuns pentru NICOLAE TRĂNESCU - Buzău, F. AS nr. 1098)
Caracterizată prin crize dureroase foarte intense, ce persistă între câteva secunde şi 2 minute, nevralgia de trigemen survine aproape exclusiv la adulţi şi persoanele în vârstă, fără a se putea preciza exact cauza declanşatoare.
Durerea cea mai violentă (paroxistică) apare ca o "descărcare electrică" - tic dureros, declanşată de stimularea involuntară, tactilă, a rădăcinii nervului trigemen, în trunchiul cerebral. Durerile intolerabile ating de obicei regiuni ale feţei (ramura maxilară şi mandibulară), buzele, obrazul şi, foarte rar, teritoriul ramurii oftalmice.
Fiecare bolnav are o zonă de piele bine determinată care stimulează declanşarea durerii, "zona trigger", ce va fi protejată pe cât posibil tot restul vieţii, dacă tratamentul medicamentos eşuează.
În general, înainte de tratament, medicul va încerca să afle unele din cauzele ce ar putea afecta nervul trigemen (scleroză multiplă, meningiom, neurinom acustic, anevrism, accident vascular, metastaze, boli de colagen, traumatisme, mastoidite, leziuni ale ganglionului Gasser etc.
Tratamentul general este Carbamazepina. Numai la indicaţia medicului se mai foloseşte Lioresal, Baclofen AWD sau Rivotril. Pentru cine nu tolerează Carbamazepina se recomandă Fenitoină, în doze de circa 300 mg/zi.
Iradierea rădăcinii trigemenului cu un cuţit cu raze Gama este frecvent folosită în practică.
Tratamentul naturist presupune:
* Acupunctură - 2 cure x 10 şedinţe, ceai zilnic/ 3 căni de cimbru, coada-calului, sunătoare.
* Aromaterapie - ulei esenţial de spilcuţă, lămâie sau eucalipt - 2 picături în 30 ml apă, o dată pe zi.
* Masaj reflexogen pe degetul mare (haluce) al piciorului.
* Homeopat - Colocynthis 9CH/5 granule.
Dacă nu se obţine un răspuns terapeutic eficient nici prin tratamentele naturiste, apelaţi la un medic specialist în vederea decomprimării nervului trigemen (V) prin gangliotomie sau craniectomie suboccipitală. Evitaţi frigul, stresul, umiditatea, curenţii de aer. Consumaţi cereale integrale, peşte - somn, macrou, ton, sardine, capsule Omega 3, fructe, ceaiuri - 1 litru pe zi, leguminoase. Multă sănătate!