Se poate salva o relaţie?

Psihologie practică

Să menţii o relaţie armonioasă cu cel de lângă tine pare din ce în ce mai greu în ziua de azi. Lipsurile de toate felurile, nesiguranţa zilei de mâine, ofertele sexuale în extindere pe internet şi te­levizor, oboseala cronică, lipsa comunicării şi emoţiei afective, se reflectă direct în relaţia cu cel lângă care trăim. Suntem mai iras­cibili, mai egoişti, mai neatenţi, şi uităm că micile detalii de zi cu zi, adesea nebăgate în seamă, încet-încet, destramă o relaţie. Psihologii vă oferă câteva idei despre ce să faceţi şi ce să nu faceţi într-o relaţie de cuplu, pen­tru ca aceasta să fie durabilă.

Puneţi-vă în locul celuilalt

Când unul din membrii cu­plu­lui se plânge că, în multe privinţe, lu­cru­rile nu mai funcţionează ca îna­inte, nu vă grăbiţi să ripostaţi ri­dicând sprânceana şi tonul. Îna­inte să vă transformaţi cu­vintele în pie­tre, respiraţi profund, lăsaţi să treacă o vreme, apoi invitaţi-vă par­tenerul la "masa verde". Cu calm şi răb­dare, rugaţi-l să-şi reca­pitu­leze nemul­ţu­mirile cât mai pre­­cis. Ascultaţi-l cu atenţie, fără a riposta, şi încercaţi să vă ima­gi­naţi cu ce se confruntă şi ce simte. Se pot pune şi întrebări care să du­că discuţia spre esenţă, pe te­renul stabil al argumentării, din­colo de zona sentimentală care pluteşte în ceaţă. "Indiferent dacă suntem sau nu de acord cu cineva, dacă do­ve­dim că ne interesează nemul­ţu­mi­rea lui, vom crea o legătură mai pu­ternică. De cele mai multe ori, atunci când sunt înţeleşi, oamenii sunt dispuşi să investească mai mult efort într-o relaţie", spun psi­ho­logii. Iar dacă totuşi trebuie să le spuneţi ce­va care poate fi agre­siv sau dureros pentru ei, uti­li­zaţi cât mai mult tact. Nu ţipaţi, vorbiţi calm, încercaţi să le susţineţi privi­rea.

Cereţi ajutor

Mulţi oameni ezită să ceară aju­torul sau sprijinul celorlalţi, cel mai adesea din neplăcerea de a afla şi alţii că "povestea nu mer­ge", ori pentru a nu le fi po­vară, a nu-i plic­tisi sau enerva. "Cu toate aces­tea, a te întâlni, a vorbi la telefon, prin mesaje sau e-mail, cu prietenii sau membrii familiei, despre pro­blemele pe care le ai într-o relaţie, poate fi sal­va­tor, o gură de oxigen", spun psihologii. Dacă vă decideţi, nu faceţi gestul acesta în nume propriu. Explicaţi-i şi partenerului de viaţă că vă doriţi ca prietenii şi familia să vă asculte şi să vă sprijine, deşi nu vă aşteptaţi să vă rezolve pro­ble­mele. Vede­rea obiectivă pe care o au asupra cuplului dvs. vă poate fi, totuşi, de ajutor. În plus, mărturisirile sufle­teşti uşurează.

Comunicaţi cu cel de alături

Unii oameni interacţionează cu cel de alături doar ca să se plângă sau să obţină ceva. Atunci când se bazează pe aceste contacte negative, relaţia înce­pe să se erodeze. Nu exageraţi în a vă jelui de boa­lă, de lipsuri, de oboseală etc. Negativismul e coro­ziv. Alegeţi comunicarea pozitivă. Ea nu înseamnă cine ştie ce gesturi măreţe. În cazul în care aţi aflat în­tâm­plări noi şi interesante, împărtăşiţi-le cu parte­nerul. Tot pozitive sunt şi aprecierile faţă de un suc­ces pe care l-a repurtat şi, în general, declaraţiile deschise de ataşament faţă de el, chiar dacă par banale. ("Ce bine ne simţim amândoi!". "Nu mai am nevoie de nimeni", "Când eşti lângă mine, nu-mi mai lipseşte nimic" etc.) Răsuflate în aparenţă, asi­gu­ră­rile sentimentale creează senzaţia "cuibului", a uni­cităţii cuplului. Uneori, suntem mai buni şi mai ama­­bili cu străinii decât suntem cu propriii noştri par­­te­neri. Multe cupluri nu îşi spun "bună dimineaţa", "noapte bună" sau "mul­ţumesc". Poate părea ciudat, dar aceste lucruri mici înseamnă mult, în starea generală de sănătate a unei relaţii.

Evitaţi comunicarea superficială

Partenerii unui cuplu pot fi atât de prinşi de problemele de zi cu zi sau atât de suficienţi sieşi, încât să comunice cu superficialitate. "Nimic nu poate supăra mai mult pe cineva decât să fie nevoit să repete aceeaşi frază, pentru că soţul/soţia era cu gândul în altă parte, dezinteresată de ce urma să afle. Partenerul tre­buie să se simtă auzit şi înţeles. A-l înţelege pe celălalt înseamnă a-l asculta cu atenţie şi interes real. Să fii prezent când cineva ţi se adre­sează. Să te întrerupi din ceea ce faci, acor­dându-i prioritate. Comu­nicarea este liantul care păstrează vie o relaţie", spun psihologii. Când co­mu­nicarea dispare, partenerii se distanţează.

Abandonaţi obişnuinţele iritante

Dacă lăsaţi ceaşca de cafea mur­dară în dormitor, ciorapii folosiţi aruncaţi pe covor sau tubul de pastă de dinţi cu capacul alături - ei bine, repetarea acestor obiceiuri poate otrăvi şi cele mai frumoase sen­ti­mente. Stu­diile au arătat că lucrurile aparent banale ("fleacuri"), de la lăsatul vaselor murdare în chiuvetă şi până la a vorbi la telefon când partenerul ţi se adresează, pot lua dimensiuni catastrofice şi pot ruina o relaţie. Un gest repetat, în ciuda ne­plă­cerii pe care-l produce, do­ve­deşte brutalitate şi indiferenţă faţă de cel lângă care trăieşti. O bucurie prostească de-a dovedi că "cel mai tare din parcare" eşti tu.

Nu bârfiţi

"Bârfa va afecta întotdeauna orice tip de rela­ţie, de la o relaţie de cuplu sau de prietenie şi până la una de afaceri", spun psihologii. Ni­mănui nu îi place să fie vorbit pe la spate, obiect al persiflării şi al derâderii. Nu participaţi la bârfă. Dacă vă provoacă cineva, spuneţi simplu: "Subiec­tul nu mă intere­sea­ză" şi schimbaţi vorba.

Nu vă răstiţi, nu ţipaţi

Să ţipaţi pentru a vă impune punctul de vedere şi a vă face auzit e un mod sigur de a face ca o relaţie să moară. "Astfel se reduc intimi­tatea şi le­gă­tura între două persoa­ne. Ţipatul activează instinctul de luptă, de apărare, care se află în stare latentă în noi. El schimbă felul în care creierul procesează informaţiile. Creierul este concentrat pe strigăt - nu pe conţinut -, şi pe apărare", spun psi­hologii. Dacă ţipaţi unul la altul, ar putea fi un semn că v-aţi pierdut controlul emo­ţional şi lucru­rile intră într-o zonă de confuzie ab­solută. "Ţipatul nu este comunicare. Ceea ce se în­tâmplă în mintea şi sufletul dvs. - sunteţi trist, furios, speriat, copleşit - este doar responsabilitatea dvs., nu a soţului, copilului, părintelui", spun specialiştii.

Fiţi de încredere

Dacă întârziaţi mereu sau nu vă ţineţi de ceea ce aţi promis, aceasta poate arăta partenerului că nu vă pasă de sentimentele şi aşteptările lui. Nu vă miraţi, deci, că în cele din urmă, partenerul se îndepărtează. Dacă aveţi de gând să întârziaţi, sunaţi-l şi anunţaţi. La fel, dacă nu sunteţi în stare să ţineţi o promi­siune, explicaţi motivul.

DINA BRAN