Creierul
Când conştientul încetează temporar să funcţioneze, creierul prelucrează evenimentele de peste zi. Printre altele, el transferă o serie de date din memoria de scurtă durată în cea de lungă durată, stabileşte conexiuni între informaţiile noi şi cele deja stocate şi chiar execută mental anumite succesiuni de mişcări. Nu numai că învăţăm în somn, dar ne şi eliberăm de "gunoaiele din sinapse". Dintre numeroasele contacte între neuroni, care au luat naştere în timpul zilei, puţine ne sunt necesare pe termen lung. Pe cele inutile creierul le elimină sau măcar le estompează.
Inima şi plămânii
Îndată după ce adormim, pulsul şi frecvenţa respiraţiei se reduc. Timp de aproximativ 90 de minute, organismul se odihneşte în această stare de repaos. Apoi se produce o nouă activare cu durata de 10 până la 30 de minute, în cursul căreia visăm. După aceea, revenim la o altă fază de somn profund, mai liniştit. Această alternanţă se repetă întreaga noapte, de când închidem ochii, până la trezirea de dimineaţă.
Faringele
Relaxarea nocturnă a muşchilor poate face ca vălul palatin să devină flasc şi să vibreze în faringe. De aici provine sforăitul, acele sunete ca de fierăstrău, ce îl aduc la disperare pe nenorocosul cu care împărţim patul. Specialiştii apreciază că un bărbat din doi şi o femeie din cinci emit în somn zgomote care pot atinge intensitatea sonoră a unui ciocan pneumatic. Aceasta nu reprezintă un pericol pentru persoana care sforăie, decât dacă musculatura din zona faringelui îşi pierde mereu tonusul, împiedicând pentru scurt timp pătrunderea aerului în căile respiratorii. În cazul când această pauză de respiraţie durează mai mult de zece secunde şi apare mai des de treizeci de ori într-un interval de şapte ore, medicii diagnostichează o "apnee nocturnă obstructivă", care ar trebui tratată, deoarece poate provoca, printre altele, hipertensiune şi dereglări ale ritmului cardiac.
Stomacul
Cine se trezeşte noaptea şi dă iama în frigider nu face deloc
Picioarele
În momentele când suntem pe cale să adormim, ne apar uneori zvâcnete în muşchi, mai ales la picioare. În timpul "comutării" de la starea activă la una mai destinsă, se poate întâmpla ca neuronii să trimită în muşchi semnale involuntare, percepute de noi ca nişte tresăriri reflexe. Aceasta se petrece mai des în perioadele stresante, decât în situaţiile când ne băgăm în pat perfect relaxaţi. Şi deficitul de minerale (în primul rând, de magneziu) poate favoriza asemenea mici contracţii musculare.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
