TIA ŞERBĂNESCU - "USL are un simţ infailibil al distrugerii"

Analiza politică a anului 2013

"Toată lumea s-a certat cu toată lumea"

- Aşa cum ne-am obişnuit cititorii, la fiecare în­ceput de an facem analiza politică a anului precedent. De această dată, vă propun să renunţăm la crono­logie şi să începem cu sfârşitul: cum s-a terminat anul politic 2013?

- Felul în care s-a sfârşit anul 2013, din punct de vedere politic, ne ajută să facem o prognoză şi pentru 2014. Toată lumea s-a certat cu toată lumea, atât la Pu­tere, cât şi în Opoziţie, şi Puterea cu Opoziţia. În zona Puterii avem conflicte bilaterale pe toate părţile, res­pectiv: între preşedintele Traian Băsescu şi premierul Victor Ponta, între prim-ministru şi şeful Senatului, d-l Crin Antonescu, între acesta din urmă şi preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, între liderul libe­ralilor şi liderul conservatorilor lui Dan Voiculescu, Daniel Constantin. În zona opoziţiei, Băsescu, liderul informal al Mişcării Populare, se ceartă cu foştii prie­teni de la PDL, iar PDL îi ironizează pe cei din MP, Forţa Civică, PNŢCD şi Noua Republică, pentru că nu prea au capital electoral. S-a ajuns astfel la gafa im­pardonabilă a lui Traian Băsescu, de a o ataca pe Mo­nica Macovei, una dintre puţinele persoane din politica de la noi care au rămas fidele principiilor lor şi căreia pre­şedintele ţării îi datorează o puternică susţinere, în campania pentru referendumul de demitere din funcţia de preşedinte al statului. Înţeleg că Traian Băsescu suferă pentru că Monica Macovei nu a trecut de la PDL la MP, dar atacul său nu dovedeşte o mare tărie de caracter. În plus, d-na Macovei a judecat pragmatic când a rămas în PDL, pentru că trebuie să-şi păstreze mandatul de europarlamentar. Domnia sa a fost de­clarată cel mai bun membru al Parlamentului European anul trecut. Iar România are de câştigat de pe urma pre­zenţei Monicăi Macovei în PE.

- Ultimul conflict major în USL, care era gata să rupă coaliţia la guvernare, a fost numirea unui nou şef la TVR, după demisia lui Claudiu Săftoiu.

- Da. Conform algoritmului, locul revenea PNL, d-l Victor Ponta a făcut ca reprezentantul PNL pentru această funcţie, Rareş Bogdan de la Realitatea TV, să cadă la vot în Parlament. Apoi, a dat o ordonanţă de ur­genţă prin care îşi asigura ultimul cuvânt. Adică, dacă o nouă propunere a PNL ar fi fost respinsă prin vot - şi asta era posibil prin maşinaţiunile PSD -, Birourile Per­manente ale Camerelor, care sunt dominate de PSD, primeau dreptul de a numi preşedintele TVR. Vă daţi seama ce idee? Victor Ponta dicta Parlamentului! Şi nu e prima oară când ne dovedeşte că Parlamentul îi este subordonat. Până la urmă, n-a mai fost nevoie ca acest nou derapaj de la democraţie să-şi producă efectele, pentru că liderii USL s-au înţeles să-l numească interi­mar pe Stelian Tănase, care le convine tuturor. De alt­fel, noul numit scria pe blogul domniei sale, chiar cu două zile înainte de a fi numit, că misiunea viitorului preşedinte al TVR este de a sprijini activ USL în cam­paniile electorale din acest an. Probabil că liderii USL au aflat despre această declaraţie de intenţii făcută de Stelian Tănase şi şi-or fi spus: "Hai să-l numim pe ăsta, că a înţeles despre ce e vorba". D-l Tănase are un mandat interimar de şase luni, în care trebuie să se dovedească util USL dacă vrea să i se dea postul pentru un timp mai îndelungat. Dar misiunea lui nu e deloc uşoară, atât pentru că TVR se află într-o situaţie finan­ciară grea, cât şi pentru că e miza unor mari interese financiare şi politice. Dar nu trebuie să ne facem prea multe griji, pentru că oricine ar fi de la USL la con­ducerea TVR ar face-o praf. USL a reuşit să strice tot pe ce a pus mâna: guvern, Parlament, ICR, întreprin­deri de stat... Are un simţ infailibil al distrugerii. Pe asta ne putem baza.

"Costul vieţii noastre creşte cu fiecare zi de guvernare a USL"

- Luna decembrie a fost marcată de vreun eveni­ment deosebit?

- Da, salvarea in extremis a pactului de coabitare dintre preşedinte şi premier, după disputa pe marginea ma­jorării accizei la carburanţi. Guvernul a vrut să mă­rească această acciză, preşedintele Băsescu a ameninţat că, dacă se va întâmpla asta, nu va aproba Legea Buge­tului, care conţinea prevederea, şi s-au certat public. Până la urmă, premierul Ponta a declarat că amână majorarea accizei pentru aprilie, iar preşedintele a sem­nat legea, sperând că mărirea nu se va aplica nici peste trei luni. Deocamdată este cert că acciza s-a mărit, totuşi, cu opt bani, în urma unei modificări de calcul operate de guvern. Iar creşterea se va reflecta în toate preţurile. Dacă ar fi fost admisă şi schimbarea din legea bugetului, majorarea ar fi fost şi mai mare, iar conse­cin­ţele mai serioase. Oricum, costul vieţii noastre creş­te cu fiecare zi de guvernare a USL, căci în el intră in­competenţa şi incoerenţa guvernanţilor. Dacă avem preţuri atât de mari la toate produsele şi serviciile, cel puţin jumătate se datorează incompetenţei guvernului. Ca să nu mai spun că şi pe politicieni îi plătim scump, în mod direct, pentru a nu face nimic. Ba mai fac câte o nefăcută, cum s-a întâmplat în preajma sărbătorilor, când guvernul a scos din domeniul public al statului, de la Apele Române, o insulă şi un braţ al Dunării, şi le-a trecut în domeniul privat al Consiliului Judeţean Te­leor­man, al lui Liviu Dragnea. Bineînţeles că ideea îi aparţine chiar lui Dragnea, care, probabil, vrea să dea insula - printr-o privatizare cu dedicaţie şi pe doi lei - vreunui client politic.

"Anul 2014 va proba din nou slaba calitate a clasei noastre politice"

- Aţi vorbit despre salvarea pactului de coabitare. De ce e importantă menţinerea lui? Care sunt efectele po­zitive ale acestei înţelegeri între premier şi preşe­dinte?

- E bine că există, în primul rând, pentru percepţia României peste hotare. Atunci când a fost încheiat, Ro­mânia era văzută cu mare neîncredere de către parte­nerii ei europeni şi americani, căci tocmai trecuse printr-un puci. Pactul a fost un angajament pentru nor­malitate, o garanţie că instituţiile vor funcţiona şi răz­boiul dintre palate nu va bloca România. Apoi, e bine că o vreme a şi fost respectat acest pact. Şi a fost atât de strict respectat, încât stârnise îngrijorare în ambele tabere, a preşedintelui şi a premierului, pentru că Bă­ses­cu prea îl lăuda pe Ponta, iar Ponta vorbea, în sfârşit, civilizat despre Băsescu. Asta, până când Băsescu şi-a dat seama că, nefiind o opoziţie, dacă el tace şi ceilalţi nu se aud, se întinde un pustiu fără margini, în care se poate petrece orice, inclusiv o crimă. Şi atunci a înce­put să critice, ca să mai pună stavilă iniţiativelor amen­dabile ale guvernului. Aşa încât pactul a căzut, aproape a fost denunţat şi, după cum spuneam, a fost salvat cum­va prin compromisul asupra accizei la carburanţi. Însă, este de aşteptat ca 2014 să aducă în prim-plan dis­putele în dauna colaborării.

- De ce?

- Din pricina slabei calităţi a clasei noastre politice, care se va proba iarăşi. Anul 2014 ne va da, mai ales prin alegerile prezidenţiale, măsura degradării la care au ajuns standardele pentru competitorii politici. Dacă avem în vedere că ar putea candida pentru funcţia cea mai înaltă în stat Victor Ponta şi Crin Antonescu, credi­taţi cu cele mai mari şanse, Sorin Oprescu, care a spus că nu s-ar da nici el în lături, şi Dan Diaconescu, dacă nu-l ridică Parchetul între timp, începe să ne devină clar nivelul mediului politic şi cel al dezbaterilor şi acţiunilor. Mai cu seamă Victor Ponta şi Crin Anto­nescu ne sperie prin ce sunt capabili să facă. Pentru ei există o ţintă precisă: să supună totul, în cap cu Justiţia. Din păcate, nu li se poate opune niciun candidat cu şanse reale din partea Dreptei. Întâi, pentru că Dreapta nu se va putea uni şi va avea mai mulţi candidaţi care îşi vor împărţi voturile electoratului de dreapta. Apoi, pentru că niciunul dintre aceşti candidaţi nu este în preferinţele unui electorat larg, nici Predoiu de la PDL, nici Mihai Răzvan Ungureanu, ceva mai bine cotat, pe care-l vor susţine Forţa Civică, PNŢCD şi Mişcarea Populară. Traian Băsescu îl mai aminteşte şi pe Emil Boc ca posibil candidat. Dar fostul premier nu şi-a anunţat intenţia în acest sens şi nici nu cred că are o ast­fel de intenţie, pentru că e un ardelean cu capul pe umeri. Dar chiar dacă l-ar pune Băsescu să candideze forţat, Boc mai are destule de decontat electoral din tim­pul guvernării sale. Lumea a început să-şi dea seama că a guvernat mai bine, dar nu-l poate încă ierta pentru ceea ce consideră că a greşit. Apropo de această per­cepţie populară, suprinzător este că toate abuzurile, ratările, minciunile, plagiatele şi dovezile de autori­tarism ale lui Victor Ponta nu sunt deocamdată sanc­ţionate de electorat. Cel puţin asta reiese din sondajele de opinie, care îl plasează ca favorit în campania pentru preşedinţia României. Este, încă, în perioada de graţie. Nu ştim când va fi momentul în care se va eroda elec­toral.

- Aveţi o explicaţie pentru această bunăvoinţă ară­tată unui om care, prin propriile sale fapte şi decla­raţii, şi-a făcut un portret deloc măgulitor?

- Degradarea clasei politice este rezultatul selecţiei inverse. Pentru că dacă ar apărea acum un Havel al României să candideze, nu l-ar vota nimeni. Şi nu nu­mai că nu l-ar vota, dar l-ar face albie de porci, cum au păţit-o şi Corneliu Coposu, Ion Raţiu şi Regele Mihai. Degradarea sistemului referenţial al electoratului a fost pricinuită, în primul rând, de o propagandă nemiloasă, dusă cu tenacitate, an de an, mai ales de televiziuni. Aşa au fost transformaţi criminalii de teapa lui Ceau­şescu şi infractorii de mare calibru, precum Gigi Becali sau Adrian Năstase, în băieţi simpatici, când nu chiar în martiri. A fost răsturnată scara de valori a societăţii. Dacă până şi o notorie realizatoare de documentare despre cei care au suferit în temniţele comuniste l-a comparat pe Adrian Năstase cu Iuliu Maniu, spunând că amândoi au fost victime politice, ce să te mai miri că mare parte din electorat a început să funcţioneze potrivit unor astfel de "repere"? Aşa se explică, printre altele, nu doar ascensiunea lui Victor Ponta, ci şi suc­cesul fulminat al unui partid precum PPDD.

"Cabinetul Ponta nu realizează că salvarea ţării stă în dezvoltarea economiei private"

- Mai mult decât disputele politicienilor ne inte­resează guvernarea, care ne afectează pe toţi. Care sunt, în opinia dvs., cele mai importante realizări ale guvernului USL în 2013?

- Din punctul meu de vedere, topul realizărilor guvernului Ponta în 2013 arată aşa: primul loc - ratarea legii cu dedicaţie pentru exploatarea cu cianuri de la Roşia Montană, slavă Domnului!; locul doi - ratarea privatizării CFR Marfă, slavă Domnului!; locul trei - ratarea modificării Constituţiei, slavă Domnului! Con­sider aceste eşecuri ca mari realizări, pentru că reuşita lor ar fi înseamnat dezastre: ecologic, economic, legis­lativ. Mai intră la capitolul "realizări": ratarea regio­nalizării şi neîndeplinirea promisiunilor privind atrage­rea de investiţii de zece miliarde de euro şi cea referi­toare la înfiinţarea a 50.000 de noi locuri de muncă. Singura parte pozitivă a guvernării este că a menţinut creşterea economică, adică a realizat o creştere de 2,2% (procentajul la care a căzut guvernul Boc!). Sectorul privat însă a fost abandonat de către guvern şi legis­lativ. Antreprenorii, mici sau mari, n-au primit niciun fel de sprijin, nicio gură de oxigen ca să poată depăşi criza, să înceapă să crească şi astfel să pompeze bani în piaţă. Mai mult, guvernul a inventat taxe noi şi a mărit accizele. Cabinetul Ponta nu realizează că salvarea economică a ţării stă în dezvoltarea economiei private. Şi s-a mai întâmplat un lucru bun în timpul guvernării USL: semnarea de către Republica Moldova a acor­dului de asociere la UE. Este şi un succes al politicii externe româneşti.
Cu un asemenea bilanţ pe 2013, perspectivele pen­tru 2014, un an cu alegeri prezidenţiale şi europarla­mentare, se anunţă şi mai sumbre. Bătălia pentru putere se va accentua, compromisurile se vor înteţi, lipsa de acţiune pentru o bună guvernare va deveni şi mai apă­sătoare. Conflictele din plan politic şi toată viaţa eco­nomică şi socială vor fi în mod clar subordonate celor două campanii electorale. Aproape tot ce vor între­prinde politicienii va fi sub spectrul alegerilor.
Înfruntarea va fi crâncenă, mai ales că PSD are deja majoritate în Parlament şi fără PNL, şi va dori puterea întreagă, inclusiv preşedinţia României. Deci, cele două partide se vor despărţi. Una peste alta, 2014 va fi un an foarte costisitor din punct de vedere economic, social şi politic. S-ar putea ca alegerile de anul acesta să ne dea înapoi cu mulţi ani. Dacă USL îşi va pune şi un preşedinte al statului, va fi o catastrofă. Nimeni nu-i va mai sta în cale.