Vacanţă de film
În 2001, când festivalul internaţional de film de la Cluj a început să prindă formă, ideea a fost primită cu nesfârşită indulgenţă în Ardeal şi cu savantă suficienţă în Capitală. Mai fuseseră încercări de festivaluri internaţionale şi pe la Bucureşti, dar mai toate eşuaseră, din lipsă de bani, pe de o parte, şi din lipsă de profesionalism, pe de alta. Dar TIFF-ul clujean respira alt aer, încă de la primele ediţii. Filme bine alese, după un concept original, o deschidere deosebită pentru public, cursuri practice susţinute de mari personalităţi ale cinematografiei mondiale, apoi o întreagă serie de evenimente speciale, programe educative, concerte sau proiecţii în aer liber, la Cluj şi în împrejurimi, în Piaţa Unirii, la Casa TIFF, în Cheile Turzii sau la castelul de la Bonţida. Festivalul a crescut mereu, susţinând şi acompaniind, deloc întâmplător, ascensiunea "noului val" al cinematografiei româneşti. A devenit, astfel, cu mult înainte de a împlini 10 ani, în 2011, un eveniment obligatoriu pentru oricare cinefil care se respectă din România, şi nu numai. Un exemplu: Dani e designer în departamentul de creaţie al unei importante agenţii de comunicare din Bucureşti, e cinefil pasionat şi a descoperit Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) acum 9 ani, pe când iubita sa de atunci, care studia la Cluj, i-a făcut cadou un abonament la festival. După numai o singură ediţie, cele 10 zile de TIFF s-au transformat, an după an, în perioada fixă, ce nu poate fi negociată, a concediului lui Dani. "Cum se anunţă programul de anul următor, cum îmi completez cererea de concediu. Sunt primul, în fiecare an, şeful ştie deja că poate să-şi ia gândul de lamine în prima săptămână de iunie", se amuză Dani. Ca Dani sunt sute de tineri care iau drumul festivalului. Formează o comunitate cu totul şi cu totul specială, pentru care TIFF-ul de la Cluj e cel mai frumos loc de concediu imaginat vreodată. Sunt 10 zile de slalom nebun după filme, printre nenumăratele locuri de proiecţie pregătite de organizatori, 10 după-amieze cu discuţii lungi, despre peliculele recent văzute, la cafenelele de pe Eroilor, din Piaţa Muzeului sau de la Cinema Republica, apoi seri cu nelipsitele concerte de la Casa TIFF sau de la Continental şi, obligatoriu, 10 nopţi de petreceri TIFF, prilej să stai la un vin bun cu Nae Caranfil, Cristi Puiu sau Gyuri Pascu, să le dansezi pe superbele actriţe ale tinerei generaţii ori să legi prietenii sau - de ce nu? - poveşti de iubire, cu scenariu de Oscar, şi regizori chilieni, argentinieni sau danezi... O atmosferă unică, pe care o remarcă orice nou venit, de la studentul de anul II care-şi neglijează sesiunea ca să fie, în premieră, voluntar TIFF, până la cineaştii străini consacraţi: săli frenetice, public curios să-i descoasă de cele mai intime detalii pe autorii filmelor la sfârşitul proiecţiilor, pieţe pline la vizionările în aer liber, la care întreg Clujul respiră, parcă, TIFF, în acord cu sloganul organizatorilor... Şi, peste toate, TIFF înseamnă mult, foarte mult, entuziasm.
Ingredientul de bază - entuziasmul
De fapt, entuziasmul a fost unul dintre ingredientele de bază ale succesului ediţiei 2013. După tăierile drastice ale bugetelor culturale guvernamentale şi subfinanţarea festivalului de către Centrul Naţional al Cinematografiei (pe fondul eternului război dintre diversele grupuscule din cinema-ul românesc), TIFF s-a confruntat anul acesta, pentru prima oară, cu spectrul crizei. A fost un test important pentru echipa TIFF, care a rămas unită, în ciuda reducerilor salariale, astfel că TIFF 2013 s-a ridicat la înălţimea ediţiilor de vârf din ultimii ani. A entuziasmat încă de la deschidere, cu savuroasa comedie "Amanţii pasageri" a lui Pedro Almodovar, programată, dezinhibat, în cel mai pur stil TIFF, în plin centrul Clujului, apoi cu filmul mut "Blancanieves", de PabloBerger , proiectat la castelul de la Bonţida, cu acompaniament live. Atmosfera energică a festivalului a fost întreţinută, ulterior, de concertele susţinute de Grupul Iza (trupa lui Popicu, prietenii noştri din Maramureş), de ucrainenii de la DakhaBrakha şi de originalul trio The Tiger Lillies. Rând pe rând, proiecţie după proiecţie, recomandările au început să treacă de la cinefil la cinefil. "Ai văzut «Mult zgomot pentru nimic»? E cea mai nouă reinterpretare modernă a lui Shakespeare, nu trebuie să o ratezi!". "Eu am fost la «Actul de a ucide». Categoric e cel mai şocant film de la TIFF-ul de anul ăsta...". "«Nord-Vest» şi «Ploaie de vacanţă» sigur vor lua ceva premii la secţiunea Competiţie. Am auzit că şi «Corabia lui Tezeu» trebuie văzut. Ai idee când şi unde mai rulează?".
Înainte ca juraţii şi presa de specialitate să se pronunţe, în seara de gală, pe scena Teatrului Naţional, "ediţia de criză" a TIFF-ului a scos la iveală câteva pelicule de excepţie, care definesc cel mai bine pasiunea pentru cinema şi încăpăţânarea de a o scoate la capăt, indiferent de greutăţi sau de lipsa de resurse. Un astfel de "film de criză" este "Experimentul Bucureşti" al regizorului britanic, stabilit în România, Tom Wilson. Energic, emoţionant şi absolut surprinzător, filmul a fost primit cu minute întregi de ropote de aplauze de publicul din sala arhiplină a Cinematografului Arta. Un film cu buget zero, cu actori amatori şi cu un mesaj pregnant, care dă de gândit societăţii româneşti, ce s-a dovedit a fi marea revelaţie a ediţiei 2013, chiar dacă nu a primit niciun premiu în cele din urmă. Cu multă curiozitate a fost primit de către publicul TIFF şi documentarul "Aici... adică acolo", al tinerei regizoare Laura Căpăţână Juller. O abordare de mare sensibilitate a unui subiect dureros al României zilelor noastre: familiile în care copiii ajung să fie crescuţi de bunici, pentru că părinţii muncesc în străinătate. Rodul a 4 ani de muncă asiduă, în intimitatea unei familii din Sighetu Marmaţiei, din nou pe buget zero, filmul Laurei Căpăţână Juller a fost distins cu premiul Zilelor Filmului Românesc, la categoria lungmetraj. "Singura şansă a unui regizor care debutează în cinematografia românească este să facă o trăsnaie suficient de trăsnită pe banii lui sau, în orice caz, pe bani foarte puţini, şi să creeze un boom care să fie o surpriză totală la box office sau un film care să funcţioneze bine în festivaluri", declara directorul TIFF, Tudor Giurgiu, anticipând, într-un fel, la început de festival, destinul filmelor semnate de Laura Juller şi Tom Wilson.
Premianţii TIFF 2013
Ultimul mare succes internaţional al cinematografiei româneşti, filmul "Poziţia copilului" (Ursul de Aur la Berlin) al lui Călin Netzer, a fost unul dintre reperele ediţiei 2013. Programată iniţial pentru o proiecţie în aer liber, în Piaţa Unirii, pelicula a făcut sala plină la Casa de Cultură a Studenţilor, unde a fost mutată din pricina vremii, capricioasă pe întreaga durată a evenimentului. Interesul publicului clujean a fost cu atât mai mare cu cât protagonista filmului, marea actriţă Luminiţa Gheorghiu, a fost imaginea din acest an a festivalului de la Cluj. Pe lângă Almodovar şi Netzer, alţi mari regizori, precum Ji?í Menzel, Stephen Frears, Olivier Assayas, Eyal Sivan şi Cristi Puiu, au avut filme în cadrul festivalului.
Într-o companie selectă - pe covorul roşu au trecut actriţele Franziska Petri, Ioana Flora, Ioana Blaj, Crina Semciuc, regizorii Nae Caranfil, Cristi Puiu, György Pálfi, producătoarele Lynda Myles, Ada Solomon, Anca Puiu, Oana Giurgiu, Frederic Boyer ş.a. Vedetele Galei finale au fost actriţa Luminiţa Gheorghiu şi renumitul regizor ceh Ji?í Menzel, premiat pentru întreaga carieră.
Publicul a ovaţionat minute în şir apariţia Luminiţei Gheorghiu, distinsă cu Premiul de Excelenţă. "M-au copleşit aplauzele voastre, m-a copleşit acest premiu. Excelenţă? Asta înseamnă că de mâine eu nu mai pot să greşesc, ceea ce este imposibil. De aceea, aş vrea să-l împart cu toţi cei cu care am lucrat", a declarat actriţa.
Cei peste 800 de invitaţi şi spectatori prezenţi la Teatrul Naţional din Cluj au aplaudat premierea cu "Trofeul Transilvania", în valoare de 15.000 de euro, a tânărului regizor debutant Anand Gandhi, care a impresionat juriul cu filmul "Corabia lui Tezeu" (India). "Salutăm apariţia unui nou talent major în cinematografia mondială", a transmis juriul Competiţiei. "Corabia lui Tezeu" şi-a adjudecat şi un al doilea premiu, pentru "Cea mai bună imagine", cameramanul Pankaj Kumar fiind apreciat pentru "fluiditatea imaginii".
În secţiunea dedicată filmelor româneşti, cap de afiş a fost documentarul "Aici... adică acolo", în regia Laurei Căpăţână Juller, care şi-a adjudecat "Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru categoria Lungmetraj".
*
E 12, noaptea de după finalul Galei, şi Clujul întreg e înţesat de lume. Se beau ultimele cocktail-uri, sunt ultimele discuţii, ultimele şoapte. De dimineaţă, pleacă primele avioane spre Occident, la amiază e primul Intercity spre Bucureşti. Ultimele zile sunt întotdeauna cele mai frumoase la TIFF, iar nostalgia lor se întinde luni bune, până când, într-o zi, un comunicat primit pe e-mail îţi confirmă data de începere a următorului TIFF. Atunci, chiar atunci, te opreşti din lucru, scoţi o coală albă şi îţi completezi cererea de concediu pentru anul viitor. Fix 10 zile, cât durează festivalul. Şeful ţi-o semnează zâmbind. Ştie că eşti îndrăgostit pe viaţă de TIFF.
Fotografiile sunt preluate de pe site-ul oficial al festivalului, www.tiff.ro