Vacanță de film
În 2001, când festivalul internațional de film de la Cluj a început să prindă formă, ideea a fost primită cu nesfârșită indulgență în Ardeal și cu savantă suficiență în Capitală. Mai fuseseră încercări de festivaluri internaționale și pe la București, dar mai toate eșuaseră, din lipsă de bani, pe de o parte, și din lipsă de profesionalism, pe de alta. Dar TIFF-ul clujean respira alt aer, încă de la primele ediții. Filme bine alese, după un concept original, o deschidere deosebită pentru public, cursuri practice susținute de mari personalități ale cinematografiei mondiale, apoi o întreagă serie de evenimente speciale, programe educative, concerte sau proiecții în aer liber, la Cluj și în împrejurimi, în Piața Unirii, la Casa TIFF, în Cheile Turzii sau la castelul de la Bonțida. Festivalul a crescut mereu, susținând și acompaniind, deloc întâmplător, ascensiunea "noului val" al cinematografiei românești. A devenit, astfel, cu mult înainte de a împlini 10 ani, în 2011, un eveniment obligatoriu pentru oricare cinefil care se respectă din România, și nu numai. Un exemplu: Dani e designer în departamentul de creație al unei importante agenții de comunicare din București, e cinefil pasionat și a descoperit Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) acum 9 ani, pe când iubita sa de atunci, care studia la Cluj, i-a făcut cadou un abonament la festival. După numai o singură ediție, cele 10 zile de TIFF s-au transformat, an după an, în perioada fixă, ce nu poate fi negociată, a concediului lui Dani. "Cum se anunță programul de anul următor, cum îmi completez cererea de concediu. Sunt primul, în fiecare an, șeful știe deja că poate să-și ia gândul de la mine în prima săptămână de iunie", se amuză Dani. Ca Dani sunt sute de tineri care iau drumul festivalului. Formează o comunitate cu totul și cu totul specială, pentru care TIFF-ul de la Cluj e cel mai frumos loc de concediu imaginat vreodată. Sunt 10 zile de slalom nebun după filme, printre nenumăratele locuri de proiecție pregătite de organizatori, 10 după-amieze cu discuții lungi, despre peliculele recent văzute, la cafenelele de pe Eroilor, din Piața Muzeului sau de la Cinema Republica, apoi seri cu nelipsitele concerte de la Casa TIFF sau de la Continental și, obligatoriu, 10 nopți de petreceri TIFF, prilej să stai la un vin bun cu Nae Caranfil, Cristi Puiu sau Gyuri Pascu, să le dansezi pe superbele actrițe ale tinerei generații ori să legi prietenii sau - de ce nu? - povești de iubire, cu scenariu de Oscar, și regizori chilieni, argentinieni sau danezi... O atmosferă unică, pe care o remarcă orice nou venit, de la studentul de anul II care-și neglijează sesiunea ca să fie, în premieră, voluntar TIFF, până la cineaștii străini consacrați: săli frenetice, public curios să-i descoasă de cele mai intime detalii pe autorii filmelor la sfârșitul proiecțiilor, piețe pline la vizionările în aer liber, la care întreg Clujul respiră, parcă, TIFF, în acord cu sloganul organizatorilor... Și, peste toate, TIFF înseamnă mult, foarte mult, entuziasm.
Ingredientul de bază - entuziasmul
De fapt, entuziasmul a fost unul dintre ingredientele de bază ale succesului ediției 2013. După tăierile drastice ale bugetelor culturale guvernamentale și subfinanțarea festivalului de către Centrul Național al Cinematografiei (pe fondul eternului război dintre diversele grupuscule din cinema-ul românesc), TIFF s-a confruntat anul acesta, pentru prima oară, cu spectrul crizei. A fost un test important pentru echipa TIFF, care a rămas unită, în ciuda reducerilor salariale, astfel că TIFF 2013 s-a ridicat la înălțimea edițiilor de vârf din ultimii ani. A entuziasmat încă de la deschidere, cu savuroasa comedie "Amanții pasageri" a lui Pedro Almodovar, programată, dezinhibat, în cel mai pur stil TIFF, în plin centrul Clujului, apoi cu filmul mut "Blancanieves", de Pablo Berger , proiectat la castelul de la Bonțida, cu acompaniament live. Atmosfera energică a festivalului a fost întreținută, ulterior, de concertele susținute de Grupul Iza (trupa lui Popicu, prietenii noștri din Maramureș), de ucrainenii de la DakhaBrakha și de originalul trio The Tiger Lillies. Rând pe rând, proiecție după proiecție, recomandările au început să treacă de la cinefil la cinefil. "Ai văzut «Mult zgomot pentru nimic»? E cea mai nouă reinterpretare modernă a lui Shakespeare, nu trebuie să o ratezi!". "Eu am fost la «Actul de a ucide». Categoric e cel mai șocant film de la TIFF-ul de anul ăsta...". "«Nord-Vest» și «Ploaie de vacanță» sigur vor lua ceva premii la secțiunea Competiție. Am auzit că și «Corabia lui Tezeu» trebuie văzut. Ai idee când și unde mai rulează?".
Înainte ca jurații și presa de specialitate să se pronunțe, în seara de gală, pe scena Teatrului Național, "ediția de criză" a TIFF-ului a scos la iveală câteva pelicule de excepție, care definesc cel mai bine pasiunea pentru cinema și încăpățânarea de a o scoate la capăt, indiferent de greutăți sau de lipsa de resurse. Un astfel de "film de criză" este "Experimentul București" al regizorului britanic, stabilit în România, Tom Wilson. Energic, emoționant și absolut surprinzător, filmul a fost primit cu minute întregi de ropote de aplauze de publicul din sala arhiplină a Cinematografului Arta. Un film cu buget zero, cu actori amatori și cu un mesaj pregnant, care dă de gândit societății românești, ce s-a dovedit a fi marea revelație a ediției 2013, chiar dacă nu a primit niciun premiu în cele din urmă. Cu multă curiozitate a fost primit de către publicul TIFF și documentarul "Aici... adică acolo", al tinerei regizoare Laura Căpățână Juller. O abordare de mare sensibilitate a unui subiect dureros al României zilelor noastre: familiile în care copiii ajung să fie crescuți de bunici, pentru că părinții muncesc în străinătate. Rodul a 4 ani de muncă asiduă, în intimitatea unei familii din Sighetu Marmației, din nou pe buget zero, filmul Laurei Căpățână Juller a fost distins cu premiul Zilelor Filmului Românesc, la categoria lungmetraj. "Singura șansă a unui regizor care debutează în cinematografia românească este să facă o trăsnaie suficient de trăsnită pe banii lui sau, în orice caz, pe bani foarte puțini, și să creeze un boom care să fie o surpriză totală la box office sau un film care să funcționeze bine în festivaluri", declara directorul TIFF, Tudor Giurgiu, anticipând, într-un fel, la început de festival, destinul filmelor semnate de Laura Juller și Tom Wilson.
Premianții TIFF 2013
Ultimul mare succes internațional al cinematografiei românești, filmul "Poziția copilului" (Ursul de Aur la Berlin) al lui Călin Netzer, a fost unul dintre reperele ediției 2013. Programată inițial pentru o proiecție în aer liber, în Piața Unirii, pelicula a făcut sala plină la Casa de Cultură a Studenților, unde a fost mutată din pricina vremii, capricioasă pe întreaga durată a evenimentului. Interesul publicului clujean a fost cu atât mai mare cu cât protagonista filmului, marea actriță Luminița Gheorghiu, a fost imaginea din acest an a festivalului de la Cluj. Pe lângă Almodovar și Netzer, alți mari regizori, precum Ji?í Menzel, Stephen Frears, Olivier Assayas, Eyal Sivan și Cristi Puiu, au avut filme în cadrul festivalului.
Într-o companie selectă - pe covorul roșu au trecut actrițele Franziska Petri, Ioana Flora, Ioana Blaj, Crina Semciuc, regizorii Nae Caranfil, Cristi Puiu, György Pálfi, producătoarele Lynda Myles, Ada Solomon, Anca Puiu, Oana Giurgiu, Frederic Boyer ș.a. Vedetele Galei finale au fost actrița Luminița Gheorghiu și renumitul regizor ceh Ji?í Menzel, premiat pentru întreaga carieră.
Publicul a ovaționat minute în șir apariția Luminiței Gheorghiu, distinsă cu Premiul de Excelență. "M-au copleșit aplauzele voastre, m-a copleșit acest premiu. Excelență? Asta înseamnă că de mâine eu nu mai pot să greșesc, ceea ce este imposibil. De aceea, aș vrea să-l împart cu toți cei cu care am lucrat", a declarat actrița.
Cei peste 800 de invitați și spectatori prezenți la Teatrul Național din Cluj au aplaudat premierea cu "Trofeul Transilvania", în valoare de 15.000 de euro, a tânărului regizor debutant Anand Gandhi, care a impresionat juriul cu filmul "Corabia lui Tezeu" (India). "Salutăm apariția unui nou talent major în cinematografia mondială", a transmis juriul Competiției. "Corabia lui Tezeu" și-a adjudecat și un al doilea premiu, pentru "Cea mai bună imagine", cameramanul Pankaj Kumar fiind apreciat pentru "fluiditatea imaginii".
Alături de Ji?í Menzel, compozitorul Adrian Enescu a primit și el un premiu pentru întreaga carieră. Premiul pentru "Cea mai bună regie" i-a fost acordat unui alt debutant, japonezul Rikiya Imaizumi ("Ceasul rău, pisica neagră"), iar "Premiul pentru Cea mai bună interpretare" i-a revenit actorului danez non-profesionist Gustav Dyekjœr Giese ("Nord-Vest").
În secțiunea dedicată filmelor românești, cap de afiș a fost documentarul "Aici... adică acolo", în regia Laurei Căpățână Juller, care și-a adjudecat "Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru categoria Lungmetraj".
*
E 12, noaptea de după finalul Galei, și Clujul întreg e înțesat de lume. Se beau ultimele cocktail-uri, sunt ultimele discuții, ultimele șoapte. De dimineață, pleacă primele avioane spre Occident, la amiază e primul Intercity spre București. Ultimele zile sunt întotdeauna cele mai frumoase la TIFF, iar nostalgia lor se întinde luni bune, până când, într-o zi, un comunicat primit pe e-mail îți confirmă data de începere a următorului TIFF. Atunci, chiar atunci, te oprești din lucru, scoți o coală albă și îți completezi cererea de concediu pentru anul viitor. Fix 10 zile, cât durează festivalul. Șeful ți-o semnează zâmbind. Știe că ești îndrăgostit pe viață de TIFF.
Fotografiile sunt preluate de pe site-ul oficial al festivalului, www.tiff.ro