Sunt din Iaşi, apreciez tot ce faceţi pentru noi, de aceea vin şi eu cu un strigăt de ajutor: "Opriţi genocidul teilor din Iaşi".
M-am născut acum 55 de ani şi, de când mă ştiu, teii mi-au călăuzit paşii an de an şi zi de zi la grădiniţă, la şcoală, la facultate.
M-am îndrăgostit sub ploaia lor de flori, mi-am plimbat copilul ocrotit de umbra lor deasă, în verile toride, dar acum totul s-a sfârşit.
Un nimeni, venit de nu ştiu unde, a hotărât că în centrul Iaşului ar face poză frumoasă salcâmii japonezi. Şi iată, într-o săptămână, teii mei iubiţi, cei care mi-au vegheat copilăria şi adolescenţa, au dispărut tocmai acum, în pragul primăverii, când oraşul are mai multă nevoie de coroana şi de miresmele lor.
Nu pot să cred că nimeni nu ne-a luat în seamă strigătul de ajutor, că mitingul organizat nu a trezit pe nimeni. Zeci de tei au dispărut în centrul oraşului. Este nefiresc de gol, la fel ca şi inimile noastre, ale celor născuţi în acest oraş.
Tot EI au un proiect în care parcul din faţa Teatrului Naţional devine parcare, se zice, subterană. Oare cât din acest oraş, de o frumuseţe deosebită şi cu o patină a trecutului încă păstrată, va scăpa de demolatori? De ce nu sunt restaurate clădirile vechi? De ce în locul teilor lui Eminescu sunt plantaţi salcâmi japonezi?
Ajutaţi-ne să-i salvăm!
LILIANA MOISEI
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
