Sunt din Iași, apreciez tot ce faceți pentru noi, de aceea vin și eu cu un strigăt de ajutor: "Opriți genocidul teilor din Iași".
M-am născut acum 55 de ani și, de când mă știu, teii mi-au călăuzit pașii an de an și zi de zi la grădiniță, la școală, la facultate.
M-am îndrăgostit sub ploaia lor de flori, mi-am plimbat copilul ocrotit de umbra lor deasă, în verile toride, dar acum totul s-a sfârșit.
Un nimeni, venit de nu știu unde, a hotărât că în centrul Iașului ar face poză frumoasă salcâmii japonezi. Și iată, într-o săptămână, teii mei iubiți, cei care mi-au vegheat copilăria și adolescența, au dispărut tocmai acum, în pragul primăverii, când orașul are mai multă nevoie de coroana și de miresmele lor.
Nu pot să cred că nimeni nu ne-a luat în seamă strigătul de ajutor, că mitingul organizat nu a trezit pe nimeni. Zeci de tei au dispărut în centrul orașului. Este nefiresc de gol, la fel ca și inimile noastre, ale celor născuți în acest oraș.
Tot EI au un proiect în care parcul din fața Teatrului Național devine parcare, se zice, subterană. Oare cât din acest oraș, de o frumusețe deosebită și cu o patină a trecutului încă păstrată, va scăpa de demolatori? De ce nu sunt restaurate clădirile vechi? De ce în locul teilor lui Eminescu sunt plantați salcâmi japonezi?
Ajutați-ne să-i salvăm!
LILIANA MOISEI