În ciuda plasării lui la putere şi a parteneriatului cu PSD-ul, PNL se află într-o situaţie de răscruce. Din formula lui "istorică" s-a ales praful şi pulberea. Culoarea lui ideologică, de centru-dreapta, nu mai contează. Procentele câştigate la alegeri, care îl desemnează drept al doilea partid al ţării, nu mai valorează cine ştie ce. Candidatura virtuală a liderului său, Crin Antonescu, la preşedinţia ţării, nu compensează ecoul unor acte ce îi vor greva viitorul. Oricine poate să constate că, în actuala structură administrativă, PNL-ul are un rol subaltern, concretizat în abdicarea de la aplicarea principiilor liberale în economie şi acceptarea măsurilor socializante, de stânga. Antioccidentalismul, ce vizează asaltul împotriva statului de drept, atacurile la independenţa Justiţiei şi renunţarea mascată la interesul general în favoarea interesului de grup, l-au îndepărtat total de "rădăcinile" sale, ultimul partid din tabloul politic tradiţionl al României fiind pe cale de dispariţie. PNL-ul s-a transformat, pe nesimţite, într-un "partid pentru lider", cu totul asemănător celorlalte partide din postcomunism. Congresul ar fi trebuit să clarifice această situaţie şi, analizând cauzele acestui derapaj, să încerce reaşezarea lui în albia "clasică" a liberalismului ce l-a consacrat.
Este evident că, la momentul actual, o asemenea mişcare este imposibilă. Congresul a fost programat mult prea devreme pentru ca primele efecte ale accederii la guvernare - în alianţa cu PSD-ul - să fie corect sesizate. Mulţi dintre liderii săi sunt încă narcotizaţi de plasarea în demnităţi ministeriale sau locale. Recunoştinţa pentru "conducător", care - prin susţinerea alianţei cu PSD-ul - a permis plasarea partidului la putere, este încă mare. Promisiunile de participare la împărţirea "ciolanului administrativ", după eliminarea "băsismului" şi trecerea la reorganizarea ţării în viziunea USL-istă, sunt încă atractive. În plus, Crin Antonescu a ştiut să-şi impună, deşi uneori brutal, oamenii la conducerea filialelor şi a structurilor centrale ale formaţiunii. "Bombănitorii", foşti lideri de marcă, liberali convinşi de valoarea propriilor principii, au fost îndepărtaţi, ameninţaţi cu suspendarea sau excluderea. În aceste clipe, în PNL - partid prin definiţie al libertăţii de opinie şi al "polemicilor cordiale" în fixarea programelor - nu mai mişcă nimeni. Crin Antonescu şi "echipa" sa au fost siguri de la început, că în acest congres nu se va întâmpla nimic. Propunerile de modificare a statutului (candidaturi individuale la conducere, desemnarea "prezidenţiabilului" liberal prin alegeri interne etc.) au fost respinse chiar din momentul emiterii lor, fiind discutate doar în surdină. Realegerea, ca preşedinte PNL, a lui Crin Antonescu, a devenit o chestiune strict formală. Triumfalismul, bazat pe "certitudinea" că liderul liberal va fi candidatul USL la preşedinţia României, nu ascunde totuşi mizeria de sub preş. În ciuda alianţei cu PC-ul, care i-a pus la dispoziţie asurzitorul aparat mediatic al lui Dan Voiculescu, PNL-ul nu a reuşit să obţină demnităţi cu adevărat importante în structurile administrative centrale şi locale. Ministerele dominate de reprezentanţii săi şi-au pierdut substanţa prin divizare, partea leului revenind PSD-iştilor. În contextul regionalizării României, acelaşi fenomen se va întâmpla şi în administraţia locală. Pe fondul "slujirii solidarităţii USL", PNL-ul şi-a asumat rolul vârfului de lance antioccidental şi al demolatorului statului de drept, PSD-ul fiind ceva mai rezervat, ba chiar - în anume cazuri (precum atacul împotriva ANI) - opus "politicii" liberale. Crin Antonescu îşi "plăteşte datoria", apărându-l pe penalul Dan Voiculescu, dar preţul pentru emblema partidului este deja prea mare. Consecinţele, pentru traseul în Europa unită a PNL-ului, vor fi catastrofale. Preşedintele partidului l-a subordonat total proiectului său personal de carieră, bazându-se pe o înţelegere "colegială" cu premierul V. Ponta, şeful PSD-ului, care - deocamdată - "tace şi face", solidarizându-şi prin recompense concrete propriul partid şi "albindu-şi imaginea" externă, şifonată de excesele verii trecute.
În PNL mai sunt, totuşi, câteva minţi lucide, ce realizează deriva în care a ajuns formaţiunea. Gruparea "vechilor lideri" (C. Tăriceanu, A. Chiliman, L. Orban, V. Moisescu ş.a.) a sesizat că menţinerea partidului, prin voinţa unui singur om, într-un "antibăsism" steril şi monoton este contraproductivă, putând genera, în urma dezangajării PSD-ului, efecte perverse. Propunerile lor, enunţate mai sus, de revenire la principiile definitorii ale formaţiunii, au fost complet ignorate. Grupul este minoritar şi marginalizat conştient şi prin manevrele unei "echipe" de lideri ce au fost corupţi prin plasarea în demnităţile administrative lăsate PNL-ului. D-nii Vosganian, Nicolăescu, Varga ori Fenechiu - ultimul cu Justiţia în casă - nu au realizat că, de fapt, demnităţile lor au devenit "forme fără fond", fiind lăsaţi la mila PSD-ului. Crin Antonescu şi-a afirmat, în context, dominaţia absolută asupra unei grupări politice care şi-a pierdut identitatea. Inutilul congres, prin rezultatele sale previzibile, are însă şi o consecinţă pozitivă. Dacă obiectivele liderului vor fi ratate - în politică orice fiind posibil - liberalii vor şti pe cine să tragă la răspundere. Dacă nu cumva, atunci va fi prea târziu.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
