În ciuda plasării lui la putere și a parteneriatului cu PSD-ul, PNL se află într-o situație de răscruce. Din formula lui "istorică" s-a ales praful și pulberea. Culoarea lui ideologică, de centru-dreapta, nu mai contează. Procentele câștigate la alegeri, care îl desemnează drept al doilea partid al țării, nu mai valorează cine știe ce. Candidatura virtuală a liderului său, Crin Antonescu, la președinția țării, nu compensează ecoul unor acte ce îi vor greva viitorul. Oricine poate să constate că, în actuala structură administrativă, PNL-ul are un rol subaltern, concretizat în abdicarea de la aplicarea principiilor liberale în economie și acceptarea măsurilor socializante, de stânga. Antioccidentalismul, ce vizează asaltul împotriva statului de drept, atacurile la independența Justiției și renunțarea mascată la interesul general în favoarea interesului de grup, l-au îndepărtat total de "rădăcinile" sale, ultimul partid din tabloul politic tradiționl al României fiind pe cale de dispariție. PNL-ul s-a transformat, pe nesimțite, într-un "partid pentru lider", cu totul asemănător celorlalte partide din postcomunism. Congresul ar fi trebuit să clarifice această situație și, analizând cauzele acestui derapaj, să încerce reașezarea lui în albia "clasică" a liberalismului ce l-a consacrat.
Este evident că, la momentul actual, o asemenea mișcare este imposibilă. Congresul a fost programat mult prea devreme pentru ca primele efecte ale accederii la guvernare - în alianța cu PSD-ul - să fie corect sesizate. Mulți dintre liderii săi sunt încă narcotizați de plasarea în demnități ministeriale sau locale. Recunoștința pentru "conducător", care - prin susținerea alianței cu PSD-ul - a permis plasarea partidului la putere, este încă mare. Promisiunile de participare la împărțirea "ciolanului administrativ", după eliminarea "băsismului" și trecerea la reorganizarea țării în viziunea USL-istă, sunt încă atractive. În plus, Crin Antonescu a știut să-și impună, deși uneori brutal, oamenii la conducerea filialelor și a structurilor centrale ale formațiunii. "Bombănitorii", foști lideri de marcă, liberali convinși de valoarea propriilor principii, au fost îndepărtați, amenințați cu suspendarea sau excluderea. În aceste clipe, în PNL - partid prin definiție al libertății de opinie și al "polemicilor cordiale" în fixarea programelor - nu mai mișcă nimeni. Crin Antonescu și "echipa" sa au fost siguri de la început, că în acest congres nu se va întâmpla nimic. Propunerile de modificare a statutului (candidaturi individuale la conducere, desemnarea "prezidențiabilului" liberal prin alegeri interne etc.) au fost respinse chiar din momentul emiterii lor, fiind discutate doar în surdină. Realegerea, ca președinte PNL, a lui Crin Antonescu, a devenit o chestiune strict formală. Triumfalismul, bazat pe "certitudinea" că liderul liberal va fi candidatul USL la președinția României, nu ascunde totuși mizeria de sub preș. În ciuda alianței cu PC-ul, care i-a pus la dispoziție asurzitorul aparat mediatic al lui Dan Voiculescu, PNL-ul nu a reușit să obțină demnități cu adevărat importante în structurile administrative centrale și locale. Ministerele dominate de reprezentanții săi și-au pierdut substanța prin divizare, partea leului revenind PSD-iștilor. În contextul regionalizării României, același fenomen se va întâmpla și în administrația locală. Pe fondul "slujirii solidarității USL", PNL-ul și-a asumat rolul vârfului de lance antioccidental și al demolatorului statului de drept, PSD-ul fiind ceva mai rezervat, ba chiar - în anume cazuri (precum atacul împotriva ANI) - opus "politicii" liberale. Crin Antonescu își "plătește datoria", apărându-l pe penalul Dan Voiculescu, dar prețul pentru emblema partidului este deja prea mare. Consecințele, pentru traseul în Europa unită a PNL-ului, vor fi catastrofale. Președintele partidului l-a subordonat total proiectului său personal de carieră, bazându-se pe o înțelegere "colegială" cu premierul V. Ponta, șeful PSD-ului, care - deocamdată - "tace și face", solidarizându-și prin recompense concrete propriul partid și "albindu-și imaginea" externă, șifonată de excesele verii trecute.
În PNL mai sunt, totuși, câteva minți lucide, ce realizează deriva în care a ajuns formațiunea. Gruparea "vechilor lideri" (C. Tăriceanu, A. Chiliman, L. Orban, V. Moisescu ș.a.) a sesizat că menținerea partidului, prin voința unui singur om, într-un "antibăsism" steril și monoton este contraproductivă, putând genera, în urma dezangajării PSD-ului, efecte perverse. Propunerile lor, enunțate mai sus, de revenire la principiile definitorii ale formațiunii, au fost complet ignorate. Grupul este minoritar și marginalizat conștient și prin manevrele unei "echipe" de lideri ce au fost corupți prin plasarea în demnitățile administrative lăsate PNL-ului. D-nii Vosganian, Nicolăescu, Varga ori Fenechiu - ultimul cu Justiția în casă - nu au realizat că, de fapt, demnitățile lor au devenit "forme fără fond", fiind lăsați la mila PSD-ului. Crin Antonescu și-a afirmat, în context, dominația absolută asupra unei grupări politice care și-a pierdut identitatea. Inutilul congres, prin rezultatele sale previzibile, are însă și o consecință pozitivă. Dacă obiectivele liderului vor fi ratate - în politică orice fiind posibil - liberalii vor ști pe cine să tragă la răspundere. Dacă nu cumva, atunci va fi prea târziu.