Un congres inutil

Toma Roman
Congresul PNL de la sfârșitul lunii februarie ar fi trebuit să clarifice, pentru mai multă vreme, statutul politic și calea partidului în jocul politic românesc.

În ciuda plasării lui la putere și a parteneriatului cu PSD-ul, PNL se află într-o situație de răscruce. Din formula lui "istorică" s-a ales praful și pulberea. Culoarea lui ideologică, de centru-dreapta, nu mai contează. Pro­centele câștigate la alegeri, care îl de­semnează drept al doilea partid al țării, nu mai valorează cine știe ce. Candidatura virtuală a liderului său, Crin Antonescu, la președinția țării, nu compensează ecoul unor acte ce îi vor greva viitorul. Oricine poate să constate că, în actuala structură administrativă, PNL-ul are un rol subaltern, concretizat în abdicarea de la apli­carea principiilor liberale în economie și acceptarea mă­surilor socializante, de stânga. Antioccidentalismul, ce vi­zează asaltul împotriva statului de drept, atacurile la independența Justiției și renunțarea mascată la interesul general în favoarea interesului de grup, l-au îndepărtat total de "rădăcinile" sale, ultimul partid din tabloul po­litic tradiționl al României fiind pe cale de dispariție. PNL-ul s-a transformat, pe nesimțite, într-un "partid pentru lider", cu totul asemănător celorlalte partide din postcomunism. Congresul ar fi trebuit să clarifice această situație și, analizând cauzele acestui derapaj, să încerce reașezarea lui în albia "clasică" a liberalismului ce l-a consacrat.
Este evident că, la momentul actual, o asemenea miș­care este imposibilă. Congresul a fost programat mult prea devreme pentru ca primele efecte ale accederii la guvernare - în alianța cu PSD-ul - să fie corect sesizate. Mulți dintre liderii săi sunt încă narcotizați de plasarea în demnități ministeriale sau locale. Recunoștința pentru "conducător", care - prin susținerea alianței cu PSD-ul - a permis plasarea partidului la putere, este încă mare. Promisiunile de participare la împărțirea "ciolanului administrativ", după eliminarea "băsismului" și trecerea la reorganizarea țării în vi­ziunea USL-istă, sunt încă atrac­tive. În plus, Crin An­tonescu a știut să-și impună, deși uneori brutal, oamenii la conducerea filialelor și a struc­turilor centrale ale for­mațiunii. "Bombănitorii", foști lideri de marcă, liberali con­vinși de valoarea propriilor principii, au fost îndepărtați, ame­nințați cu suspendarea sau excluderea. În aceste clipe, în PNL - partid prin de­finiție al libertății de opinie și al "polemicilor cordiale" în fixarea programelor - nu mai mișcă nimeni. Crin An­to­nescu și "echipa" sa au fost siguri de la început, că în acest congres nu se va întâmpla nimic. Pro­punerile de mo­dificare a statutului (candidaturi indi­viduale la con­ducere, desemnarea "prezidențiabilului" liberal prin ale­geri interne etc.) au fost respinse chiar din momentul emi­terii lor, fiind discutate doar în surdină. Realegerea, ca preșe­dinte PNL, a lui Crin Antonescu, a devenit o ches­­tiune strict formală. Triumfalismul, bazat pe "certitu­di­nea" că liderul liberal va fi candidatul USL la preșe­din­ția Ro­mâniei, nu ascunde totuși mizeria de sub preș. În ciuda ali­­anței cu PC-ul, care i-a pus la dispoziție asur­zitorul apa­rat mediatic al lui Dan Voiculescu, PNL-ul nu a reușit să obțină demnități cu adevărat importante în structurile administrative centrale și locale. Ministerele do­minate de reprezentanții săi și-au pierdut substanța prin divizare, partea leului revenind PSD-iștilor. În contextul regio­nalizării României, același fenomen se va întâmpla și în ad­ministrația locală. Pe fondul "slujirii solidarității USL", PNL-ul și-a asumat rolul vârfului de lance antioc­ci­­dental și al demolatorului statului de drept, PSD-ul fi­ind ceva mai rezervat, ba chiar - în anume ca­zuri (pre­cum atacul îm­potriva ANI) - opus "politicii" liberale. Crin Anto­nes­cu își "plătește datoria", apărându-l pe pe­nalul Dan Voi­cu­lescu, dar prețul pentru emblema parti­dului este deja prea mare. Consecințele, pentru traseul în Europa unită a PNL-ului, vor fi catastrofale. Președintele parti­dului l-a subordonat total proiectului său personal de ca­rieră, ba­zân­du-se pe o înțelegere "colegială" cu pre­mierul V. Pon­ta, șeful PSD-ului, care - deocamdată - "tace și face", solidarizându-și prin re­com­pense concrete propriul partid și "albindu-și imaginea" externă, șifonată de exce­sele verii trecute.
În PNL mai sunt, totuși, câteva minți lucide, ce rea­li­zea­ză deriva în care a ajuns formațiunea. Gruparea "ve­chilor lideri" (C. Tăriceanu, A. Chiliman, L. Orban, V. Moi­sescu ș.a.) a sesizat că menținerea partidului, prin vo­ința unui singur om, într-un "antibăsism" steril și mo­no­ton este contraproductivă, putând genera, în urma dezan­gajării PSD-ului, efecte perverse. Propunerile lor, enun­țate mai sus, de revenire la principiile definitorii ale for­mațiunii, au fost complet ignorate. Grupul este minoritar și marginalizat conștient și prin manevrele unei "echipe" de lideri ce au fost corupți prin plasarea în dem­nitățile ad­ministrative lăsate PNL-ului. D-nii Vosganian, Nico­lăescu, Varga ori Fenechiu - ultimul cu Justiția în casă - nu au realizat că, de fapt, demnitățile lor au devenit "for­me fără fond", fiind lăsați la mila PSD-ului. Crin Anto­nescu și-a afirmat, în context, dominația absolută asupra unei grupări politice care și-a pierdut identitatea. Inutilul congres, prin rezultatele sale previzibile, are însă și o con­secință pozitivă. Dacă obiectivele liderului vor fi ratate - în politică orice fiind posibil - liberalii vor ști pe cine să tragă la răspundere. Dacă nu cumva, atunci va fi prea târziu.