- Prin natura lor, oştile nu se satură de război, dar de data aceasta, nu-şi mai pot permite să-l continue: cei învinşi, în frunte cu Traian Băsescu, pentru că au pierdut la un scor care nu le lasă nici o marjă de manevră, iar învingătorii, pentru că au vistieria goală şi nu rezistă fără sprijin financiar extern. Rezultatul acestei situaţii confuze a fost un pact de coabitare - sau "colaborare instituţională” - între preşedinte şi premier, menit să asigure Occidentul că situaţia din România nu va degenera din nou într-un haos politic.
Aşadar, indiferent dacă a fost sau nu cerut ca atare de forurile europene şi de la Washington, pactul în cauză a fost impus de exigenţele lor şi nu a izvorât din dorinţa sinceră a unor combatanţi politici oneşti, de a pune capăt unui război politic devastator. Obligat de eşecul electoral al ARD să accepte majoritatea covârşitoare şi periculoasă a USL, Traian Băsescu "a înghiţit porcul”, ca să folosim propria sa metaforă, şi l-a desemnat pe Victor Ponta premier, renunţând la un presupus plan B, care ar fi constat în numirea unui independent, combinată cu o tentativă de rupere a USL şi reconfigurarea majorităţii parlamentare. Nu putem exclude ca această renunţare să fi fost impusă din exterior, pentru a evita dezordinea socială - manifestaţii de stradă conduse de "revoluţionari” şi ofiţerii bine hrăniţi ai colonelului Dogaru - pe care ar fi generat-o planul B. În ceea ce priveşte celălalt semnatar al pactului, Victor Ponta, nu ne putem imagina că ar fi avut vreo dorinţă sinceră de a face pace cu preşedintele pe care s-a luptat din răsputeri să-l elimine din viaţa politică. Realităţile economice îl obligă însă să-şi tempereze entuziasmul post-electoral, căci guvernul său nu poate plăti pensii şi salarii fără sprijin financiar extern, iar acest sprijin nu poate fi obţinut cu dobânzi rezonabile, decât cu aprobare de la Bruxelles şi Washington. Alternativa ar fi fost să ceară bani de la Moscova şi de la Beijing, cu costuri politice greu de suportat.
Minat de reticenţele celor doi semnatari, ce şanse de supravieţuire are acest pact de coabitare? Dinspre USL se aude deja zăngănit de arme: Crin Antonescu îl repudiază, deşi a fost de faţă la parafarea lui şi susţine, la unison cu Liviu Dragnea, că documentul nu angajează USL în nici un fel, iar Victor Ponta dublează orice declaraţie conciliatoare cu una agresivă la adresa preşedintelui, de teamă că patronii lui din USL - Dan Voiculescu şi Ion Iliescu - îl vor urechea la Antena3. Totodată, nu se dă înapoi de la presiuni publice asupra CSM, DNA şi CCR, ceea ce sugerează că USL nu a renunţat la demolarea acestor instituţii. În concluzie, putem spune că pactul de coabitare impus de Occident este o soluţie precară, ca şi democraţia românească, care instituie un provizorat fragil şi superficial, iar singura noastră consolare este că, aşa cum ne-au învăţat francezii, numai provizoratul rezistă în timp.
- La ce va duce neacceptarea UDMR la guvernare? Cum vă explicaţi acest gest? Ponta părea decis să bată palma cu partidul maghiarilor.
- În primul rând, să remarcăm că UDMR şi-a luat plata sa, care este dintotdeauna plata trădătorilor. Partid fără principii, UDMR a fost etern disponibilă, ca o prostituată politică desăvârşită, doar de dragul accesului la bugetul public şi la pârghiile puterii. Aşa a ajuns să colaboreze şi cu USL, care a beştelit-o în ultimul hal şi a practicat în ultimul an un discurs naţionalist primitiv. De dragul perspectivei de a guverna, fie şi cu USL, UDMR nu a avut nici un scrupul să voteze pentru suspendarea preşedintelui cu care colaborase în cadrul fostei coaliţii de guvernare. Ulterior s-a aflat şi de existenţa unui pact secret între Victor Ponta, Crin Antonescu şi Kelemen Hunor, semnat în zilele fierbinţi ale campaniei pentru suspendare, în care UDMR primea asigurarea intenţiei de cooptare la guvernare din partea USL. După ce s-au văzut însă cu o majoritate mai mult decât confortabilă în Parlament, PNL şi PC şi-au încălcat promisiunea şi au respins UDMR. Este drept că Victor Ponta ar fi dorit să şi-o respecte, dar nu de dragul onoarei şi al cuvântului dat, ci pentru că o alianţă cu UDMR ar fi întărit poziţia PSD în cadrul puterii şi i-ar fi permis premierului să fie mai puţin vulnerabil la loviturile comandate de Dan Voiculescu. Dan Voiculescu însă ştia şi el acest lucru şi a acţionat în forţă, determinându-l pe liderul PSD să dea înapoi în mod ruşinos şi total nebărbătesc. În zadar a încercat Victor Ponta să răspândească prin "analiştii” de serviciu teoria potrivit căreia cooptarea UDMR la guvernare ar fi fost necesară pentru asigurarea sprijinului extern faţă de noul guvern al României. Au trecut vremurile când prezenţa UDMR era considerată o garanţie a respectării regulilor democraţiei, iar drepturile minorităţilor nu mai sunt considerate periclitate în România. După cum s-a văzut, Occidentul a vrut un pact de coabitare cu preşedintele, nu cu UDMR, a cărei natură schimbătoare o vor fi constatat şi liderii europeni şi americani. În plus, UDMR s-a dovedit în ultimii ani un partid de baroni la fel de cinic şi profitor ca şi partidele româneşti, adică un partid preocupat de interesele liderilor săi, mai mult decât de interesele comunităţii. Dacă nu există o criză iminentă în situaţia minorităţilor, de ce ar impune UE şi SUA o asemenea formaţiune la guvernare?
În concluzie, neparticiparea UDMR la guvernare nu afectează decât UDMR, care va avea mai puţine surse de venit bugetar pentru baronii săi. Soarta democraţiei româneşti nu depinde de UDMR, iar reformele ar putea progresa mai rapid fără UDMR, dacă USL va dori cu adevărat să le realizeze, ceea ce nu este deloc sigur. În fosta guvernare, UDMR a blocat reforma administraţiei, reforma electorală şi reforma constituţională. În general, UDMR blochează tot ce nu-i convine şi chiar dacă o reformă nu o deranjează, o votează doar după ce primeşte la schimb un post sau o alocare de fonduri. Teoretic, USL ar putea avea nevoie de UDMR pentru modificarea Constituţiei, deşi ar putea realiza o majoritate constituţională şi cu PP-DD. Singura chestiune pe care va trebui s-o rezolve USL va fi dacă preferă să cumpere voturile UDMR sau ale partidului lui Dan Diaconescu. Nu este o dilemă cu care să merite să ne consumăm timpul.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
