Cum, vrând, nevrând, suntem parte a Uniunii Europene şi, iarăşi, mai mult de nevoie decât de voie, dependenţi de succesul acestui proiect, dezbaterile ne interesează şi ne vizează, la fel cum ne afectează orice problemă locală sau regională de la noi, începând cu gazele de şist sau cu exploatarea de la Roşia Montană şi terminând cu priorităţile investiţionale ale cabinetului Ponta 2. Colapsul Greciei, spaimele care înconjoară Spania, Italia, Portugalia, adaptabilitatea complicată a Ungariei şi României la anumite rigori şi standarde, ca şi temele macroeconomice care-i frământă pe "grei” ca Germania, Franţa sau Marea Britanie pun, toate, în discuţie modelul european, considerat multă vreme infailibil şi, alături de cel american, singurele posibile pentru lumea civilizată.
"În prezent, Europa găzduieşte ceva mai mult de 7% din populaţia globului şi produce aproximativ 25% din produsul intern brut global. În acelaşi timp, însă, decontează 50% din cheltuielile mondiale cu securitatea socială.” Prezentate simplu, pe înţelesul tuturor, de cancelarul german Angela Merkel, într-un recent interviu pentru "Financial Times”, cifrele spun totul despre o Europă care, visând că e în continuare un model de dezvoltare, a devenit, cu timpul, tot mai mult, doar un model de confort păgubos. "Este evident că, în condiţiile cifrelor prezentate, Europa va trebui să muncească din răsputeri pentru a-şi păstra prosperitatea şi modul de viaţă”, a afirmat Merkel, care găseşte "îngrijorător că mulţi presupun că Europa e puternică prin tradiţie şi că toată lumea se uită la noi. Dar au apărut alte modele, China, India, Japonia, Brazilia, iar acestora li se vor alătura alte ţări care muncesc din răsputeri şi fac eforturi pentru a fi inovatoare”, a continuat Merkel. "Trebuie să încetăm a cheltui mai mult decât câştigăm” este "urarea” adresată de Merkel întregii Europe pentru anul 2013. Sigur că, raportate strict la România, criteriile prezentate global de cancelarul german suportă modificări semnificative. Dar suntem, oricum am lua-o, mai puţin competitivi decât media europeană. Iar asta se traduce exact prin aceea că ajungem să cheltuim, cum spune Merkel, mai mult decât producem. Anii buni de până în 2008 ne-au dat iluzii şi ne-au deschis buzunarele. Ne-am amăgit câştigând, mulţi dintre noi, bani uşori, care nu se reflectau în performanţele firmelor la care lucram. Şi, ca de obicei, cu binele te obişnuieşti mai uşor decât cu răul. Obiceiurile confortului şi consumismului deprinse la mijlocul anilor 2000, de prin 2005 până în 2008, nu au trecut, iată, în cei 3 ani de criză. Iar în Europa occidentală, lucrurile stau şi mai rău, pentru că acolo binele se traduce prin decenii întregi de confort...
După ce şocul iniţial al crizei, momentul de mare depresie a trecut şi după ce a devenit clar că soluţiile pompieristice nu pot substitui probleme de esenţă ale construcţiei capitaliste, e clar că Europa lui 2013 are nevoie de multă muncă, de inovaţie şi de maximă responsabilitate. Să sperăm că şi politicienii de la Bucureşti au înţeles mesajul de an nou al Angelei Merkel. De fapt, mesajul ne este adresat tuturor celor care ne-am iluzionat cândva că Europa înseamnă confort şi atât.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
