Cum, vrând, nevrând, suntem parte a Uniunii Europene și, iarăși, mai mult de nevoie decât de voie, dependenți de succesul acestui proiect, dezbaterile ne interesează și ne vizează, la fel cum ne afectează orice problemă locală sau regională de la noi, începând cu gazele de șist sau cu exploatarea de la Roșia Montană și terminând cu prioritățile investiționale ale cabinetului Ponta 2. Colapsul Greciei, spaimele care înconjoară Spania, Italia, Portugalia, adaptabilitatea complicată a Ungariei și României la anumite rigori și standarde, ca și temele macroeconomice care-i frământă pe "grei” ca Germania, Franța sau Marea Britanie pun, toate, în discuție modelul european, considerat multă vreme infailibil și, alături de cel american, singurele posibile pentru lumea civilizată.
"În prezent, Europa găzduiește ceva mai mult de 7% din populația globului și produce aproximativ 25% din produsul intern brut global. În același timp, însă, decontează 50% din cheltuielile mondiale cu securitatea socială.” Prezentate simplu, pe înțelesul tuturor, de cancelarul german Angela Merkel, într-un recent interviu pentru "Financial Times”, cifrele spun totul despre o Europă care, visând că e în continuare un model de dezvoltare, a devenit, cu timpul, tot mai mult, doar un model de confort păgubos. "Este evident că, în condițiile cifrelor prezentate, Europa va trebui să muncească din răsputeri pentru a-și păstra prosperitatea și modul de viață”, a afirmat Merkel, care găsește "îngrijorător că mulți presupun că Europa e puternică prin tradiție și că toată lumea se uită la noi. Dar au apărut alte modele, China, India, Japonia, Brazilia, iar acestora li se vor alătura alte țări care muncesc din răsputeri și fac eforturi pentru a fi inovatoare”, a continuat Merkel. "Trebuie să încetăm a cheltui mai mult decât câștigăm” este "urarea” adresată de Merkel întregii Europe pentru anul 2013. Sigur că, raportate strict la România, criteriile prezentate global de cancelarul german suportă modificări semnificative. Dar suntem, oricum am lua-o, mai puțin competitivi decât media europeană. Iar asta se traduce exact prin aceea că ajungem să cheltuim, cum spune Merkel, mai mult decât producem. Anii buni de până în 2008 ne-au dat iluzii și ne-au deschis buzunarele. Ne-am amăgit câștigând, mulți dintre noi, bani ușori, care nu se reflectau în performanțele firmelor la care lucram. Și, ca de obicei, cu binele te obișnuiești mai ușor decât cu răul. Obiceiurile confortului și consumismului deprinse la mijlocul anilor 2000, de prin 2005 până în 2008, nu au trecut, iată, în cei 3 ani de criză. Iar în Europa occidentală, lucrurile stau și mai rău, pentru că acolo binele se traduce prin decenii întregi de confort...
După ce șocul inițial al crizei, momentul de mare depresie a trecut și după ce a devenit clar că soluțiile pompieristice nu pot substitui probleme de esență ale construcției capitaliste, e clar că Europa lui 2013 are nevoie de multă muncă, de inovație și de maximă responsabilitate. Să sperăm că și politicienii de la București au înțeles mesajul de an nou al Angelei Merkel. De fapt, mesajul ne este adresat tuturor celor care ne-am iluzionat cândva că Europa înseamnă confort și atât.