O întâmplare cu părintele Arsenie Boca
Mă numesc Georgiana Mitea, am 30 de ani, sunt căsătorită, am o fetiţă de 2 ani şi 10 luni şi un băieţel de 5 luni (astăzi, 24 noiembrie 2012). Am simţit nevoia să împărtăşesc cu cât mai multă lume minunea săvârşită de Părintele Arsenie Boca cu mine în anul 2009. Venise vara şi am plecat în concediu, în Munţii Retezat, cu un grup de prieteni, la una din pensiunile de lângă Haţeg. Eram căsătorită de doi ani şi eram însărcinată în 4 luni cu fetiţa mea. Nu eram credincioasă practicantă, mergeam la biserică când aveam necazuri, de Paşte şi, foarte rar, cu alte ocazii, de cele mai multe ori la nunţi şi botezuri. Nu ştiam nici o rugăciune, cu excepţia "Tatălui nostru” şi nu mă rugam. Nu ţineam posturile de peste an, poate 1-2 săptămâni de Paşte şi nu aveam preot duhovnic. Nu auzisem de Părintele Arsenie Boca şi nici de Mânăstirea Prislop.
Gazda pensiunii din Retezat ne-a recomandat să mergem să vizităm Mânăstirea Prislop, pentru noi fiind mai degrabă un obiectiv turistic. Aş dori să repet că nu ştiam cine este Părintele Arsenie Boca, nici măcar gazda nu ne-a povestit despre minunile săvârşite de el. Am ajuns aproape de mânăstire, şi la mai puţin de un kilometru, am avut un gând, am auzit o voce: "Lăsaţi grijile deoparte”. Nu am dat o mare importanţă acestui gând, dar mi-a rămas clar întipărit în minte, ca o ciudăţenie. Am intrat în curtea mânăstirii şi am început să admir peisajul şi arhitectura bisericii, ca orice alt turist. Una din prietenele mele mi-a spus să mergem să vizităm şi cimitirul. La început m-am împotrivit, argumentând că mie nu îmi plac cimitirele şi nu am ce să caut printre morminte. Dar fiind mai mulţi prieteni care au vrut să meargă, am decis să îi însoţesc şi eu. Ajungând la mormântul Părintelui Arsenie Boca, m-am aşezat pe băncuţa de lângă mormânt şi am început să citesc pliantul care descria istoria mânăstirii; aşteptam ca prietenii mei să termine de vizitat locul şi să mergem mai departe. Şi atunci, cineva m-a bătut pe umărul drept şi m-a întrebat: "Ce cauţi tu aici?”. Din acel moment, parcă am intrat în altă lume, într-o lume în care eram doar eu şi părintele Arsenie Boca, pe care eu l-am sesizat ca o energie aurie, având forma unui înger impunător ca statură (bănuiesc că a fost o persoană înaltă şi impunătoare cât a trăit) şi stând exact lângă crucea de lemn de lângă mormânt. Aceeaşi voce imaginară a continuat să îmi vorbească tot timpul, chiar şi când am plecat de lângă mormânt şi m-am îndreptat către o peşteră din apropiere. În urma acestei întâmplări am reţinut cu certitudine două lucruri: 1. Cu toate că eu nu am vorbit, am simţit că m-am spovedit (o spovedanie completă, curată şi sinceră). 2. Îmi amintesc că Părintele mi-a spus că voi naşte o fetiţă şi că va fi sănătoasă.
Când m-am întors la maşină, uluită de ce mi s-a întâmplat, am întrebat-o pe una dintre prietenele care mă însoţea: "Tu ai văzut ceva deasupra mormântului?”. Spre mirarea mea, şi ea avusese exact aceeaşi trăire. Mi-a răspuns: "Da, l-am văzut pe Părintele Arsenie şi mulţi îngeri deasupra mormântului!”. Din cei opt prieteni care fusesem la mânăstire, doar eu şi Loredana l-am văzut pe părintele Arsenie. Soţul meu nu a văzut nimic spectaculos, dar şi pe el, în mod miraculos, această experienţă l-a schimbat. Ce schimbări ne-a adus această experienţă? Am conştientizat amândoi că Dumnezeu există, că există viaţă după moarte, că sufletul trăieşte veşnic, că Părintele Arsenie Boca este viu şi lucrează pentru mântuirea oamenilor. Ni s-a înfiripat în suflet setea de a-L descoperi şi de a-L cunoaşte pe Dumnezeu.
Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu că a binevoit să ne deschidă ochii! Ziua în care l-am cunoscut pe Părintele Arsenie Boca mi-a schimbat viaţa din temelie. Îmi doresc să aleg cele mai inspirate cuvinte pentru a descrie imensa bucurie pe care am simţit-o şi o simt în fiecare zi, odată cu descoperirea lui Dumnezeu, a bucuriei de a trăi, cu şi în Hristos!
Doamne ajută!
GEORGIANA MITEA
"Îndreptaţi-vă sufletul spre acest sfânt minunat”
Prima dată am auzit de Sfântul Nectarie din paginile "Formulei AS”. Am citit cu interes rândurile trimise de cititori, dar... atât. După o bucată de timp, au apărut, din nou, alte mărturii pe această temă. De data aceasta, lecturarea lor a coincis cu nişte probleme pe care le aveam, fapt care m-a făcut să-mi îndrept şi eu nădejdea spre Sfântul Nectarie.
Avem în oraş o biserică nou construită, cu hramul Sfântului Nectarie, unde se află şi o părticică din sfintele sale moaşte. Am mers la acea biserică, am cumpărat acatistele şi o icoană, care am simţit că ne ocroteşte din ziua în care a intrat în casa noastră.
Primul ajutor primit de la Sfântul Nectarie a fost dat fiului meu, care, prin rezultatele excelente obţinute la nişte concursuri şcolare, a avut posibilitatea să-şi aleagă colegiul la care să urmeze gimnaziul.
Apoi, pe mine m-a ajutat să-mi rezolv nişte probleme de sănătate destul de sâcâitoare. Una din ele era în legătură cu nişte extrasistole pe care le-am avut luni de zile şi cărora medicii nu au reuşit să le găsească nici cauza şi nici o rezolvare. După ce am început să mă rog Sfântului să-l ajute pe medicul homeopat la care mergeam pentru a găsit remediul potrivit, imediat ce am luat acel remediu, extrasistolele au dispărut pur şi simplu.
Orice durere de cap sau orice stare de rău îmi trece imediat ce citesc acatistele şi rugăciunea sfântului sau aprind candela de la icoana sa. Nu în ultimul rând, Sfântul Nectarie ne-a ajutat să rezolvăm foarte repede o problemă materială, care ne permite să trăim decent, deşi părea fără ieşire şi complicată, mai ales în situaţia economică actuală. O să mă opresc aici, deşi îmi vin în minte şi alte situaţii în care "dragul meu Sfânt Nectarie”, cum îl numesc eu, m-a ajutat.
Vreau să-i îndemn pe toţi cei care au necazuri, probleme, indiferent de natura lor, să-şi îndrepte, cu toată credinţa, sufletele spre acest Sfânt minunat, pentru că sigur vor găsi în el sprijin şi alinarea suferinţelor.
Vă mulţumesc pentru că aţi avut răbdare să citiţi rândurile mele şi, dacă e posibil, vă rog să publicaţi măcar în parte ceea ce v-am scris. E una din promisiunile pe care i le-am făcut sfântului: că voi aduce la cunoştinţă cât mai multor oameni minunile sale. Las o adresă de e-mail unde pot fi contactată de către toţi cei ce doresc o confirmare a celor scrise.
Vă mulţumesc din suflet şi vă doresc tuturor multă sănătate, iar "Formulei AS” viaţă cât mai lungă! Cu respect,
L. F. - e-mail: laura194641@yahoo.com