Nu sunt vorbe în vânt, e expertiza prezentată zilele trecute de Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal şi economist-şef la Raiffeisen Bank, una dintre vocile cele mai autorizate din economia românească. "Exportăm buşteni şi importăm hârtie. Suntem, de asemenea, exportatori de grâu şi importatori de biscuiţi. Importăm sare şi, nu în ultimul rând, reziduuri alimentare. De ce importăm produse alimentare, deşi suntem a cincea ţară ca suprafaţă arabilă în Europa?”, s-a întrebat specialistul, la o conferinţă organizată la Banca Naţională a României.
Am verificat "pe teren” vorbele lui Ionuţ Dumitru, cu prilejul recentei deplasări a echipei "Formulei AS” în Italia, în Alpii Dolomiţi. Până să ieşim din ţară, pretutindeni în zonele montane am avut de depăşit convoaie întregi de camioane încărcate cu buşteni. Nici măcar nu mai sunt buştenii groşi, bătrâni, de acum câţiva ani! Sunt trunchiuri subţiri, zvelte, ca de copii, le cuprinzi cu două mâini aproape. Măcelul pădurilor a ajuns la etapa copacilor tineri: s-a cronicizat într-atât, încât e vizibil, în zona Harghitei şi Covasnei, până şi din satelit! Un deşert uriaş, mascat de ineficienţa statului, de delăsarea generală şi, desigur, de un brâu de pădure deasă, lăsată ca decor pe şoselele şi zonele circulate, ca să nu fie chiar bătător la ochi. În schimb, prin Austria şi Italia, ţipenie de brad tăiat! Doi copaci, măcar, pe marginea vreuneia dintre multele cărări pe care, opt reporteri, le-am bătut zile în şir, în căutare de poveşti. La Cortina d'Ampezzo, pădurea e sfântă! Se taie cu maximă stricteţe, şi numai pentru uzul minimal al membrilor obştilor care deţin pădurile. Şi de ce s-ar tăia, în Dolomiţi sau oriunde altundeva, în Europa civilizată, când lemnul vine, la preţ de nimic, de ani de zile, din România? Lemn de grătar, lemn pentru centralele termice... Şi, mai grav, vorba lui Ionuţ Dumitru, lemn pentru mobilier, lemn pentru hârtie, pe care, după prelucrare şi finisare, la preţuri umflate prin manoperă, piaţa din România le importă şi le cumpără cu generozitate. La fel se întâmplă în multe sectoare, de la agricultură la industria farmaceutică, unde România exportă masiv materie primă pentru a importa, înzecit, produse finite, evident, foarte scumpe.
Dacă e adevărat că diavolul stă în detalii, atunci problemele României stau în aceste realităţi seci, prezentate de economiştii cu capul pe umeri. Până nu vom rezolva aceste probleme, nu o vom duce mai bine, indiferent de cine vine la putere după 9 decembrie. Germania şi ţările nordice, modele de echilibru social şi economic, au ajuns unde sunt prin eficienţă şi competitivitate. Fără competitivitate, tot ce au promis politicienii în campania electorală sunt vorbe goale. Dar cum să fii competitiv, când cheltui triplu energie pentru 1.000 de euro din Produsul Intern Brut faţă de Occident, şi când vinzi buşteni ieftini, ca să imporţi hârtie? Iată o primă "temă acasă” pentru viitoarea guvernare.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
