O întâmplare cu părintele Arsenie Boca
Mă numesc Georgiana Mitea, am 30 de ani, sunt căsătorită, am o fetiță de 2 ani și 10 luni și un băiețel de 5 luni (astăzi, 24 noiembrie 2012). Am simțit nevoia să împărtășesc cu cât mai multă lume minunea săvârșită de Părintele Arsenie Boca cu mine în anul 2009. Venise vara și am plecat în concediu, în Munții Retezat, cu un grup de prieteni, la una din pensiunile de lângă Hațeg. Eram căsătorită de doi ani și eram însărcinată în 4 luni cu fetița mea. Nu eram credincioasă practicantă, mergeam la biserică când aveam necazuri, de Paște și, foarte rar, cu alte ocazii, de cele mai multe ori la nunți și botezuri. Nu știam nici o rugăciune, cu excepția "Tatălui nostru” și nu mă rugam. Nu țineam posturile de peste an, poate 1-2 săptămâni de Paște și nu aveam preot duhovnic. Nu auzisem de Părintele Arsenie Boca și nici de Mânăstirea Prislop.
Gazda pensiunii din Retezat ne-a recomandat să mergem să vizităm Mânăstirea Prislop, pentru noi fiind mai degrabă un obiectiv turistic. Aș dori să repet că nu știam cine este Părintele Arsenie Boca, nici măcar gazda nu ne-a povestit despre minunile săvârșite de el. Am ajuns aproape de mânăstire, și la mai puțin de un kilometru, am avut un gând, am auzit o voce: "Lăsați grijile deoparte”. Nu am dat o mare importanță acestui gând, dar mi-a rămas clar întipărit în minte, ca o ciudățenie. Am intrat în curtea mânăstirii și am început să admir peisajul și arhitectura bisericii, ca orice alt turist. Una din prietenele mele mi-a spus să mergem să vizităm și cimitirul. La început m-am împotrivit, argumentând că mie nu îmi plac cimitirele și nu am ce să caut printre morminte. Dar fiind mai mulți prieteni care au vrut să meargă, am decis să îi însoțesc și eu. Ajungând la mormântul Părintelui Arsenie Boca, m-am așezat pe băncuța de lângă mormânt și am început să citesc pliantul care descria istoria mânăstirii; așteptam ca prietenii mei să termine de vizitat locul și să mergem mai departe. Și atunci, cineva m-a bătut pe umărul drept și m-a întrebat: "Ce cauți tu aici?”. Din acel moment, parcă am intrat în altă lume, într-o lume în care eram doar eu și părintele Arsenie Boca, pe care eu l-am sesizat ca o energie aurie, având forma unui înger impunător ca statură (bănuiesc că a fost o persoană înaltă și impunătoare cât a trăit) și stând exact lângă crucea de lemn de lângă mormânt. Aceeași voce imaginară a continuat să îmi vorbească tot timpul, chiar și când am plecat de lângă mormânt și m-am îndreptat către o peșteră din apropiere. În urma acestei întâmplări am reținut cu certitudine două lucruri: 1. Cu toate că eu nu am vorbit, am simțit că m-am spovedit (o spovedanie completă, curată și sinceră). 2. Îmi amintesc că Părintele mi-a spus că voi naște o fetiță și că va fi sănătoasă.
Când m-am întors la mașină, uluită de ce mi s-a întâmplat, am întrebat-o pe una dintre prietenele care mă însoțea: "Tu ai văzut ceva deasupra mormântului?”. Spre mirarea mea, și ea avusese exact aceeași trăire. Mi-a răspuns: "Da, l-am văzut pe Părintele Arsenie și mulți îngeri deasupra mormântului!”. Din cei opt prieteni care fusesem la mânăstire, doar eu și Loredana l-am văzut pe părintele Arsenie. Soțul meu nu a văzut nimic spectaculos, dar și pe el, în mod miraculos, această experiență l-a schimbat. Ce schimbări ne-a adus această experiență? Am conștientizat amândoi că Dumnezeu există, că există viață după moarte, că sufletul trăiește veșnic, că Părintele Arsenie Boca este viu și lucrează pentru mântuirea oamenilor. Ni s-a înfiripat în suflet setea de a-L descoperi și de a-L cunoaște pe Dumnezeu.
Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu că a binevoit să ne deschidă ochii! Ziua în care l-am cunoscut pe Părintele Arsenie Boca mi-a schimbat viața din temelie. Îmi doresc să aleg cele mai inspirate cuvinte pentru a descrie imensa bucurie pe care am simțit-o și o simt în fiecare zi, odată cu descoperirea lui Dumnezeu, a bucuriei de a trăi, cu și în Hristos!
Doamne ajută!
GEORGIANA MITEA
"Îndreptați-vă sufletul spre acest sfânt minunat”
Prima dată am auzit de Sfântul Nectarie din paginile "Formulei AS”. Am citit cu interes rândurile trimise de cititori, dar... atât. După o bucată de timp, au apărut, din nou, alte mărturii pe această temă. De data aceasta, lecturarea lor a coincis cu niște probleme pe care le aveam, fapt care m-a făcut să-mi îndrept și eu nădejdea spre Sfântul Nectarie.
Avem în oraș o biserică nou construită, cu hramul Sfântului Nectarie, unde se află și o părticică din sfintele sale moaște. Am mers la acea biserică, am cumpărat acatistele și o icoană, care am simțit că ne ocrotește din ziua în care a intrat în casa noastră.
Primul ajutor primit de la Sfântul Nectarie a fost dat fiului meu, care, prin rezultatele excelente obținute la niște concursuri școlare, a avut posibilitatea să-și aleagă colegiul la care să urmeze gimnaziul.
Apoi, pe mine m-a ajutat să-mi rezolv niște probleme de sănătate destul de sâcâitoare. Una din ele era în legătură cu niște extrasistole pe care le-am avut luni de zile și cărora medicii nu au reușit să le găsească nici cauza și nici o rezolvare. După ce am început să mă rog Sfântului să-l ajute pe medicul homeopat la care mergeam pentru a găsit remediul potrivit, imediat ce am luat acel remediu, extrasistolele au dispărut pur și simplu.
Tot în urma rugăciunilor, am reușit să depistez o tiroidită Hashimoto, cu toate că, simțindu-mă rău, am umblat ani de zile pe la medici, fără ca vreunul dintre ei să-mi pună un diagnostic, în ciuda faptului că toate simptomele indicau o afecțiune a tiroidei. Am mai avut, de curând, probleme cu dureri la unul din sâni, îmi era foarte frică de ce e mai rău, dar m-am rugat din nou sfântului și acesta m-a ajutat încă o dată, investigațiile arătând că nu e nimic grav, ci doar o dereglare hormonală.
Orice durere de cap sau orice stare de rău îmi trece imediat ce citesc acatistele și rugăciunea sfântului sau aprind candela de la icoana sa. Nu în ultimul rând, Sfântul Nectarie ne-a ajutat să rezolvăm foarte repede o problemă materială, care ne permite să trăim decent, deși părea fără ieșire și complicată, mai ales în situația economică actuală. O să mă opresc aici, deși îmi vin în minte și alte situații în care "dragul meu Sfânt Nectarie”, cum îl numesc eu, m-a ajutat.
Vreau să-i îndemn pe toți cei care au necazuri, probleme, indiferent de natura lor, să-și îndrepte, cu toată credința, sufletele spre acest Sfânt minunat, pentru că sigur vor găsi în el sprijin și alinarea suferințelor.
Vă mulțumesc pentru că ați avut răbdare să citiți rândurile mele și, dacă e posibil, vă rog să publicați măcar în parte ceea ce v-am scris. E una din promisiunile pe care i le-am făcut sfântului: că voi aduce la cunoștință cât mai multor oameni minunile sale. Las o adresă de e-mail unde pot fi contactată de către toți cei ce doresc o confirmare a celor scrise.
Vă mulțumesc din suflet și vă doresc tuturor multă sănătate, iar "Formulei AS” viață cât mai lungă! Cu respect,
L. F. - e-mail: laura194641@yahoo.com