Cu ocazia celei de-a opta reuniuni a miniştrilor afacerilor externe ai României, Bulgariei şi Greciei, desfăşurată în 12 noiembrie la Sofia, unde s-a stabilit o conduită unitară a celor trei state în problemele europene aflate la ordinea zilei, Titus Corlăţean, ministrul român, a avut o întrevedere cu asociaţiile românilor din ţara gazdă. Amintindu-şi de vremurile în care a condus Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, când a înfiinţat cele 19 şcoli duminicale în limba română în satele de pe Valea Timocului Bulgăresc, Titus Corlăţean şi-a arătat mâhnirea că între timp şcolile au fost închise, denunţând, sub acoperirea limbajului diplomatic, politicile aberante ale Greciei şi Bulgariei, care excelează în trista performanţă de a nu recunoaşte şi de a nu acorda nici un drept comunităţilor româneşti/aromâneşti de pe teritoriile lor. Întrucât problema românilor din afara graniţelor României este pe larg urmărită şi dezvoltată în paginile revistei "Formula AS”, i-am solicitat domnului ministru Titus Corlăţean un interviu.
"Unele state vecine recunosc comunităţilor româneşti doar statutul de minoritate lingvistică, nu şi etnică, negând astfel României dreptul de stat înrudit”
- Problema românilor aflaţi în vecinătatea imediată a graniţelor României a fost pasată, vreme de două decenii, de la o guvernare la alta. Care este poziţia actuală a MAE faţă de aceşti români?
- Pornind de la premisa că românii de peste hotare sunt parte a spiritualităţii româneşti, unul din obiectivele fundamentale ale politicii noastre externe îl reprezintă păstrarea şi afirmarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a românilor din statele vecine şi din emigraţie. Abordarea MAE vizează sprijinirea comunităţilor româneşti pe baza unor principii şi obiective bine definite: consolidarea identităţii naţionale şi stimularea şi dezvoltarea spiritului comunitar. Integrarea membrilor acestor comunităţi în ţările de reşedinţă asigură o diversitate culturală ce ar trebui să reprezinte şi pentru ţările vecine o bună investiţie în interes comun. Când vom avea, peste graniţă, comunităţi româneşti respectate şi susţinute în menţinerea identităţii lor, atunci prietenia şi colaborarea noastră cu ţările respective va fi şi mai puternică, dialogul sincer va fi o realitate şi nu un slogan diplomatic. Interesul României pentru comunităţile româneşti din ţările vecine şi Balcani este generat exclusiv de considerente de afinitate şi solidaritate culturală şi lingvistică, fiind similar cu interesul statelor respective pentru minorităţile lor din ţara noastră.
- Ministerul de externe este informat corect în legătură cu patimile fraţilor noştri care trăiesc în ţările vecine cu România?
- Ştiu, desigur, că în unele ţări vecine mai multe minorităţi, inclusiv cea română, se confruntă cu dificultăţi în păstrarea şi afirmarea identităţii lor culturale, cu refuzul recunoaşterii drepturilor lor identitare, cu discriminarea pe motive lingvistice şi cu asimilarea forţată. Deşi normele internaţionale acordă un rol important statelor în menţinerea legăturilor culturale şi lingvistice cu minorităţile înrudite, responsabilitatea primară pentru protecţia acestora revine statului de cetăţenie. Pentru noi, probleme suplimentare apar atunci când unele state vecine recunosc comunităţilor româneşti doar statutul de minoritate lingvistică, nu şi etnică, negând astfel României dreptul de stat înrudit. Acestei politici neamicale, România îi răspunde cu o ofertă: suntem un model în tratamentul acordat minorităţilor, avem competenţe instituţionale dovedite, pe care le putem "exporta” gratuit celor de bună credinţă.
- Într-o deplasare recentă în Bulgaria, ale cărei concluzii au fost publicate în revista "Formula AS”, am constatat că situaţia populaţiei româneşti de acolo s-a înrăutăţit şi are nevoie de protecţie şi susţinere mai mult ca oricând. Care este viziunea pe termen lung a României asupra destinului minoritarilor români din ţările care le sunt, prin voia istoriei, mame vitrege?
- MAE urmăreşte atingerea unor obiective precise din perspectiva interesului naţional: consolidarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi spirituale; afirmarea unui profil identitar conform cu adevărul istoric; consolidarea spiritului comunitar şi facilitarea integrării comunităţilor româneşti în societăţile-gazdă. Recent, la iniţiativa MAE şi cu aprobarea primului ministru, s-a constituit Consiliul Consultativ Interinstituţional (CCI) privind problematica românilor din străinătate, mecanism de coordonare destinat consolidării cooperării dintre instituţiile cu atribuţii în domeniu. Consiliul reuneşte, într-un format deschis, instituţii guvernamentale şi non-guvernamentale (MAE, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, Ministerul Educaţiei, Ministerul Culturii, Ministerul Muncii, Ministerul Administraţiei, TVR Internaţional, Radio România Internaţional, Institutul Cultural Român, Patriarhia Română etc.), care pot contribui la proiectarea unui model politic modern referitor la comunităţile româneşti din străinătate. În cadrul viitorului program de guvernare, va fi asumată renovarea cadrului juridic şi instituţional pe acest domeniu, în vederea sincronizării acestuia cu modelele viabile pe plan internaţional. Noi am studiat modelele italian şi spaniol, care favorizează crearea, în diaspora, a unor consilii reprezentative şi legitime. Acestea pot fi interfaţa dintre un stat şi comunităţile minoritare aflate în afara graniţelor.
"Vă asigur ca voi face tot posibilul pentru a reveni la sprijinirea şcolilor româneşti din Bulgaria şi din alte ţări”
- Solicitările liderilor comunităţilor româneşti din Bulgaria, în acest caz, sunt absolut întemeiate şi normale, şi eu sunt perfect de acord cu faptul că şcolile duminicale pot reprezenta o modalitate, deşi nu singura, de a contribui la păstrarea limbii române. Aceste şcoli au fost finanţate consistent în perioada în care am activat ca secretar de stat pentru românii de pretutindeni. De aceea, vă asigur ca voi face tot posibilul pentru a reveni la sprijinirea acestor şcoli. Nu e vorba doar de zona Vidinului, sunt şi alte localităţi unde acestea şi-au desfăşurat activitatea, şi nu doar în Bulgaria, de aceea analiza trebuie să vizeze o evaluare mai consistentă. Trebuie însă adăugat şi un alt aspect: pentru România, Bulgaria este un partener de importanţă majoră. Schimburile noastre comerciale au depăşit anul trecut 3 miliarde de euro. Organizăm periodic şedinţe comune de guvern. Sperăm, în acest context, că şi integrarea şi apropierea celor două ţări vor aduce beneficii în toate domeniile de interes reciproc, inclusiv în problema minorităţii româneşti.
- Multe organizaţii româneşti din ţările vecine simt nevoia unor semne de bunăvoinţă din partea Ţării Mamă. Credeţi că veţi găsi resurse pentru o astfel de susţinere şi pe viitor?
- Demersurile noastre, care nu presupun alocări bugetare speciale, presupun, printre altele, valorificarea capitalului de prestigiu al misiunilor diplomatice în beneficiul comunităţilor de români din statele de reşedinţă. Când eşti lider comunitar român într-o ţară care-şi ignoră sau îşi persecută propriii cetăţeni de origine română, altfel acţionezi şi alt curaj ai în activitatea ta, dacă ştii că Ambasada României este de aceeaşi parte. Printre altele, suntem interesaţi de profilul românilor în raport cu opinia publică locală. În cadrul unui proiect intitulat Români de succes, urmărim promovarea acelor persoane din comunitate care s-au remarcat în societatea-gazdă şi care pot juca rol de model pentru cei din jur. Diaspora românească, în ansamblul ei, trebuie să devină un vector mai important al promovării imaginii României în lume. Vrem să întărim politica de parteneriat cu comunităţile româneşti din străinătate, cu statele în care acestea locuiesc, dar e tot atât de necesar ca aceste comunităţi să se auto-organizeze, să iasă mai mult în public, să-şi facă auzit şi, dacă se poate, simpatizat, glasul în mediul social în care trăiesc. Ne aşteptăm ca, în anii care vor urma, să asistăm la promovarea unor reprezentanţi ai românilor în structurile administraţiilor locale. Va fi un semn al emancipării diasporei româneşti, dar şi un câştig real pentru România.
- Aveţi în vedere elaborarea unor programe comune cu MAE de la Chişinău? Ştim că la Tărăclia, între găgăuzi, funcţionează o universitate bulgărească, dar reciprocitatea nu a fost respectată. Dacă universitatea Bucureştiului de la Vidin s-a închis, de ce să nu susţinem măcar universitatea Chişinăului?
- România şi Republica Moldova pot şi trebuie să acţioneze împreună în ce priveşte minoritatea română din vecinătate, pornind de la filonul cultural şi lingvistic comun şi de la necesitatea contracarării diviziunilor artificiale dintre români. Suntem deschişi oricărei idei sau proiect care să vină în mod real în sprijinul comunităţilor româneşti din afara graniţelor.
"Consider că divizarea între români şi «vlahi», practicată de autorităţile sârbe, este artificială şi nejustificată”
- Premierul Ponta a afirmat că Serbia nu trebuie presată în chestiunea românilor din Valea Timocului. În replică, opoziţia acuză USL că nu are un program pentru românii din jurul României. Cum răspundeţi?
- România a fost mereu un susţinător al parcursului european al Serbiei şi al statelor din Balcanii de Vest, în general. Dacă aţi amintit de declaraţia premierului, vă rog să aveţi în vedere inclusiv sublinierea domniei sale privind necesitatea ca toate drepturile pe care comunitatea sârbă le are în România să fie garantate, prin reciprocitate, minorităţii româneşti din Serbia. Vă asigur că îndeplinirea acestui obiectiv este parte a programului de guvernare. Consider că divizarea între români şi "vlahi”, practicată de autorităţile sârbe (şi bulgare -n.red.), este artificială şi nejustificată; nu există nici un aviz ştiinţific sau dovezi care să susţină această distincţie. Cunoaştem dificultăţile cu care se confruntă comunităţile românilor din Timoc. De aceea, guvernul va continua demersurile pentru ca românii să fie recunoscuţi ca minoritate naţională şi să nu mai existe standarde diferite între românii din Valea Timocului şi cei din Voivodina. România a solicitat Serbiei, în cursul unor discuţii bilaterale, care durează de 20 de ani, ca toţi cetăţenii sârbi care îşi asumă identitatea română, indiferent de regiunea în care locuiesc, să se poată bucura de drepturile la educaţie şi serviciu religios în limba română, acces la mass-media, reprezentare în forurile politice locale şi naţionale.
- În mod paradoxal, Biserica Ortodoxă Sârbă acceptă bisericile româneşti în regiunea sârbească Voivodina, dar nu le acceptă în Timoc. Cum vede MAE această barieră în calea bisericii noastre?
- Nu putem accepta faptul că Biserica Ortodoxă Sârbă pune bariere artificiale, mai precis permite existenţa unei episcopii româneşti în Voivodina, dar nu este de acord cu funcţionarea acesteia şi în restul Serbiei. În opinia noastră, trebuie să existe egalitate de tratament în acest domeniu pe întregul teritoriu al Serbiei şi reciprocitate, întrucât Episcopia Ortodoxă Sârbă din România are posibilitatea legală de a acţiona pe întregul teritoriu al României, nu numai în Banat.
- Acelaşi lucru se întâmplă în domeniul educaţiei. Autorităţile sârbe refuză să permită etnicilor români din Valea Timocului să studieze în limba maternă. Cum apreciaţi această situaţie?
- Belgradul invocă faptul că "limba vlahă” nu e standardizată, deşi românii au cerut să studieze în limba română, nu în "limba vlahă”. Ca urmare, a apărut o "limbă vlahă”, scrisă cu caractere chirilice, pe care nu o înţelege nimeni - un hibrid fabricat în grabă, pentru a demonstra că "vlahii” nu sunt români şi nu vorbesc limba română. Favorizarea acestei pretinse limbi, în detrimentul limbii române, va conduce la accentuarea confuziei identitare a românilor din Valea Timocului. În concluzie, dacă vrea să intre în marea casă europeană, Serbia trebuie să îndeplinească o serie de criterii politice, printre care respectarea minorităţilor. E un drum greu şi tocmai de aceea beneficiază de sprijinul fără echivoc al României. Însă criteriile politice sunt mult prea importante pentru a fi neglijate. La fel şi nevoile comunităţii româneşti din Serbia.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
