- Premieră istorică: din iniţiativa europarlamentarei MONICA MACOVEI, la Bruxelles a fost organizată o audiere a 16 profesori care predau limba română în Transnistria -
În ultima vreme, instituţiile europene au acordat o mult mai mare atenţie decât în trecut Basarabiei (R. Moldova) şi problemelor ei. După Bronislaw Komorowski, preşedintele Poloniei, şi Angela Merkel, cancelarul german, a fost rândul lui Manuel Barroso, preşedintele CE, să viziteze, în noiembrie, Chişinăul. Punctul fierbinte al discuţiilor acestor înalţi demnitari cu guvernanţii moldoveni a fost situaţia din Transnistria, unde aproape 400.000 de români sunt captivi ai unui regim stalinist, subvenţionat de Moscova. Parlamentul European (PE) nu putea să lipsească din această campanie a adevărului. Europarlamentarul Monica Macovei, preşedinta Delegaţiei Comisiei parlamentare de cooperare UE-Moldova, a organizat la Bruxelles o audiere a 16 profesori care predau în limba română, în regiunea transnistreană - o premieră în istoria PE. În şirul evenimentelor istorice legate de "România de Răsărit”, includem şi condamnarea recentă a Rusiei, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru încălcarea dreptului la educaţie, în dosarul şcolilor cu predare în limba română, din regiunea transnistreană. În urma verdictului, Moscova a fost obligată să achite reclamanţilor peste 1 milion de euro.
Kalaşnikoave şi sârmă ghimpatăLa începutul conferinţei intitulate "Educaţie şi Democraţie”, Monica Macovei, care a vizitat Tiraspolul cu câţiva ani în urmă, a creionat un succint tablou al oribilei dictaturi transnistrene, în faţa căreia Rusia "democratică” încă nu roşeşte. "Pe şosea e sârmă ghimpată şi e un post unde sunt soldaţii ruşi cu vechile şi vestitele kalaşnikov”, spune M. Macovei. "Eu, ca cetăţean al Uniunii Europene, nu pot intra acolo, decât dacă dinainte trimit un fax sau o scrisoare la autorităţi, la preşedinte - totul e de fapt decis de el -, iar după ce se acordă permisiunea, lista cu cei care au voie să intre e trimisă la acest... post de frontieră, sau cum vrem să-i spunem. Ajunşi la prima şcoală românească, liceul Lucian Blaga, am observat că sunt filmată de doi operatori necunoscuţi. «Cine v-a trimis?», i-am întrebat. Ce puteau să răspundă?”
Război contra ultimelor şcoli româneştiCuvântul greu îl au însă profesorii... De doi ani aşteaptă şansa de a vorbi în capitala Europei despre "evul mediu” transnistrean. Eugenia Halus, directoarea şcolii "Evrica” din Râbniţa, izbucneşte în lacrimi: "Se duce un adevărat război contra ultimelor opt şcoli româneşti cu grafie latină, de dincolo de Nistru”, spune doamna directoare. "Nu dorim să predăm limba română în alfabet chirilic! Acest alfabet nu se potriveşte limbii noastre. Cinci din opt instituţii de învăţământ cu grafie latină nu au sediu propriu. Elevii învaţă în încăperi arendate, transformate, sau sunt nevoiţi să se deplaseze în alte localităţi, deoarece autorităţile separatiste le-au confiscat clădirile. Lipsa condiţiilor de instruire, atacul psihologic practicat persistent şi permanent, inclusiv prin ziarele şi televiziunile regionale, duc la micşorarea catastrofală a numărului de elevi. Dacă în 1990, în liceul nostru aveam 870 de elevi, astăzi avem 200. La Tighina, din 2800 de elevi români, au mai rămas 600! Există multă deznădejde în sufletul românilor noştri, mai ales al celor care sunt nevoiţi să-şi dea copiii la şcolile de limbă română cu grafie chirilică. Un alt aspect: copiii noştri studiază la universităţile din Chişinău, Cluj-Napoca, Iaşi sau Bucureşti, însă cu ce folos? Diplomele lor nu sunt recunoscute la Tiraspol! Ajunşi medici, farmacişti, ingineri, profesori, copiii nu se mai întorc acasă, rămân unde găsesc slujbe. Iată cum pun ei în practică purificarea etnică”.
"Vor să distrugă tot ce-i românesc”Ion Ioncev este directorul liceului "Lucian Blaga” din Tiraspol, liceu erou, a cărui rezistenţă din anii trecuţi, în faţa miliţiei comuniste, a impresionat întreaga Europă. Cu glas tremurat, plin de mândrie, el vorbeşte fără teamă, într-un amfiteatru al Parlamentului European: "Singura noastră vină este că elevii şi părinţii români din Tiraspol vor să înveţe în limba română, să cunoască limba şi istoria neamului nostru. În 14 iulie 2004, ne-a vizitat Înaltul Comisar al OSCE. A doua zi, am fost atacaţi de miliţie. Clădirea a fost distrusă. Tot mobilierul şi materialul didactic au fost duse într-o direcţie necunoscută, iar copiii au fost nevoiţi să înveţe în satele apropiate, trecând aşa-numita frontieră construită de separatişti. Vreau să vă povestesc câteva scene, ca să înţelegeţi cum trăim noi. Înainte de anul 2004, la noi în şcoală învăţa o fetiţă pe care-o chema Oxana. Era tot timpul tristă. Într-o zi ne-a spus povestea ei: «Tăticul meu a fost împuşcat de separatişti în 1992, în faţa mea şi a surioarei mele în vârstă de 4 ani, fiind lăsat să se zbată şi să moară într-o baltă de sânge... Cum aş putea să mai fiu veselă vreodată?». O altă fetiţă, din clasa a II-a, s-a apropiat de un miliţian, cu un buchet de flori în mână. Era unul dintre miliţienii care urla la noi să părăsim şcoala, în 2004. Cu mult curaj, fetiţa i-a întins florile şi i-a zis: «Nene, dumneata eşti mare; nu înţelegi că vrem să învăţăm în limba mamelor noastre?» Recent, un băiat minunat, Alexandru Bejan, a fost răpit din curtea şcolii şi dus la miliţie, unde a fost acuzat de terorism. Ar fi plănuit, chipurile, să arunce mercur în toate grădiniţele din oraş. Un laborator al Universităţii din Odessa a dovedit însă că scrisul din biletul de ameninţare nu era al lui. A fost eliberat, dar încă nu-şi poate reveni din şocurile şi chinurile îndurate. Poveşti ca acestea sunt multe. Cele opt şcoli româneşti sunt văzute la Tiraspol şi mai departe, la Moscova, drept instituţii care «se ocupă cu pregătirea de tineri care se vor opune regimului transnistrean». De aceea doresc să le vadă desfiinţate. Vor să distrugă tot ce-i românesc. Azi ne aflăm aici, azi vorbim Europei despre ce înseamnă să fii român într-un mediu ostil. Mulţumim doamnei Monica Macovei pentru că ne-a dat această ocazie. Noi am fost şi rămânem ambasadorii neamului românesc peste Nistru.”
România nu-şi onorează promisiunile
Maria Roibu este directoarea liceului "Alexandru cel Bun” din Tighina (Bender). Face parte din "Grupul celor 16” care au purtat jalba cu suferinţele profesorilor, elevilor şi părinţilor români de peste Nistru. În urmă cu doi ani, au fost la Bucureşti, la preşedinţie şi la guvern. Au cerut manuale în limba română, bani pentru construirea de noi şcoli, material didactic şi mobilier şcolar. Li s-au făcut promisiuni. Din păcate, au rămas doar vorbe. De data asta, au venit la Parlamentul European. Au fost primiţi la mai multe comisii, au vorbit cu înalţi responsabili cu drepturile omului, cu politica externă, cu educaţia. Cum se simte o luptătoare ca dânsa la Bruxelles? "Am simţit un val de bunătate la aceşti oameni”, mărturiseşte. "Dumnezeu a făcut să venim aici, să le putem povesti tristeţile noastre. Suntem primii transnistreni care pun piciorul în această clădire. Ne grăbim, ne completăm unul pe altul, viaţa noastră e o luptă. Nu ne plângem, dar spunem răspicat: copiii noştri sunt mai români decât românii. Primesc educaţie bună. Noi nu-i asmuţim împotriva lor, a compatrioţilor ruşi; dimpotrivă, îi educăm să fie buni, cuminţi, cumsecade, respectuoşi cu toată lumea. De aceea, şi familiile multor ruşi îşi dau copiii la şcolile noastre”.
Şcoală pe roateEleonora Cercavschi, directoarea liceului "Ştefan cel Mare şi Sfânt” din Grigoriopol, este prima din 170 de profesori şi părinţi care au semnat şi au deschis procesul contra Rusiei la CEDO, în urmă cu opt ani. După ce se recomandă în faţa amfiteatrului PE, spune pe un ton grav: "Suntem o instituţie fără asemănare pe tot globul pământesc. De 11 ani, de când am fost izgoniţi din şcoala noastră, activăm pe roate; elevi şi profesori, facem naveta cu patru autobuze într-un sat de dincolo de aşa-zisa lor frontieră, numit Doroţcaia. Sunt întrebată deseori: cum este trecerea dv. prin aşa-numitul post vamal dintre Doroţcaia şi Grigoriopol? Este umilitoare. Uneori, elevii sunt controlaţi în ghiozdane. Dar vă aduc la cunoştiinţă că răbdăm şicanele cu multă demnitate, chiar dacă suntem supuşi discriminării etnice. Noi nu dorim să existe numai şcoli româneşti în Transnistria, dar vrem să fim egali cu ucrainenii şi ruşii, să avem aceleaşi drepturi”.
"Nu sunteţi singuri”Concluzia trasă de Monica Macovei este încurajatoare: "Pe lângă gânduri bune şi rugăciuni, vom încerca să vă ajutăm şi altfel. Important e să ştiţi că nu sunteţi singuri”. Ca de atâtea ori în istorie, românii oropsiţi s-au dus în bejenie la Înalta Poartă. E drept, deşi capitală a Europei Unite, Bruxelles-ul nu are puterea executivă a Stambulului sau a Vienei de odinioară, când cădeau capete la un simplu gest al monarhului. Forţa sa este dată însă de uriaşul volum de informaţii cu care operează. La care, iată, s-au adăugat grele ştiri despre un război al alfabetelor, între copii cu ghiozdane şi flori, şi adulţi cu kalaşnikoave. Va rămâne Bruxelles-ul de piatră, la o astfel de dramatică confruntare?
Fotografii de Dan Gheorghe
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
