Nu sunt vorbe în vânt, e expertiza prezentată zilele trecute de Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal și economist-șef la Raiffeisen Bank, una dintre vocile cele mai autorizate din economia românească. "Exportăm bușteni și importăm hârtie. Suntem, de asemenea, exportatori de grâu și importatori de biscuiți. Importăm sare și, nu în ultimul rând, reziduuri alimentare. De ce importăm produse alimentare, deși suntem a cincea țară ca suprafață arabilă în Europa?”, s-a întrebat specialistul, la o conferință organizată la Banca Națională a României.
Am verificat "pe teren” vorbele lui Ionuț Dumitru, cu prilejul recentei deplasări a echipei "Formulei AS” în Italia, în Alpii Dolomiți. Până să ieșim din țară, pretutindeni în zonele montane am avut de depășit convoaie întregi de camioane încărcate cu bușteni. Nici măcar nu mai sunt buștenii groși, bătrâni, de acum câțiva ani! Sunt trunchiuri subțiri, zvelte, ca de copii, le cuprinzi cu două mâini aproape. Măcelul pădurilor a ajuns la etapa copacilor tineri: s-a cronicizat într-atât, încât e vizibil, în zona Harghitei și Covasnei, până și din satelit! Un deșert uriaș, mascat de ineficiența statului, de delăsarea generală și, desigur, de un brâu de pădure deasă, lăsată ca decor pe șoselele și zonele circulate, ca să nu fie chiar bătător la ochi. În schimb, prin Austria și Italia, țipenie de brad tăiat! Doi copaci, măcar, pe marginea vreuneia dintre multele cărări pe care, opt reporteri, le-am bătut zile în șir, în căutare de povești. La Cortina d'Ampezzo, pădurea e sfântă! Se taie cu maximă strictețe, și numai pentru uzul minimal al membrilor obștilor care dețin pădurile. Și de ce s-ar tăia, în Dolomiți sau oriunde altundeva, în Europa civilizată, când lemnul vine, la preț de nimic, de ani de zile, din România? Lemn de grătar, lemn pentru centralele termice... Și, mai grav, vorba lui Ionuț Dumitru, lemn pentru mobilier, lemn pentru hârtie, pe care, după prelucrare și finisare, la prețuri umflate prin manoperă, piața din România le importă și le cumpără cu generozitate. La fel se întâmplă în multe sectoare, de la agricultură la industria farmaceutică, unde România exportă masiv materie primă pentru a importa, înzecit, produse finite, evident, foarte scumpe.
Dacă e adevărat că diavolul stă în detalii, atunci problemele României stau în aceste realități seci, prezentate de economiștii cu capul pe umeri. Până nu vom rezolva aceste probleme, nu o vom duce mai bine, indiferent de cine vine la putere după 9 decembrie. Germania și țările nordice, modele de echilibru social și economic, au ajuns unde sunt prin eficiență și competitivitate. Fără competitivitate, tot ce au promis politicienii în campania electorală sunt vorbe goale. Dar cum să fii competitiv, când cheltui triplu energie pentru 1.000 de euro din Produsul Intern Brut față de Occident, și când vinzi bușteni ieftini, ca să imporți hârtie? Iată o primă "temă acasă” pentru viitoarea guvernare.