Chiar dacă simptomele sindromului Ménière au fost descrise cu mai mult de un secol în urmă, cauza acestei patologii rămâne, deocamdată, necunoscută. Totuşi ea pare să fie asociată cu o creştere a presiunii lichidului din urechea internă, mai exact a lichidului de la nivelul labirintului, camera din urechea internă care controlează echilibrul şi auzul. Episoadele de ameţeală, însoţite de deprecierea fluctuantă a auzului, ţârâitul în urechi şi senzaţia de presiune în urechea afectată par să fie rezultatul presiunii excesive exercitate de lichidul endolabirintic asupra membranelor acestuia, care, cu timpul, se deformează şi ocazional se pot rupe. Trebuie ştiut că boala Ménière se caracterizează prin atacuri periodice, care pot să dureze de la câteva minute până la aproape o zi întreagă, iar simptomele variază între uşoare şi grave, implicând, aşa cum spuneam, zgomote în urechi (tinitus, acufene), distorsionarea auzului, senzaţia de "plin” sau de presiune în urechi şi vertij, care poate fi atât de grav, încât să provoace greaţă sau vomă. La majoritatea persoanelor afectate de sindromul Ménière atacurile sunt rare, iar boala reprezintă cel mult un mic inconvenient. Totuşi, pentru un număr relativ mic de bolnavi, boala Ménière poate duce la surditate totală (este şi cazul dvs.), iar ameţelile şi greaţa care o însoţesc pot fi frecvente şi debilitante. Este dificil de spus dacă, în cazul sindromului Ménière, terapia medicamentoasă este de folos, ţinând cont de faptul că uneori boala tinde să intre în remisie şi să se amelioreze spontan. Cu toate acestea, medicamentele care combat vertijul, greaţa şi voma, reducerea fluidelor corporale cu diuretice par să fie de folos pentru unele persoane.
În cazurile în care aceste măsuri terapeutice nu sunt de folos, alte metode de tratament se pot lua în calcul. Spre exemplu, gentamicina, un antibiotic toxic pentru urechea internă, poate fi injectată cu grijă, prin timpan, şi absorbită la acest nivel. Această procedură duce la diminuarea funcţiei echilibrului controlată de acea ureche, urmând ca responsabilitatea pentru menţinerea echilibrului să fie asumată de cealaltă ureche. Procedura, care poate fi făcută sub anestezie locală, reduce severitatea şi frecvenţa episoadelor de vertij. Alte tipuri de tratamente includ chiar secţionarea nervului (acustico-vestibular) care controlează echilibrul. Mai mult, când pierderea de auz este severă sau ameţelile sunt puternice, se poate recurge la distrugerea întregii urechi interne, în ideea că cealaltă ureche preia controlul asupra funcţiei echilibrului. Atunci când vorbim de o afectare bilaterală (ambele urechi), tratamentul devine dificil, intervenţia chirurgicală făcându-se mai mult pentru a stopa atacurile debilitante.
Şi terapiile naturiste pot contribui în mod esenţial la combaterea sindromului Ménière prin următoarele remedii:
Extractul din mlădiţe de vâsc - indicat în numeroase afecţiuni cu substrat neurologic, printre care şi atacurile de vertij, atetoză sau tulburările de echilibru. Se administrează 50 de picături (diluate în 100 ml apă), de trei ori pe zi, înaintea meselor principale.
Ginkgo biloba - rezumativ, proprietăţile terapeutice ale acestei plante se referă la acţiunea neuroprotectoare în deficienţele circulatorii (în special insuficienţa cerebrală), în vertij şi acufene datorate unor anormalităţi ale nervului acustico-vestibular. Studiile clinice demonstrează că o doză zilnică de extracte preparate din frunze de Ginkgo-biloba, în cantitate de 120 până la 250 mg, îmbunătăţeşte simptomele asociate insuficienţei cerebrale, atenuând acufenele şi sindromul vertiginos.
Resveratrolul - acest polifenol din grupul fitoalexinelor este indicat, printre altele, şi în combaterea vertijului, tinitusului şi sindromului Ménière. Se administrează 1 tabletă pe zi, la o masă principală.
De asemenea, ghimbirul, uleiul esenţial de busuioc, coenzima Q10 şi ciuperca Cordyceps sunt remedii utile în managementul sindromului Ménière, alături de lăptişorul de matcă crud, singura formă terapeutică în care acest produs apicol devine asimilabil în organismul uman.
Să auzim numai de bine!Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE -
medic primar dermatolog, acupunctor şi homeopat - Bucureşti. Tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: chukwudi.nwabudike@live.com
"Fetiţa mea suferă de mastocitoză pigmentară”
(Răspuns pentru IOANA P., F. AS nr. 1025)
Prognoza pentru vindecarea formelor cutanate ale mastocitozei este foarte bună. Există mai multe tratamente alopate - inclusiv antihistamine, corticosteroizi, PUVA, biologice (sunt tratamente noi), inhibitori de calcineurin (inclusiv Elidel), pentru cele cutanate. Aceste tratamente alopate nu sunt scopul expunerii mele. Mă voi limita doar la posibilităţile naturiste la care puteţi apela.
Dietă - Nu există o dovadă foarte concludentă asupra eliminării unor alimente cum ar fi căpşunile sau creveţii. Însă se recomandă prudenţă în legătură cu substanţe cum ar fi acidul salicilic (aspirina), antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), codeine sau substanţe de contrast folosite în radiografie. Alcoolul trebuie, de asemenea, evitat, căci poate provoca efecte adverse. De menţionat, totuşi, că aspirina este folosită drept tratament pentru această boală.
De evitat, muşcăturile de insecte, mai ales cele la care pacientul ştie că este sensibil.
Acupunctura este excelentă pentru puseuri acute de urticarie, pe care le poate ameliora.
Homeopatia ajută. Trebuie căutat remediul individual al pacientului. De asemenea, se pot folosi remedii cum ar fi apis mellifica, dulcamara, arsenicum album, antimonium tartaricum, pentru puseurile acute ce afectează pielea, intestinul şi plămânii.
Pacienţii cu formă sistemică trebuie monitorizaţi îndeaproape pentru a putea interveni atunci când au puseuri acute, severe. Acesta nu pare a fi cazul dvs.
Vă urez succes!VALERIU MUNTEANU -
str. Giuseppe Verdi nr. 6A, ap. 3, Timişoara
"Ştie cineva vreun leac pentru bronşiectazii bilaterale şi reflux gastric?”
(Răspuns pentru H. - F. AS nr. 1036)
Aţi ajuns în situaţia actuală probabil datorită unei bronşite cronice, netratată, sau tratată necorespunzător, care a condus la apariţia bronşiectaziilor.
După cum aţi observat şi dvs., bronşita este însoţită de o hipersecreţie bronşică, pe care bolnavul, datorită dispneii (sufocării sau dificultăţii în respiraţie), caută să o elimine prin tuse, devenind, în timp, "tuşitor cronic” şi neacordând atenţia cuvenită bolii, aşa cum procedează şi fratele şi sora dvs.
Din păcate, secreţiile bronşice importante cantitativ produc, în timp, prin greutatea lor, dilatarea bronhiilor, care devin practic adevăraţi "saci”- depozite, în care se acumulează secreţiile şi care chiar dacă, între timp, prin tratamente cu expectorante, se golesc, nu-şi mai revin, rămânând apţi a se umple din nou la cea mai mică răceală. Aceşti "saci”-depozite sunt de fapt bronşiectaziile, care pot fi evidenţiate prin bronhoscopie sau bronhografie. Aceste investigaţii destul de neplăcute şi traumatizante se efectuează în secţii de "supuraţii pulmonare”, care există în cadrul unor spitale de boli infecţioase. Plămânii, de fapt, "supurează” datorită unor microbi banali, care în caz de agravare a bolii pot ajunge în timp la eliminarea zilnică a unor cantităţi apreciabile de cel mai banal puroi, însoţit de sânge. Sper că nu aţi ajuns în această stare a bolii, care necesită uneori operaţii cu risc vital major, pentru scoaterea "sacilor”, împreună cu un lob al plămânului (lobectomie) sau prin operaţii laparoscopice.
Dvs. menţionaţi că de 6 luni urmaţi un tratament antialergic. Acest tratament vă poate fi util doar în situaţia în care bronşita este astmatiformă, adică dacă datorită ei aţi devenit sensibilă la diverşi alergeni, care v-ar provoca crize de astm. Dacă dificultatea respiratorie (dispneea) este cauzată de umplerea depozitelor cu secreţii, tratamentul corect este cel care vă ajută la eliminarea lor (cel antialergic fiind inutil).
Există aşa-zisele "expectorante” sub formă de siropuri, tablete sau ceaiuri, care contribuie la fluidificarea secreţiilor bronşice, ce astfel vor putea fi eliminate uşor de cilii vibratili existenţi în aparatul respirator, ajungând în gură fără tuse.
Întrucât dvs. solicitaţi şi mijloace alternative de tratament, vă recomand cu căldură cele naturiste. Puteţi găsi la magazinele de produse naturiste diverse siropuri expectorante şi tablete expectorante, realizate pe bază de plante.
Există şi un ceai extrem de bun şi accesibil ca preţ, şi anume "Ceaiul Antibronşitic Plafar” care conţine în compoziţia sa 7 plante medicinale ca: muguri de pin, rădăcină de ciuboţica-cucului, frunze de pătlagină, frunze de urzică, şovârv, rădăcină de iarbă mare sau Oman. Această combinaţie de plante asigură ceaiului (din care veţi consuma zilnic timp îndelungat 2-3 ceşti) efecte expectorante, antispastice şi uşor antiseptice.
Veţi scăpa astfel de tusea care vă provoacă atâtea neplăceri, "sacii” se vor goli, veţi respira cu multă uşurinţă, dar din păcate nu vor dispărea, fiind gata să se umple din nou la cea mai mică răceală viitoare.
Va trebui să verificaţi în acelaşi timp şi dacă nu aveţi stări subfebrile, adică temperaturi de ordinul 37-37,4, care indică o stare de infecţie puternic instalată la nivelul plămânilor şi care va trebui tratată urgent sub un strict control medical.
Vă veţi lua temperatura în jurul orei 15 şi veţi ţine termometrul sub braţ timp de 15 minute, altfel temperatura măsurată ar putea fi eronată, respectiv mai mică decât cea reală şi periculoasă. Acordaţi o deosebită atenţie unei îmbrăcăminţi adecvate temperaturii mediului exterior; evitaţi cu desăvârşire consumul lichidelor şi alimentelor reci, prevenind astfel răceli periculoase.
Puteţi preveni relativ uşor şi refluxul esofagian, uşurând activitatea stomacului pe timp de noapte, prin consumarea seara, până cel târziu la ora 18, a unor alimente uşor digerabile şi mestecate corespunzător, fermentul ptialină din salivă contribuind la un efort mai redus al stomacului.
De asemenea, la culcare veţi utiliza două perne pentru menţinerea trunchiului mai ridicat decât restul corpului, împiedicând astfel pătrunderea uşoară a alimentelor nedigerate din stomac în esofag.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
