Muşcata - vraciul de la fereastră
Muşcata, cu florile sale viu colorate, cu frunzele păroase, uşor parfumate, este nelipsită din ferestre şi din grădini. Puţini oameni ştiu însă că floarea favorită a bunicii este, de fapt, un vraci destoinic, cu o mare putere terapeutică. Numită şi Geranium, muşcata emană anumite substanţe active, capabile să omoare stafilococii şi streptococii din mediul înconjurător, este un bun calmant, un sedativ natural, combate cu succes stresul. Are proprietăţi astringente şi antiinflamatorii, normalizează sistemul cardio-vascular şi este benefică persoanelor care suferă de hipertensiune arterială, de afecţiuni ale tractului gastro-intestinal şi ale rinichilor, de neurastenie şi insomnie. Cele mai puternice efecte asupra sănătăţii omului le are muşcata cu flori roşii ca sângele.
În apropiere de capitala Rusiei, la Sanatoriul de boli nervoase din Novomoskovsk, există secţii speciale care folosesc terapia cu muşcate. "Geranium-terapia este utilizată în Rusia încă din anii '80 şi constă într-o metodă simplă: cei care suferă de tulburări psihice uşoare, de stres, anxietate, angoasă, se aşează o dată pe zi, timp de 30 de minute, în faţa ghiveciului şi inspiră puternic mirosul emanat de frunze şi flori”, afirmă Gleb Maiakov, medic psihiatru în cadrul sanatoriului. Terapia cu muşcate vine în completarea schemei de tratament medicamentos, însă efectele ei deosebite au surprins chiar şi personalul medical.
De la muşcate se folosesc frunzele, florile, dar şi rădăcinile, datorită conţinutului bogat în amidon, acizi graşi, săruri, taninuri, vitamina C şi, foarte important, flavonoide. Acestea din urmă sunt o clasă de metaboliţi cu proprietăţi antioxidante excelente, eficienţi în prevenirea şi chiar tratarea diferitelor forme de cancer.
Esenţă din rădăcini de muşcată
Soluţia este folosită ca sedativ împotriva durerilor de dinţi sau a celor de urechi şi este benefică în reglarea activităţii cardiovasculare şi a tensiunii arteriale ridicate.
Mod de preparare: Rădăcina plantei se taie în bucăţele de 3-4 centimetri, peste care se toarnă 200 de mililitri de apă clocotită şi se lasă la infuzat timp de 8 ore într-un vas acoperit. După acest răstimp, bucăţile de rădăcină se introduc într-o strecurătoare (de ceai) şi se storc, presând cu o lingură, până la eliminarea completă a esenţei.
Se iau câteva linguriţe, înainte de mesele principale. Este recomandat să nu se depăşească o ceşcuţă de esenţă pe zi.
Ulei din muşcate
Pentru uz intern
Recomandat în crizele de astm bronşic şi împotriva pietrelor la rinichi.
Reţetă: Se culege un pumn de frunze tinere din partea de sus a plantei şi se toacă mărunt. Peste frunzele mărunţite se toarnă cinci linguri de ulei de măsline, încălzit în prealabil. Se lasă la macerat timp de două săptămâni, într-un loc răcoros, după care se administrează câte o linguriţă, de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Gustul nu este foarte plăcut, astfel că se poate bea împreună cu o ceaşcă de ceai de mentă, în care s-a dizolvat o linguriţă de miere. Preparatul se administrează timp de două săptămâni. Se poate conserva în frigider, dar nu mai mult de 3 luni.
Pentru uz extern
Acest ulei este utilizat pentru a trata infecţiile din urechi, artrita, reumatismul, eczemele, dermatitele, psoriazisul, scabia.
Reţetă: Într-un recipient din sticlă, de 0,5 litri, se pun două linguri de frunze şi flori tocate mărunt, peste care se toarnă un pahar de ulei rafinat de floarea soarelui. Vasul se lasă într-un loc întunecos, timp de cinci zile, după care se mută pe pervazul ferestrei, în bătaia soarelui, unde trebuie să stea încă o lună şi jumătate. După acest răstimp, amestecul se strecoară şi se toarnă într-o sticlă de culoare închisă, se închide ermetic şi se păstrează la frigider. Se unge zona afectată, de câte ori este necesar.
Ulei esenţial de muşcată
Se foloseşte în aromaterapie împotriva nevrozelor, migrenelor, spasmelor vasculare cerebrale, tulburărilor hormonale.
Reţetă: Pentru obţinerea acestui ulei volatil aveţi nevoie de un alambic sau, în lipsa acestui instrument, de un ceainic cu ciocul lung şi cât mai îngust. Se pun în vas 50 de grame de muguri şi frunze tocate mărunt, peste care se toarnă 300 de mililitri de apă clocotită. Introduceţi un tub subţire din cauciuc în ciocul ceainicului, iar celălalt capăt - într-o cană. Recipientul se pune pe foc mic. Treptat, din tub va începe să picure uleiul. Procesul poate dura peste trei ore şi se vor obţine doar câţiva mililitri de ulei esenţial.
Comprese din frunze de muşcată împotriva nevralgiilor şi spasmelor
Câteva frunze proaspete de muşcată se introduc într-o pânză de in (ţesătura trebuie să fie obligatoriu din fibre de in). Se bandajează cu ea zona afectată, iar deasupra se aplică o batistă înmuiată în apă fierbinte. După aproximativ o jumătate de oră, frunzele trebuie înlocuite cu unele proaspete şi batista reînmuiată, procedând astfel până când durerea dispare. Aceeaşi compresă se poate utiliza şi împotriva spasmelor musculare sau a cârceilor.
Pentru animalele de companie
Atenţie! Uleiul de muşcată este contraindicat femeilor gravide.
Limba soacrei - un leac din Africa
Din vestul Africii tropicale, dintr-un mediu arid, foarte inospitalier, vine Sansevieria, o altă plantă decorativă, numită la noi, foarte sugestiv, Limba soacrei. De secole, vracii triburilor africane o folosesc ca leac împotriva diverselor boli. Din frunze extrăgeau seva pe care o utilizau ca analgezic şi antiinflamator, cu fierturi tratau bolile parazitare şi ameliorau mâncărimile, iar din rădăcini obţineau esenţe împotriva durerilor facerii şi a bolilor femeieşti. Aceleaşi părţi subterane ale plantei erau considerate a fi energizante, tonice şi erau administrate ca supliment alimentar războinicilor tribului.
În Asia, popoarele orientale au un cult deosebit pentru această plantă. Coreenii susţin că poate absorbi radiaţiile, thailandezii consideră că poate preveni şi chiar vindeca cancerul, iar chinezii o preţuiesc pentru că aduce noroc. Specialiştii care studiază efectele plantelor decorative asupra sănătăţii omului susţin că Limba soacrei, datorită capacităţii sale de a supravieţui în condiţii neprimitoare, oferă proprietarilor săi tocmai această caracteristică. Ea creşte capacitatea omului de adaptare şi de rezistenţă la răceli şi la boli virale.
Sansevieria este un adevărat campion în distrugerea formaldehidelor, substanţe toxice cancerigene care se găsesc peste tot în jurul nostru, în dezinfectanţi, vopsele, în componenţa materialelor textile, a mobilierului semifabricat. Planta emană mult oxigen şi ioni negativi, atât de benefici în îmbunătăţirea activităţii enzimelor respiratorii, în activarea metabolismului, scăderea tensiunii arteriale şi întărirea sistemului imunitar. Frunzele acestui "aspirator” viu trebuie şterse periodic de praf, altfel, filtrul natural încetează să mai funcţioneze eficient.
Otită
Frunzele proaspăt rupte se storc bine şi seva extrasă se încălzeşte puţin la foc mic. Se toarnă în ureche 1-2 picături, de trei ori pe zi, timp de o săptămână. Acelaşi extract se poate administra, tot călduţ, împotriva ulcerului gastric şi duodenal, pentru a opri inflamaţia şi a înlătura durerile.
Anexită şi cistită
Într-un recipient de un litru, din sticlă închisă la culoare, se pun frunze de Sansevieria tocate mărunt, în proporţie de 1/3 din volumul vasului. Se completează, până la umplere, cu vodcă. Se lasă la macerat în frigider, timp de trei săptămâni. Apoi se strecoară printr-un strat triplu de tifon şi se toarnă în acelaşi vas. Se administrează câte o lingură, de două ori pe zi, după masă. Tratamentul trebuie urmat timp de două săptămâni.
Dureri de cap
Frunzele şi rădăcinile se toacă foarte mărunt şi se lasă la uscat, aproximativ două săptămâni. Într-o farfurioară, peste o linguriţă din această pulbere bine deshidratată, se toarnă câteva picături de ulei şi se aprinde cu un chibrit. Mixtura trebuie să ardă mocnit, fără flacără, scoţând o dâră subţire de fum. Inhalat, acesta este un remediu benefic împotriva durerilor de cap.
Cyclama - energie pozitivă
Plantă ornamentală cu flori deosebit de frumoase, originară din ţările mediteraneene, cyclama este cunoscută pentru proprietăţile sale curative încă din secolele III-II î.Hr., când era folosită ca remediu împotriva otrăvirii, durerilor de cap, infertilităţii, deochiului şi farmecelor. În zilele noastre, specialiştii în plante decorative au constatat că florile de Cyclamă, de formă circulară, eliberează energii pozitive, creând în casa în care sunt adăpostite o atmosferă relaxantă, odihnitoare, plăcută. Oamenii de ştiinţă recunosc puterea tămăduitoare a plantei, explicând-o prin conţinutul bogat în saponine, care neutralizează acţiunea radicalilor liberi, prevenind cancerul şi, în general, bolile degenerative.
Infuziile din tuberculi de Cyclamă sunt folosite pentru tratarea bolilor de ficat, respiratorii, a reumatismelor, gutelor şi nevralgiilor. Extrasele din plantă stabilizează sistemul hormonal, reglează tulburările ciclului menstrual, cresc libidoul şi potenţa, ajută în tratarea infertilităţii. Are efecte benefice asupra persoanelor cu tulburări ale ritmului cardiac şi ale sistemului imunitar, pentru diabetici şi cei care suferă de alergii.
Boli de ficat, stare generală proastă
Infuzie. Peste o linguriţă de tuberculi de Cyclamă pisaţi se toarnă 500 de mililitri de apă clocotită şi se lasă la infuzat. După trei ore, se strecoară prin trei straturi de tifon. Infuzia se păstrează la frigider, nu mai mult de două zile. Se administrează câte o lingură, de trei ori pe zi, după mesele principale, împotriva bolilor de ficat, a stărilor de astenie, de excitaţie psiho-emoţională, a nevralgiilor şi insomniilor.
Tinctură. La un gram de tuberculi zdrobiţi, se pun 10 mililitri de alcool de 70 de grade. Se lasă la macerat timp de 21 de zile, după care se strecoară. Se recomandă 30-40 de picături, de 3-4 ori pe zi, împotriva aceloraşi afecţiuni.
Sinuzită
Tuberculii se spală foarte bine în câteva ape, apoi se dau pe răzătoarea cu găuri mici. Dacă sunt uscaţi şi greu de dat pe răzătoare, se lasă într-un vas cu apă, la frigider, de pe o zi pe alta. Pasta obţinută se introduce într-un tifon din patru straturi şi se stoarce bine. Sucul obţinut se diluează cu apă fiartă şi alcool. La o parte extras de Cyclamă, se adaugă o parte alcool şi două părţi de apă. Se toarnă câte o picătură în fiecare nară.
Leac gruzin împotriva gripei şi a bolilor pulmonare
Preparatul din suc de tuberculi de Cyclamă este folosit în medicina tradiţională gruzină în curăţarea sinusurilor de puroi, în ameliorarea durerilor de cap şi a tusei convulsive.
Extrasul din tuberculi se obţine ca şi cel împotriva sinuzitei şi se diluează cu apă, în raport de 1:4. Se administrează câte o lingură de preparat, de două ori pe zi, pe stomacul gol. După două luni de tratament fără pauză, sinusurile vor fi complet curăţate şi starea bronhiilor şi a plămânilor se va îmbunătăţi considerabil.
Acelaşi preparat se poate utiliza şi pe cale nazală. În fiecare dimineaţă, înainte de micul dejun, se picură câte 1-2 stropi în fiecare nară. Întindeţi-vă timp de 10 minute, apoi beţi două căni de ceai din plante, la care adăugaţi două linguriţe de miere şi câte o linguriţă de suc din lămâie, din afine sau rodii. Tratamentul durează timp de şapte zile, apoi se întrerupe şi se repetă după două luni.
Atenţie! Administrarea preparatelor din Cyclamă necesită prudenţă! Nu trebuie să depăşiţi dozele recomandate. În caz de vărsături, ameţeli, dureri de cap, prezentaţi-vă de urgenţă la medic. Reţetele şi tratamentele propuse au făcut referire la Cyclamă albă şi la violet.