Vorbim despre 1 milion de hectare, în condiţiile în care, conform informaţiilor din piaţa imobiliară, alte 500.000 de hectare se află la vânzare. Lunar, arată un specialist citat de săptămânalul "Capital”, numai sud-estul ţării atrage în jur de 10 milioane de euro din străinătate, bani investiţi în achiziţia de terenuri agricole. În plină criză, spre deosebire de direcţia generală de descreştere masivă, preţul pământului a crescut cu 40%, alimentat tot de interesul accentuat al străinilor pentru suprafeţele agricole din România. Cu preţuri cuprinse între 1.500 şi 3.000 de euro pentru hectar, ţara noastră a devenit ceea ce presa franceză numea, nu de mult, "noul «El Dorado» pentru agricultorii europeni”. Spre comparaţie, Olanda îşi vinde terenul agricol cu 50.000 de euro hectarul, Ucraina cu 8.000, Ungaria şi Serbia cu circa 7.000, iar Franţa cu 6.000. În ultimul caz - şi nu e singular în Europa! - preţul vine la pachet cu restricţii serioase, favorabile agricultorilor locali!
Toată harababura de după 1989, când foştilor proprietari li s-au înapoiat pământurile, fără să li se dea şi o şansă onestă de a câştiga din munca lui, fărâmiţarea excesivă a terenurilor, distrugerea sistemelor de irigaţii şi a parcurilor de maşini agricole, apoi migrarea populaţiei sărace de la ţară spre marile oraşe şi spre Occident - toate au dus la înstrăinarea multora de pământul pentru care bunicii lor au fost în stare să-şi dea viaţa şi la menţinerea, cu bună ştiinţă, a preţului terenurilor, exact cât să le iasă mai bine pasienţa speculatorilor imobiliari. Sunt şi au fost mulţi dintre aceştia, mai cu seamă în rândurile companiilor cu capital străin. Practic, 90% din terenul cumpărat de firmele străine e folosit în scop speculativ, dacă nu strict în scop imobiliar. Căci există destule cazuri, în sud şi în vest, în care pământul luat de străini întregeşte blestemata zestre de 3 milioane de hectare nelucrate în România lui 2012...
Peste mai puţin de 2 ani, ţara noastră va fi obligată de Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană să lase liber accesul străinilor la cumpărarea de terenuri. Fireşti, deci, temerile legate de înstrăinarea, hectar cu hectar, a pământului românesc. Recentul avertisment al premierul maghiar Viktor Orban, că va da o lege care să le interzică străinilor să mai cumpere teren agricol în Ungaria, a început să facă valuri nu doar în Europa Occidentală, ci şi în ţara noastră. După ce a ratat lamentabil privatizarea industriei - pe bani puţini şi cu garanţii nule! - România nu îşi permite un nou fiasco în domeniul agrar. În locul discursurilor patriotarde, pentru 2014, ar trebui să ne pregătim cu legi clare, cu mecanisme riguroase de control a investitorilor, cu impozite, cu amenzi pentru cei care nu cultivă pământul şi, absolut necesar, cu pachete de măsuri care să le permită investitorilor - şi chiar statului român - să aibă un rol activ în agricultură. Soluţii ar fi: sprijinirea comasărilor de terenuri, credite pentru agricultorii români, cu garanţia pe teren şi fermă, înfiinţarea unei bănci funciare... A venit timpul ca statul să facă ceva pentru ca, în fine, să nu ne mai vindem oricui şi, în orice caz, să nu ne mai vindem ieftin. Să mai fim şi Biarritz, că am fost destul El Dorado.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
