Medicamentul toamnei: CASTANUL

- Reţetele domnului farmacist BOBARU -

Dincolo de ghimpii ghioagelor verzi în care stau ascunse, castanele ascund o veritabilă farmacie naturală, folositoare mai ales în tratamentul afecţiunilor vasculare. Preparatele din castane sălbatice vindecă suferinţele provocate de boli grave, de la tumori şi accidente cerebrale, până la varice şi hemoroizi

Legenda castanului

Un basm românesc spune că numele de Castan era purtat de un ţăran sărac, dintr-un sat de prin părţile Dobrogei. De câte ori nu mai putea suporta lipsurile şi foamea, Castan mergea la marginea pădurii şi îşi alina amarul la umbra unui co­pac înalt, care nu înflorea şi nu dădea rod niciodată. Se gândea că pomul seamănă cu el, căci părea aşa, fără nici un rost pe pământ. Când bă­trâ­na mamă a lui Castan s-a stins din viaţă, sărmanul om l-a rugat pe preotul din sat să îi facă slujba de îngro­păciune. Abia spre seară, când s-a aşezat să se odihnească la um­bra copacului cel înalt, şi-a dat seama că nu avusese bani nici cât să poată aprinde creş­ti­neşte o lu­mânare la mormântul mamei lui. Şi-a plâns durerea cu voce tare şi a adormit aşa, jelind. Dimineaţa, când s-a trezit, copa­cul cel sterp se transformase într-un altar verde, din care se ridicau sute de lumâ­nări albe, împodobite cu flacăra galbenă a polenului. Câteva luni mai târ­ziu, din florile pomului s-au ivit roade, numai bune de vindecat suferinţele celor bolnavi. Însă numai Castan ştia cum să se folosească de ele, şi astfel a devenit cel mai căutat om din sat. Curând, faima lui s-a răspândit în toată Ţara Românească, iar după ce Castan a murit, prie­te­nul său, copacul cu ramurile transformate primă­vara în candelabre, a rămas să îi poarte numele.
În zilele noastre, rar se mai întâmplă ca arborele falnic, înalt de aproape 30 de metri, să crească de la sine prin păduri sau prin grădinile oamenilor. Este ocrotit prin lege şi cultivat pentru a mărgini aleile par­curilor sau străzile asfaltate ale oraşelor. Toamna, cas­tanul îşi dăruieşte singur roadele maronii şi lucioase care se desprind de pe crengi, rostogolindu-se pe străzi şi prin parcuri, spre a fi culese de orice trecător.

Virtuţi terapeutice

Puterile vindecătoare ale castanului sălbatic sunt cunoscute şi folosite de secole în medicina populară românească. Deşi nu sunt comestibile, castanele au fost considerate dintotdeauna un adevărat talisman, aducător de forţă şi sănătate. Bătrânii de la sate îi sfă­tuiau pe cei trişti şi lipsiţi de vlagă să poarte 4-5 cas­tane în buzunar, pentru a prelua din forţa lor bene­fică. Secretul era ca, o dată pe săptămână, castanele vechi să fie schimbate cu altele proaspăt culese, încărcate de energia naturii. Această credinţă a fost confirmată şi de specialiştii în silvoterapie, care au descoperit că apro­pierea castanului tonifică sistemul nervos, dez­voltă imaginaţia şi favorizează gândirea pozitivă. Prin urmare, nu întâmplător, castanul îşi oferă fructele toam­na, ca îndemn să îi căutăm apropierea în ano­tim­pul melancoliilor şi al tristeţii.
Însă puterile tămăduitoare ale castanului nu se răsfrâng numai asupra sufletului. De vea­curi, vindecătorii din popor îl consideră un remediu eficient pentru durerile de piept, un medicament pentru bolile picioarelor (în spe­cial pentru varice) şi un balsam pentru pielea vătămată de răni sau zgârieturi. Fiertura din frunze de castan era folosită atât pentru a calma tusea şi a reduce febra, cât şi pentru a obloji mâinile sau picioarele fracturate.
Calităţile terapeutice ale castanelor au fost redescoperite şi confirmate de savanţii secolului nos­tru. Supus analizei de laborator, fructul castanului a dezvăluit o fascinantă complexitate de substanţe vin­de­cătoare. Printre compuşii cu rol farmaceutic se nu­mără saponinele, în special escina, taninurile, afro­des­cina şi numeroase principii amare. La începutul anilor '90, în Franţa, oamenii de ştiinţă au descoperit că escina conţinută de castane protejează colagenul şi elastina, principalele proteine din structura vaselor de sânge. Acest fapt explică efectul benefic pe care preparatele din castane îl au asupra sistemului circulator: tonifică şi repară venele şi capi­larele lezate, fluidizează fluxul sanguin, îmbunătăţesc funcţio­na­rea inimii şi a creierului.
Un deceniu mai târziu, cerce­tătorii de la Universitatea Exter din Marea Britanie au confirmat, experimental şi clinic, concluzia colegilor francezi. Ei au de­monstrat că un tra­tament de 16 săptă­mâni cu extract fluid din cas­tane contribuie esen­ţial la oxigenarea cre­ierului şi buna func­ţionare a sis­te­mului nervos. Cura cu esenţă de cas­tane a avut efecte pozitive asupra pacienţilor depresivi, rărind ata­curile de panică şi stările de ameţeală.
Rezultatele acestor investigaţii ştiin­ţifice au fost valorificate şi de industria cosmetică, unde castanele sunt folosite drept materie primă pentru cremele destinate sănătăţii tenului şi îndepărtării ridurilor. Astfel, castanele se dovedesc a fi adevărate miracole din farmacia naturii, aflate la îndemâna tutu­ror, uşor de cules şi prelucrat.

Reguli de recoltare şi uscare

Dacă florile, frunzele şi scoarţa se recoltează primăvara şi vara, toam­na este anotimpul în care se cu­leg seminţele, binecunoscutele cas­tane. Se ivesc strălucitoare din coaja verde, înarmată cu ghimpi, a fructe­lor coapte care se desprind singure de pe crengi. Le găsim prin parcuri sau pur şi simplu pe trotuar, însă trebuie să le alegem doar pe cele să­nătoase, care nu sunt lovite sau moi. După ce au fost curăţate de coa­ja verde, cas­tanele se întind la uscat, în strat gros de 10-15 cm, într-o încă­pere bine aerisită. Deshi­dratarea poate dura aproximativ trei săptă­mâni, perioadă în care este necesar să întoarcem din când în când stratul de castane, pentru a evita apariţia muce­gaiului. Se pot usca şi artificial, în cuptorul aragazului, unde se ţin timp de o oră, la tem­peratura de 40 de grade Celsius, după care focul se dă mai mare, la 60 de grade. Castanele sunt uscate atunci când devin sfărâ­micioase. Din 2 kg de plantă proaspătă se obţine 1 kg de produs uscat.

Leacuri din castane sălbatice

Altădată nelipsite din farmacia casei, principalele remedii din castane pot fi folosite pentru uz intern sau extern, în funcţie de afecţiunea tratată. Reţetele pe care vi le prezentăm ne-au fost oferite de domnul farmacist Ion Bobaru din Brăila, cunoscut pentru prepararea remediilor naturiste vechi, alese din scriptele spiţerilor de altădată.

Pentru uz intern:

Tinctură

Este cel mai eficient medicament din castane săl­batice, proprietăţile lor curative fiind amplificate prin combinaţia cu elementele din structura alcoolului. Se prepară astfel: se pun într-un borcan cu filet 20 g de castane măcinate groscior şi se adaugă 100 ml alcool alimentar de 70 de grade. Recipientul se închide er­metic, iar preparatul este lăsat la macerat 10 zile, timp în care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. După această perioadă, se filtrează şi se pune la decantat, în frigider, încă 6 zile. În final, se filtrează, iar tinctura rezultată se toarnă în sticluţe închise la culoare.
Pentru tratament sunt indicate 20-30 de picături dizolvate în apă, de 2-3 ori pe zi, înainte de fiecare masă. Cura se ţine două sau trei săptămâni şi, dacă este necesar, se reia după o pauză de 7 zile. Poţiunea este recomandată în vindecarea hemoroizilor interni şi externi, retragerea varicelor şi are efecte remarcabile în cazul insu­ficienţei venoase cronice. Tinctura de castane este un bun adjuvant în trata­mentul de recuperare al bolnavilor care au su­ferit un accident cerebral sau o inter­ven­ţie chirurgicală pe creier.

Pulberea

Procesul de obţinere a pulberii înce­pe prin pisarea castanelor uscate într-un mojar şi se continuă în râşniţa de cafea, până se obţine un praf cât mai fin. Se păs­trează în recipiente din sticlă, în locuri ferite de lu­mină. Doza zilnică este o lingură, dimineaţa, pe sto­macul gol. Pulberea se ţine sub limbă, cel puţin trei minute, după care se înghite cu apă.
Un tratament de o lună reduce reţinerea de fluide în organism şi îndepărtează simptomele acesteia: adenomul de prostată (retenţia urinară şi creşterea în volum a prostatei) şi ascita (acumularea de lichid în cavitatea abdominală). Cura cu pulbere de castane săl­batice este un bun remediu pentru durerile de cap, ameţeli, şi îndepărtează senzaţia de picioare grele, umflate.

Decoctul

La o cană cu apă (250 ml) se pun două linguri de castane uscate şi mărunţite. Preparatul se fierbe, la foc mic, timp de 15 minute, completându-se treptat apa care se evaporă. Se poate păstra la frigider cel mult trei zile. Un tratament de 15-20 picături de decoct pe zi este deosebit de eficient în tratarea nevrozei, reduce durerile menstruale şi îndepărtează febra.

Vinul medicinal

Remediul se obţine din coaja maronie a fructelor, fiind necesare 100 g plantă la un litru de vin. Pentru ca macerarea să fie mai eficientă, este recomandat ca, în prealabil, să ţineţi timp de 12 ore coaja de castane în alcool alimentar de 70 de grade şi apoi să o amestecaţi în vin. Poţiunea se lasă la macerat vreme de 10 zile, perioadă în care se agită de 3 ori pe zi. Apoi vinul se strecoară şi se depozitează în locuri umbroase. Sunt recomandate 2 linguri pe zi (dimineaţa şi seara), vreme de 6 săptămâni. Este un tratament eficient alternativ pentru flebită, dureri articulare şi reumatism.

Siropul din castane

Întăreşte musculatura şi este indicat mai ales co­piilor anemici sau cu dificultăţi de concentrare. Se prepară amestecând 500 ml decoct cu 500 g zahăr sau miere. Mixtura se încălzeşte până când elementele se dizolvă şi lichidul devine omogen. După răcire, se toarnă în recipiente din sticlă sterilizate. Doza uzuală este de 5 ml (o linguriţă), de trei ori pe zi pentru copii şi dublu pentru adulţi.

Pentru uz extern:

Cataplasme cu extract fluid de castane

Pentru calmarea durerilor provocate de ulcere va­ricoase, degerături, fracturi şi entorse este necesar să preparăm mai întâi extractul fluid de cas­tane şi pe urmă să îl amestecăm cu argilă. Extractul fluid din castane presupune fierberea pe baie de abur a 100 ml de tinctură, până când lichi­dul se evaporă ajungând la o treime din cantitatea ini­ţială (25-30 ml). Esenţa astfel obţinută se amestecă cu argilă, până se obţine o pastă subţire. Întindem pasta pe o bucată de tifon şi aplicăm bandajul pe zona afectată, fără a lega strâns. Pen­tru un efect eficient, cataplasma se ţine 30 de minute.

Unguente de casă şi preparate galenice

Pentru cei pasionaţi de farmacia naturii prezentăm trei dintre cele mai cunoscute modalităţi prin care se pot obţine alifiile din castane sălbatice.

O reţetă tradiţional românească presupune fier­berea castanelor până când pot fi pasate. Pasta de cas­tane se amestecă până la omogenizare cu grăsime, în proporţii egale. Mixtura se păstrează la rece şi poate fi aplicată pe răni, arsuri, degerături sau crăpături ale pielii.

A doua formulă de unguent tratează hemoroizii externi, furunculele, rănile şi arsurile. Se obţine încor­porând, prin încălzire, extractul fluid moale de castane într-o bază grasă (unt, grăsime de porc sau de pasăre, ulei solid de palmier). Extractul fluid moale se prepară pe baie de aburi, conform reţetei de extract descrisă mai sus, cu menţiunea că trebuie să lăsăm tinctura să fiarbă până scade la o cincime. De exemplu, din 100 ml de tinctură se obţin 20 ml de extract fluid moale. Dacă nu respectăm această condiţie, esenţa de castane nu se va dizolva în grăsime. Ingredientele se amestecă pe foc mic până când preparatul ajunge la punctul de fierbere, apoi se îndepărtează de pe flacără. Înainte de solidificare, alifia se toarnă în recipiente de sticlă. Du­pă răcirea completă, se păstrează în frigider.

Pentru a obţine un unguent care nu necesită fierberea pe baie de aburi avem nevoie de următoarele ingrediente:100 ml tinctură de castane, 100 g lanolină anhidră (se găseşte în farmacii) şi 20 g vaselină. In­gredientele se pun într-un recipient şi se amestecă, pe foc mic, până la omogenizare. Preparatul se păs­trează în frigider. Unguentul se aplică pe pielea afec­tată o dată sau de două ori pe zi.

Efectele vindecătoare ascunse sub coaja maronie a castanelor sunt amplificate dacă li se alătură acţiunea benefică a altor plante. În laboratorul vechii sale far­macii din Brăila, domnul Ion Bobaru prepară un efi­cient unguent împotriva hemoroizilor, amestecând în proporţii precise tinctura de castan cu tinctura de ha­ma­melis. "Hamamelis virginiana sau «Alunul vrăjit» este un arbust originar din America de Nord, ale cărui frunze sunt bogate în antioxidanţi ai pereţilor vascu­lari. Se utilizează pentru tratarea tulburărilor venoase de toate tipurile: varice, picioare grele, hemoroizi, cuperoză sau fragilitate capilară. Din aceste motive potenţează calităţile naturale ale castanului şi combi­naţia lor dă rezultate foarte bune în tratarea hemo­roizilor”, ne explică meticulos farmacistul.
Într-unul din manuscrisele vechilor spiţeri, domnul farmacist Bobaru a descoperit formula unei alifii ce vin­decă varicele, reunind două dintre cele mai valo­roase daruri ale toamnei: castanele şi strugurii. "Un­gu­entul pentru varice are în compoziţie tinctură de cas­tan şi tinctură de struguri roşii, încor­porate într-o bază specifică, pre­pa­ratul respectând întocmai regu­lile de bună practică farmaceutică. Din experienţă pot spune că tinctura de castan este un medicament natural foarte eficient în tratarea bolilor vascu­lare. Cârceii sau crampele musculare care apar datorită proastei circu­laţii a sângelui, mai ales în timpul nopţii, se răresc şi chiar dispar, dacă luăm înainte de culcare 20-40 de picături de tinctură de cas­tan”, este sfatul domnului Bobaru.

Băi terapeutice

Îmbăierea este binefăcătoare pentru bolnavii de reumatism, sciatică, hernie de disc şi spondiloză. În apa din cadă se toarnă o infuzie concentrată, obţinută prin fierberea a 200 g coajă maronie de castane în doi litri de apă. Tratamentul durează două săptămâni, cu o pauză de o zi între băi, şi este recomandat de 4-5 ori pe an. În cazul băilor de şezut, pentru hemoroizi, este indicat un decoct preparat prin fierberea a 50 g castane mărunţite, la un litru de apă.

Preparate cosmetice

Compresele cu decoct din castane proaspete sunt indicate pentru tratarea tenului sensibil, predispus la cuperoză. Decoctul concentrat se prepară din 5-6 castane mari, curăţate de coaja verde. Castanele se vor fierbe timp de 15 minute, după care soluţia se lasă la răcit. Compresele călduţe se ţin pe faţă 15-20 de mi­nute, dimineaţa şi seara, vreme de 2-3 săptămâni.
Masca pentru tenul gras se bazează pe proprie­tăţile tonifiante şi astringente ale principiilor active din castane, care reglează activitatea glandelor sebacee. Sunt necesare 4 castane, curăţate de coajă şi date prin răzătoarea mică, amestecate cu 2 linguriţe de miere de albine. Pasta se aplică pe tenul curat, se ţine 10 minute, după care se spală cu ceai de muşeţel.

Atenţionări şi contraindicaţii

Administrarea internă a preparatelor din castane sălbatice este interzisă gravidelor, mamelor care alăp­tează, bolnavilor de ficat şi de rinichi.
Castanul sălbatic, Aesculus hippocastanum, nu trebuie confundat cu o altă specie de castan, Aesculus pavia sau "Castanul cu flori roşii”, ale cărui seminţe sunt otrăvitoare, deoarece conţin acid cianhidric. Dife­renţa dintre cele două specii se face uşor, deoarece, după cum sugerează şi denumirea, florile castanului otrăvitor sunt de culoare roşie, iar fructele au coaja ver­de, lipsită de ghimpi