- Evenimentul politic al lunii septembrie, cel puţin din perspectiva zarvei, dacă nu cumva şi a importanţei, a fost tentativa eşuată de privatizare a Combinatului Oltchim. A fost serioasă intenţia lui Dan Diaconescu de cumpărare a Oltchim, sau numai un pretext de campanie electorală? Şi dacă scopul său a fost doar publicitatea politică, şi l-a atins?
- Probabil că Dan Diaconescu şi-a făcut socoteala că va câştiga capital electoral, indiferent de deznodământul iniţiativei sale. Dacă ar fi semnat contractul de privatizare, rezulta că salvează Oltchimul şi câteva mii de muncitori, în dauna "ciocoilor şi a mafioţilor”. Dacă era respins, avea motive să spună că a încercat, în numele poporului, dar a fost învins de forţele răului. Dan Diaconescu trebuia exclus din capul locului de la participarea la licitaţia pentru Oltchim, pentru că firmele sale au datorii şi sunt în insolvenţă. Domnia sa a fost însă admis ca persoană fizică. O primă greşeală a celor care au organizat licitaţia. Şi aici intervine întrebarea: a vrut guvernul o privatizare reală, sau a pus la cale un simulacru, ca să mai bifeze o cerinţă a FMI, cât să putem primi următoarea tranşă de împrumut? Sunt mai puţin importante adevăratele intenţii ale lui Dan Diaconescu şi e treaba electoratului său să-l judece pentru ce a făcut. Dar guvernul Ponta are o problemă reală, atât în ţară, cât şi în faţa partenerilor străini, pentru că toate datele arată că nu a vrut să privatizeze, de fapt, Oltchim. Întâi, pentru că a procedat după bunul său obicei, modificând regulile înaintea, în timpul şi după licitaţie.
Poate că licitaţia era cu dedicaţie (înţeleg că d-l Ponta prefera, din motive care îmi scapă, un acţionar ostil, ca firma poloneză care mai deţine nişte acţiuni la Oltchim), sau poate a fost numai o mimare a vânzării. Fapt este că n-a câştigat cine se aşteptau cei de la putere, ci Dan Diaconescu. Şi atunci au modificat regulile şi după licitaţie. De exemplu, în loc să-i dea termen de plată d-lui Diaconescu până în februarie 2013, cum scria în caietul de sarcini, i-au dat numai zece zile. Dar au modificat şi alte clauze contractuale privind păsuiri la plata datoriilor sau achiziţionarea Arpechim - care este legată direct de Oltchim -, devenind limpede că guvernul nu vrea să semneze contractul de privatizare cu Dan Diaconescu. De altfel, premierul Victor Ponta însuşi a trecut la ameninţări, imediat după anunţarea rezultatului licitaţiei. Şi-atunci am avut parte de un spectacol grotesc, o telenovelă, cum i s-a spus, deşi într-o telenovelă sunt şi personaje pozitive, or, în "afacerea” Oltchim am avut numai personaje negative. Dincolo de asta, privatizarea Oltchim este o problemă serioasă, după cum a arătat-o şi participarea, în roluri episodice, a ambasadorilor american şi rus şi a şefilor SRI şi SIE. Asta ne spune că serialul cu băieţi răi s-ar putea să ascundă mai mult decât o găinărie. Ba, postul de radio Vocea Rusiei, la care tot tragem cu urechea pentru că spune lucruri pe care ar trebui să le ştim, a afirmat că la Oltchim este un episod din lupta globală pentru putere. Una peste alta, Dan Diaconescu nu şi-a greşit calculele electorale. Întâi, pentru că electoratul său nu are discernământ şi nu-l judecă obiectiv, ci îl crede ca pe un guru, cu fanatism. Apoi, pentru că a mai cucerit o parte din acel electorat cam de aceeaşi factură cu electoratul său din nucleul dur, dar care era până acum la USL. Că şi USL practică un fel de mesianism, dar mai socialist, mai laic, aşa. Dovadă că în ultimele sondaje de opinie (făcute însă înainte de sfârşitul epopeii de la Oltchim), USL a mai pierdut din capitalul electoral, iar PPDD a crescut. Ceea ce i-a determinat pe liderii USL să afirme că "telenovela” Oltchim a fost înscenată de PDL, de conivenţă cu Dan Diaconescu, pentru a lovi în guvern. De asemenea, şi liderii PDL - partid care n-a avut de câştigat nimic din istoria asta - au acuzat USL că ar fi pus la cale simulacrul de privatizare, în complicitate cu Dan Diaconescu, pentru a nu vinde Oltchim. S-a sugerat că liderii USL şi PPDD au procedat precum fac unele figuri mondene de la noi, de teapa lui Viorel Lis şi a soţiei sale, când se prefac că se ceartă pentru a creşte ratingul unor televiziuni, luând bani de păcănele de la ele. După cum era de aşteptat, Dan Diaconescu se victimizează acum, după ce a fost respins, şi mai poate culege ceva roade şi din asta.
"USL poate obţine peste 50% din voturi cu pomeni electorale”
- Sondajele de opinie la care vă referiţi nu marchează, însă, schimbări majore pe harta noastră politică.
- Nu. Victoria USL în alegeri nu este periclitată, în ciuda greşelilor şi abuzurilor pe care le-a făcut, destul de multe şi de concludente. USL beneficiază încă de acea bonificaţie dată de electorat celui venit proaspăt la guvernare. Scade în preferinţele electoratului, dar nu pe cât ar merita. Dacă va continua în acelaşi mod, USL va obţine sub 50 de procente în alegeri. Însă are posibilitatea să corecteze această tendinţă de scădere, dând pomeni electorale. Nu este preocupată de faptul că anul viitor vom ajunge toată ţara ca Oltchim, cu datorii imense şi fără posibilitatea de a da salarii bugetarilor.
Pe de altă parte, PDL a crescut, pe fondul eşecului suferit de guvern la referendum, dar nu suficient. Pentru că nu a ieşit din zodia deconturilor. PDL a crezut că, dacă a mâncat bătaie în alegerile locale, gata, a fost iertat de electorat, care s-a văzut astfel răzbunat. Ei, nu e aşa! Încă mai au de plătit. Şi ar trebui să se ferească de a greşi. Pe urmă, sondajele mai relevă o scădere de popularitate a liderilor USL, d-nii Victor Ponta şi Crin Antonescu. Şi altceva, foarte interesant: raportul dintre cei doi s-a inversat, Ponta având acum un scor mai bun decât Antonescu. Se pare că Antonescu a convins o parte importantă din electorat, ba şi pe membrii PSD, dacă nu cumva şi pe cei ai PNL, că nu e bun de preşedinte al statului. Bine, şi Victor Ponta a convins că nu e bun de premier, inclusiv pe partenerii din USL. În această vară dezastruoasă, el şi-a pierdut complet capul, deşi răutăcioşii ar spune că n-avea ce pierde.
"D-l Ungureanu riscă să se plafoneze, înainte să performeze”
- Spuneaţi că PDL s-a mai întremat din punct de vedere al capitalului electoral. În jurul său a construit şi o nouă coaliţie de centru-dreapta, Alianţa România Dreaptă. Însă a făcut-o cam pe picior, cu doar două luni înainte de alegeri şi fără să aibă o personalitate-locomotivă. Ce şanse are, deci, ARD, de a obţine mai multe voturi decât ar fi luat PDL singur? Şi dacă nu ne putem aştepta la o diferenţă spectaculoasă, care mai este noima acestei alianţe?
- Alcătuirea ARD era absolut necesară. Avem nevoie de o alternativă de centru-dreapta, coerentă şi credibilă la guvernare. Altminteri, vom fi siliţi să alegem între USL - care vedem cum se comportă, cotropeşte tot, distruge tot, n-are pic de spirit reformist, ci dimpotrivă, vizează restauraţia - şi PPDD, un partid de un populism dus la extrem, un fel de USL la cub. Adică ne întoarcem la alegeri de tipul Iliescu sau Vadim. Aceste partide nu pot fi alternative, pentru că sunt false şi mincinoase, mimează democraţia şi sunt foarte periculoase. Fără ARD, am fi urmat modelul rusesc. În Federaţia Rusă n-ai de ales decât partidul lui Putin, pentru că "ţarul” a avut grijă ca toate celelalte partide să fie mult mai proaste. Prin urmare, PDL este obligat să reprezinte dreapta şi să constituie o alternativă la USL, în sprijinul democraţiei, al economiei de piaţă, al competiţiei şi competenţei, al unei populaţii active şi participative. ARD nu are toate dotările necesare pentru a guverna impecabil. Dar cel puţin PDL a dovedit, cât s-a aflat la guvernare, că vrea să ducă România pe drumul bun. Pe când USL ne dovedeşte zi de zi contrariul.
Rămân totuşi de rezolvat chestiuni de imagine importante. Când vezi în partidul Forţa Civică, al d-lui M.R. Ungureanu, traseişti din toate partidele, inclusiv foşti miniştri PSD, sigur că te deranjează diferenţa dintre vorbe şi fapte şi te întrebi până unde merge această diferenţă. De asemenea, nu poţi să nu observi că d-l Ungureanu şi-a cumpărat partidul ăsta de la consignaţia, de printre rame vechi, ceasornice şi alte mărunţişuri, ceea ce pune semne de întrebare cu privire la prospeţimea şi competitivitatea construcţiei. Mai ales că d-l Ungureanu însuşi, marea speranţă ARD la prezidenţiale, are un discurs din ce în ce mai politicianist. D-l Ungureanu riscă să se plafoneze, înainte să performeze şi plictiseşte de pe acum. Sunt, totuşi, la vârful aceastei alianţe, voci, puţine ce-i drept, care dau totuşi credibilitate ARD, precum Adrian Papahagi şi Mihail Neamţu. Sunt tinere, proaspete şi perfect coerente. Când îi asculţi, îţi dai seama că ei chiar cred în doctrina de dreapta, pe care o cunosc, şi că vor să schimbe România în sensul unei societăţi autentice, civilizate, europene. Pentru că noi trăim într-o societate complet falsificată, în care scara de valori a fost răsturantă, în care nimeni nu mai deosebeşte binele de rău şi vinovatul de călău. S-a ajuns la o confuzie atât de generalizată, încât i-ar putea fi fatală acestui popor. Întrebarea este dacă aceşti oameni sunt suficient de mulţi şi de influenţi în propriile partide, încât să schimbe cu adevărat ceva în România. Repet, este nevoie de o astfel de construcţie a Dreptei, dar ARD e firavă, iar persoanele cu credibilitate acolo sunt puţine şi mă tem că sunt torpilate din interior. Însă, cum altă variantă nu e, nu ne rămâne decât să sperăm că ARD va putea să împiedice uniformizarea societăţii după tiparele stângii antireformiste, anticapitaliste şi antieuropene.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
