- Evenimentul politic al lunii septembrie, cel puțin din perspectiva zarvei, dacă nu cumva și a importanței, a fost tentativa eșuată de privatizare a Combinatului Oltchim. A fost serioasă intenția lui Dan Diaconescu de cumpărare a Oltchim, sau numai un pretext de campanie electorală? Și dacă scopul său a fost doar publicitatea politică, și l-a atins?
- Probabil că Dan Diaconescu și-a făcut socoteala că va câștiga capital electoral, indiferent de deznodământul inițiativei sale. Dacă ar fi semnat contractul de privatizare, rezulta că salvează Oltchimul și câteva mii de muncitori, în dauna "ciocoilor și a mafioților”. Dacă era respins, avea motive să spună că a încercat, în numele poporului, dar a fost învins de forțele răului. Dan Diaconescu trebuia exclus din capul locului de la participarea la licitația pentru Oltchim, pentru că firmele sale au datorii și sunt în insolvență. Domnia sa a fost însă admis ca persoană fizică. O primă greșeală a celor care au organizat licitația. Și aici intervine întrebarea: a vrut guvernul o privatizare reală, sau a pus la cale un simulacru, ca să mai bifeze o cerință a FMI, cât să putem primi următoarea tranșă de împrumut? Sunt mai puțin importante adevăratele intenții ale lui Dan Diaconescu și e treaba electoratului său să-l judece pentru ce a făcut. Dar guvernul Ponta are o problemă reală, atât în țară, cât și în fața partenerilor străini, pentru că toate datele arată că nu a vrut să privatizeze, de fapt, Oltchim. Întâi, pentru că a procedat după bunul său obicei, modificând regulile înaintea, în timpul și după licitație.
Poate că licitația era cu dedicație (înțeleg că d-l Ponta prefera, din motive care îmi scapă, un acționar ostil, ca firma poloneză care mai deține niște acțiuni la Oltchim), sau poate a fost numai o mimare a vânzării. Fapt este că n-a câștigat cine se așteptau cei de la putere, ci Dan Diaconescu. Și atunci au modificat regulile și după licitație. De exemplu, în loc să-i dea termen de plată d-lui Diaconescu până în februarie 2013, cum scria în caietul de sarcini, i-au dat numai zece zile. Dar au modificat și alte clauze contractuale privind păsuiri la plata datoriilor sau achiziționarea Arpechim - care este legată direct de Oltchim -, devenind limpede că guvernul nu vrea să semneze contractul de privatizare cu Dan Diaconescu. De altfel, premierul Victor Ponta însuși a trecut la amenințări, imediat după anunțarea rezultatului licitației. Și-atunci am avut parte de un spectacol grotesc, o telenovelă, cum i s-a spus, deși într-o telenovelă sunt și personaje pozitive, or, în "afacerea” Oltchim am avut numai personaje negative. Dincolo de asta, privatizarea Oltchim este o problemă serioasă, după cum a arătat-o și participarea, în roluri episodice, a ambasadorilor american și rus și a șefilor SRI și SIE. Asta ne spune că serialul cu băieți răi s-ar putea să ascundă mai mult decât o găinărie. Ba, postul de radio Vocea Rusiei, la care tot tragem cu urechea pentru că spune lucruri pe care ar trebui să le știm, a afirmat că la Oltchim este un episod din lupta globală pentru putere. Una peste alta, Dan Diaconescu nu și-a greșit calculele electorale. Întâi, pentru că electoratul său nu are discernământ și nu-l judecă obiectiv, ci îl crede ca pe un guru, cu fanatism. Apoi, pentru că a mai cucerit o parte din acel electorat cam de aceeași factură cu electoratul său din nucleul dur, dar care era până acum la USL. Că și USL practică un fel de mesianism, dar mai socialist, mai laic, așa. Dovadă că în ultimele sondaje de opinie (făcute însă înainte de sfârșitul epopeii de la Oltchim), USL a mai pierdut din capitalul electoral, iar PPDD a crescut. Ceea ce i-a determinat pe liderii USL să afirme că "telenovela” Oltchim a fost înscenată de PDL, de conivență cu Dan Diaconescu, pentru a lovi în guvern. De asemenea, și liderii PDL - partid care n-a avut de câștigat nimic din istoria asta - au acuzat USL că ar fi pus la cale simulacrul de privatizare, în complicitate cu Dan Diaconescu, pentru a nu vinde Oltchim. S-a sugerat că liderii USL și PPDD au procedat precum fac unele figuri mondene de la noi, de teapa lui Viorel Lis și a soției sale, când se prefac că se ceartă pentru a crește ratingul unor televiziuni, luând bani de păcănele de la ele. După cum era de așteptat, Dan Diaconescu se victimizează acum, după ce a fost respins, și mai poate culege ceva roade și din asta.
"USL poate obține peste 50% din voturi cu pomeni electorale”
- Sondajele de opinie la care vă referiți nu marchează, însă, schimbări majore pe harta noastră politică.
- Nu. Victoria USL în alegeri nu este periclitată, în ciuda greșelilor și abuzurilor pe care le-a făcut, destul de multe și de concludente. USL beneficiază încă de acea bonificație dată de electorat celui venit proaspăt la guvernare. Scade în preferințele electoratului, dar nu pe cât ar merita. Dacă va continua în același mod, USL va obține sub 50 de procente în alegeri. Însă are posibilitatea să corecteze această tendință de scădere, dând pomeni electorale. Nu este preocupată de faptul că anul viitor vom ajunge toată țara ca Oltchim, cu datorii imense și fără posibilitatea de a da salarii bugetarilor.
Pe de altă parte, PDL a crescut, pe fondul eșecului suferit de guvern la referendum, dar nu suficient. Pentru că nu a ieșit din zodia deconturilor. PDL a crezut că, dacă a mâncat bătaie în alegerile locale, gata, a fost iertat de electorat, care s-a văzut astfel răzbunat. Ei, nu e așa! Încă mai au de plătit. Și ar trebui să se ferească de a greși. Pe urmă, sondajele mai relevă o scădere de popularitate a liderilor USL, d-nii Victor Ponta și Crin Antonescu. Și altceva, foarte interesant: raportul dintre cei doi s-a inversat, Ponta având acum un scor mai bun decât Antonescu. Se pare că Antonescu a convins o parte importantă din electorat, ba și pe membrii PSD, dacă nu cumva și pe cei ai PNL, că nu e bun de președinte al statului. Bine, și Victor Ponta a convins că nu e bun de premier, inclusiv pe partenerii din USL. În această vară dezastruoasă, el și-a pierdut complet capul, deși răutăcioșii ar spune că n-avea ce pierde.
"D-l Ungureanu riscă să se plafoneze, înainte să performeze”
- Spuneați că PDL s-a mai întremat din punct de vedere al capitalului electoral. În jurul său a construit și o nouă coaliție de centru-dreapta, Alianța România Dreaptă. Însă a făcut-o cam pe picior, cu doar două luni înainte de alegeri și fără să aibă o personalitate-locomotivă. Ce șanse are, deci, ARD, de a obține mai multe voturi decât ar fi luat PDL singur? Și dacă nu ne putem aștepta la o diferență spectaculoasă, care mai este noima acestei alianțe?
- Alcătuirea ARD era absolut necesară. Avem nevoie de o alternativă de centru-dreapta, coerentă și credibilă la guvernare. Altminteri, vom fi siliți să alegem între USL - care vedem cum se comportă, cotropește tot, distruge tot, n-are pic de spirit reformist, ci dimpotrivă, vizează restaurația - și PPDD, un partid de un populism dus la extrem, un fel de USL la cub. Adică ne întoarcem la alegeri de tipul Iliescu sau Vadim. Aceste partide nu pot fi alternative, pentru că sunt false și mincinoase, mimează democrația și sunt foarte periculoase. Fără ARD, am fi urmat modelul rusesc. În Federația Rusă n-ai de ales decât partidul lui Putin, pentru că "țarul” a avut grijă ca toate celelalte partide să fie mult mai proaste. Prin urmare, PDL este obligat să reprezinte dreapta și să constituie o alternativă la USL, în sprijinul democrației, al economiei de piață, al competiției și competenței, al unei populații active și participative. ARD nu are toate dotările necesare pentru a guverna impecabil. Dar cel puțin PDL a dovedit, cât s-a aflat la guvernare, că vrea să ducă România pe drumul bun. Pe când USL ne dovedește zi de zi contrariul.
Rămân totuși de rezolvat chestiuni de imagine importante. Când vezi în partidul Forța Civică, al d-lui M.R. Ungureanu, traseiști din toate partidele, inclusiv foști miniștri PSD, sigur că te deranjează diferența dintre vorbe și fapte și te întrebi până unde merge această diferență. De asemenea, nu poți să nu observi că d-l Ungureanu și-a cumpărat partidul ăsta de la consignația, de printre rame vechi, ceasornice și alte mărunțișuri, ceea ce pune semne de întrebare cu privire la prospețimea și competitivitatea construcției. Mai ales că d-l Ungureanu însuși, marea speranță ARD la prezidențiale, are un discurs din ce în ce mai politicianist. D-l Ungureanu riscă să se plafoneze, înainte să performeze și plictisește de pe acum. Sunt, totuși, la vârful aceastei alianțe, voci, puține ce-i drept, care dau totuși credibilitate ARD, precum Adrian Papahagi și Mihail Neamțu. Sunt tinere, proaspete și perfect coerente. Când îi asculți, îți dai seama că ei chiar cred în doctrina de dreapta, pe care o cunosc, și că vor să schimbe România în sensul unei societăți autentice, civilizate, europene. Pentru că noi trăim într-o societate complet falsificată, în care scara de valori a fost răsturantă, în care nimeni nu mai deosebește binele de rău și vinovatul de călău. S-a ajuns la o confuzie atât de generalizată, încât i-ar putea fi fatală acestui popor. Întrebarea este dacă acești oameni sunt suficient de mulți și de influenți în propriile partide, încât să schimbe cu adevărat ceva în România. Repet, este nevoie de o astfel de construcție a Dreptei, dar ARD e firavă, iar persoanele cu credibilitate acolo sunt puține și mă tem că sunt torpilate din interior. Însă, cum altă variantă nu e, nu ne rămâne decât să sperăm că ARD va putea să împiedice uniformizarea societății după tiparele stângii antireformiste, anticapitaliste și antieuropene.