- Cred că putem vorbi de delicateţe intelectuală doar în cazul lui Mihai Răzvan Ungureanu personal. În partidul său, Forţa Civică, nu am remarcat nici delicateţe, nici calităţi intelectuale deosebite. Unde le-aş fi putut observa? La foştii miniştri PSD, Ionuţ Bazac şi Marian Săniuţă? Sau la transfugii din PDL, în frunte cu Ştefan Pirpiliu şi Dănuţ Liga? Recunosc competenţele lui Gabriel Biriş în materie de economie şi drept fiscal, dar nu văd alte izvoare de competenţă în partid şi, mai ales, nu văd nici o idee nouă, nici un proiect politic care să trădeze o gândire strategică pentru România. Dacă ştie cineva care sunt ideile domnului Ungureanu pentru relansarea economiei româneşti şi reforma structurală a statului, să ne spună şi nouă. De altfel, se pare că sarcina elaborării unui program economic a fost lăsată celor care au mai multă experienţă şi competenţă în materie şi care nu se află în Forţa Civică, ci în PDL.
Dacă Forţa Civică ar fi fost cu adevărat o forţă, nu ar fi avut nevoie de ARD şi s-ar fi afirmat ca o formaţiune care promovează o altfel de politică decât cea cu care ne-am obişnuit şi pe care electoratul o respinge. Din păcate nu este şi nici nu a reuşit să promoveze figuri noi şi valoroase. Înnoirea clasei politice mai are de aşteptat, se pare, căci nu este un proiect care să poată fi realizat cu două luni înainte de alegeri. În prag de alegeri nu poţi decât să aduni ce găseşti şi să construieşti ceva „din existent”. Este exact ceea ce au făcut liderii ARD: au adunat în jurul PDL nişte partide fără structuri consolidate în teritoriu şi fără resurse financiare, pentru a crea impresia că avem de a face cu o nouă structură politică, eliberată de tarele PDL. Aceeaşi tactică a alianţelor de conjunctură a fost aplicată la alegerile locale şi a adus PDL-ului câteva mandate la care nu ar fi avut acces sub sigla proprie. Să nu ne facem iluzii, ARD este o butaforie: Forţa Civică este un partid de strânsură, Noua Republică a lui Mihail Neamţu abia adună 2% în sondaje, iar PNŢCD nici atât. Cine dintre vechii susţinători ai ţărăniştilor ar vedea un succesor al lui Corneliu Coposu în acest maestru al traseismului care este Aurelian Pavelescu? Singurul partid care contează în ARD, care are organizaţii teritoriale şi resurse materiale şi umane este PDL. Sub conducerea echipei Blaga, PDL nu s-a dovedit însă un partid reformat şi unit, căci simpla înlăturare a doamnelor Udrea şi Anastase şi a lui Emil Boc nu reprezintă o reformă - doar o reglare de conturi. Nu întâmplător, fostul lider al partidului şi actual primar al Clujului a boicotat inaugurarea ARD: resentimentele sunt încă vii în PDL, iar luptele dintre tabere în toi, fapt evidenţiat şi de reacţia neconvingătoare a partidului la acţiunile guvernului Ponta. Deocamdată în ARD se negociază colegii, nu programe. Or, disensiunile interne şi lipsa de idei se plătesc în orice campanie electorală. Vocea inteligenţei şi a moralei trebuie să fie credibilă şi puternică pentru a învinge răcnetele "politicii urlătoare”. Trebuie să te baţi pentru dreptate şi adevăr, nu să te lamentezi că eşti prea bun pentru lumea în care trăieşti. Deocamdată astfel de luptători lipsesc, iar spaţiul nostru public este ocupat de impostori şi neaveniţi. Din păcate, la alegerile din 9 decembrie, va lipsi o alternativă autentică la actuala clasă politică şi vom avea din nou de ales între un rău suprem şi un rău mai mic. Trebuie să recunoaştem că nu este o perspectivă prea atrăgătoare.
- Într-o şedinţă organizată la Zalău, fruntaşii UDMR au acuzat celelalte două formaţiuni maghiare că vor să-i blocheze accesul în Parlament. Capul răutăţilor ar fi episcopul Tokes, care practică un veritabil program de demolare în acest sens. Avem a face cu o tactică de învăluire tipic UDMR-istă sau dezbinarea românilor i-a molipsit şi pe fraţii maghiari?
- Şi una, şi alta. UDMR se pregăteşte de campanie şi de aceea practică o retorică mai agresivă, luptând pentru fiecare colegiu şi mai ales pentru atingerea pragului de 5% care îi garantează intrarea în Parlament ca actor politic demn de luat în seamă la negocierile pentru formarea viitorului guvern. Fragmentarea votului electoratului maghiar ar putea fi fatală ambiţiilor liderilor UDMR şi, mai ales, nevoii lor de imunitate în faţa rigorilor justiţiei. Este momentul să ne amintim că alegătorii maghiari s-au dovedit mai oneşti decât politicienii UDMR: ei au refuzat practic să participe la referendumul pentru suspendarea preşedintelui, deşi parlamentarii UDMR votaseră cu două mâini pentru suspendare. Cauza apărării demnitarilor UDMR de anchetele DNA nu a fost şi cauza lor, iar fostul ministru Laszlo Borbely a fost salvat de investigaţiile procurorilor anticorupţie, doar de solidaritatea politicienilor din USL. Laszlo Tökes a punctat de mai multe ori această cârdăşie între penalii din politică, fapt ce i-a deranjat pe liderii UDMR. Nu putem fi de acord cu separatismul extrem al fostului episcop, dar trebuie să-i dăm dreptate atunci când demască ipocrizia şi corupţia unora dintre liderii UDMR. Nu ştim nici dacă absenteismul electoratului maghiar la referendumul din 29 iulie s-a datorat criticilor lui Laszlo Tökes, dar sigur boicotarea unui demers care nu răspundea nici uneia din necesităţile maghiarimii a fost un avertisment pentru UDMR. Miza alegerilor parlamentare este însă diferită de miza referendumului, iar maghiarii sunt un electorat captiv, care ştie foarte bine că dacă votează orice altă formaţiune în afară de UDMR, va rămâne în Parlament cu un singur vot, cel asigurat prin lege reprezentantului unei minorităţi etnice. La alegerile locale din iunie, UDMR a reuşit să obţină un scor bun, deşi liderii săi aveau exact aceleaşi probleme cu justiţia. Sigur că era vorba de liderii locali, care se puteau lăuda cu realizărilor lor concrete din administraţie, dar conducerea formaţiunii va putea susţine întotdeauna, pe bună dreptate, că guvernul nu ar fi alocat resursele necesare proiectelor aleşilor locali dacă nu ar fi fost susţinute de liderii UDMR. Acesta a fost şi este încă secretul longevităţii UDMR, o formaţiune care a evitat cu succes până acum orice reformă internă.
Este firesc ca astfel de formaţiuni politice încremenite în proiect şi monopolizate de o mână de baroni să genereze resentimente şi chiar revoltă în rândurile acelor membri ai elitei maghiare care se consideră excluşi de la împărţirea puterii şi resurselor. Aşa au apărut PCM şi Partidul Popular al lui Laszlo Tökes. Lipseşte însă deocamdată o mişcare politică modernă, înnoitoare şi reformistă, care să cucerească minţile şi inimile maghiarilor şi să înlocuiască UDMR ca reprezentantă a maghiarimii. De altfel, la acest capitol, nici românii nu stau mai bine.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
