- Cred că putem vorbi de delicatețe intelectuală doar în cazul lui Mihai Răzvan Ungureanu personal. În partidul său, Forța Civică, nu am remarcat nici delicatețe, nici calități intelectuale deosebite. Unde le-aș fi putut observa? La foștii miniștri PSD, Ionuț Bazac și Marian Săniuță? Sau la transfugii din PDL, în frunte cu Ștefan Pirpiliu și Dănuț Liga? Recunosc competențele lui Gabriel Biriș în materie de economie și drept fiscal, dar nu văd alte izvoare de competență în partid și, mai ales, nu văd nici o idee nouă, nici un proiect politic care să trădeze o gândire strategică pentru România. Dacă știe cineva care sunt ideile domnului Ungureanu pentru relansarea economiei românești și reforma structurală a statului, să ne spună și nouă. De altfel, se pare că sarcina elaborării unui program economic a fost lăsată celor care au mai multă experiență și competență în materie și care nu se află în Forța Civică, ci în PDL.
Dacă Forța Civică ar fi fost cu adevărat o forță, nu ar fi avut nevoie de ARD și s-ar fi afirmat ca o formațiune care promovează o altfel de politică decât cea cu care ne-am obișnuit și pe care electoratul o respinge. Din păcate nu este și nici nu a reușit să promoveze figuri noi și valoroase. Înnoirea clasei politice mai are de așteptat, se pare, căci nu este un proiect care să poată fi realizat cu două luni înainte de alegeri. În prag de alegeri nu poți decât să aduni ce găsești și să construiești ceva „din existent”. Este exact ceea ce au făcut liderii ARD: au adunat în jurul PDL niște partide fără structuri consolidate în teritoriu și fără resurse financiare, pentru a crea impresia că avem de a face cu o nouă structură politică, eliberată de tarele PDL. Aceeași tactică a alianțelor de conjunctură a fost aplicată la alegerile locale și a adus PDL-ului câteva mandate la care nu ar fi avut acces sub sigla proprie. Să nu ne facem iluzii, ARD este o butaforie: Forța Civică este un partid de strânsură, Noua Republică a lui Mihail Neamțu abia adună 2% în sondaje, iar PNȚCD nici atât. Cine dintre vechii susținători ai țărăniștilor ar vedea un succesor al lui Corneliu Coposu în acest maestru al traseismului care este Aurelian Pavelescu? Singurul partid care contează în ARD, care are organizații teritoriale și resurse materiale și umane este PDL. Sub conducerea echipei Blaga, PDL nu s-a dovedit însă un partid reformat și unit, căci simpla înlăturare a doamnelor Udrea și Anastase și a lui Emil Boc nu reprezintă o reformă - doar o reglare de conturi. Nu întâmplător, fostul lider al partidului și actual primar al Clujului a boicotat inaugurarea ARD: resentimentele sunt încă vii în PDL, iar luptele dintre tabere în toi, fapt evidențiat și de reacția neconvingătoare a partidului la acțiunile guvernului Ponta. Deocamdată în ARD se negociază colegii, nu programe. Or, disensiunile interne și lipsa de idei se plătesc în orice campanie electorală. Vocea inteligenței și a moralei trebuie să fie credibilă și puternică pentru a învinge răcnetele "politicii urlătoare”. Trebuie să te bați pentru dreptate și adevăr, nu să te lamentezi că ești prea bun pentru lumea în care trăiești. Deocamdată astfel de luptători lipsesc, iar spațiul nostru public este ocupat de impostori și neaveniți. Din păcate, la alegerile din 9 decembrie, va lipsi o alternativă autentică la actuala clasă politică și vom avea din nou de ales între un rău suprem și un rău mai mic. Trebuie să recunoaștem că nu este o perspectivă prea atrăgătoare.
- Într-o ședință organizată la Zalău, fruntașii UDMR au acuzat celelalte două formațiuni maghiare că vor să-i blocheze accesul în Parlament. Capul răutăților ar fi episcopul Tokes, care practică un veritabil program de demolare în acest sens. Avem a face cu o tactică de învăluire tipic UDMR-istă sau dezbinarea românilor i-a molipsit și pe frații maghiari?
- Și una, și alta. UDMR se pregătește de campanie și de aceea practică o retorică mai agresivă, luptând pentru fiecare colegiu și mai ales pentru atingerea pragului de 5% care îi garantează intrarea în Parlament ca actor politic demn de luat în seamă la negocierile pentru formarea viitorului guvern. Fragmentarea votului electoratului maghiar ar putea fi fatală ambițiilor liderilor UDMR și, mai ales, nevoii lor de imunitate în fața rigorilor justiției. Este momentul să ne amintim că alegătorii maghiari s-au dovedit mai onești decât politicienii UDMR: ei au refuzat practic să participe la referendumul pentru suspendarea președintelui, deși parlamentarii UDMR votaseră cu două mâini pentru suspendare. Cauza apărării demnitarilor UDMR de anchetele DNA nu a fost și cauza lor, iar fostul ministru Laszlo Borbely a fost salvat de investigațiile procurorilor anticorupție, doar de solidaritatea politicienilor din USL. Laszlo Tökes a punctat de mai multe ori această cârdășie între penalii din politică, fapt ce i-a deranjat pe liderii UDMR. Nu putem fi de acord cu separatismul extrem al fostului episcop, dar trebuie să-i dăm dreptate atunci când demască ipocrizia și corupția unora dintre liderii UDMR. Nu știm nici dacă absenteismul electoratului maghiar la referendumul din 29 iulie s-a datorat criticilor lui Laszlo Tökes, dar sigur boicotarea unui demers care nu răspundea nici uneia din necesitățile maghiarimii a fost un avertisment pentru UDMR. Miza alegerilor parlamentare este însă diferită de miza referendumului, iar maghiarii sunt un electorat captiv, care știe foarte bine că dacă votează orice altă formațiune în afară de UDMR, va rămâne în Parlament cu un singur vot, cel asigurat prin lege reprezentantului unei minorități etnice. La alegerile locale din iunie, UDMR a reușit să obțină un scor bun, deși liderii săi aveau exact aceleași probleme cu justiția. Sigur că era vorba de liderii locali, care se puteau lăuda cu realizărilor lor concrete din administrație, dar conducerea formațiunii va putea susține întotdeauna, pe bună dreptate, că guvernul nu ar fi alocat resursele necesare proiectelor aleșilor locali dacă nu ar fi fost susținute de liderii UDMR. Acesta a fost și este încă secretul longevității UDMR, o formațiune care a evitat cu succes până acum orice reformă internă.
Este firesc ca astfel de formațiuni politice încremenite în proiect și monopolizate de o mână de baroni să genereze resentimente și chiar revoltă în rândurile acelor membri ai elitei maghiare care se consideră excluși de la împărțirea puterii și resurselor. Așa au apărut PCM și Partidul Popular al lui Laszlo Tökes. Lipsește însă deocamdată o mișcare politică modernă, înnoitoare și reformistă, care să cucerească mințile și inimile maghiarilor și să înlocuiască UDMR ca reprezentantă a maghiarimii. De altfel, la acest capitol, nici românii nu stau mai bine.