Pe drumul credinţei
1975 - dimineaţa unei zile călduroase de august. În satul Grumăzeşti este forfotă mare. Îmbrăcate în hainele bune, cu baticuri cernite pe păr, femeile adună în buchete imense cele mai frumoase flori din grădini. Cu coşuri de răchită pline de bucate alese, familii întregi se îndreaptă apoi spre Mânăstirea Agapia Veche, pentru slujba de Sfânta Maria, celebrată cu pioşenie de toţi moldovenii. Chiar dacă până acolo sunt 23 de km, ocoliţi prin Târgu Neamţ, nici soarele arzător şi nici oboseala picioarelor nu-i opresc de pe calea credinţei. Printre ei, Viorel Con stan tin Butnaru - un licean timid de 15 ani, cu mare drag faţă de călugări şi de Dumnezeu. De mic, mama sa l-a dus la biserică şi i-a dezvă luit tainele rugăciunii, apropiindu-l de Dumnezeu şi de oamenii necăjiţi. Acum, băiatul abia aşteaptă frumoasa slujbă de la Agapia şi întâlnirea cu părintele Elefterie, un mare duhovnic cunoscut şi căutat pentru harul său, dar şi pentru puterile sale vindecătoare. Nu l-a mai văzut până acum, dar toată lumea vorbeşte despre el... Chiar cu o seară îna in te, mama sa îi povestea: "Părintele tămăduieşte suflete prin nesfâr şita putere a rugăciunii, iar trupurile bolnave le îngrijeşte cu învăţă turile de la Şcoala Medicală din Adrianopole, pe care a făcut-o demult, prin 1930. Călcă tura părintelui, cu piciorul gol pe trupul bolnav, îndreaptă oase şi dezţepeneşte înche ieturile blocate! Chiar şi oameni ţintuiţi la pat de ani de zile, aduşi pe pătură la sfânta mânăstire, au plecat acasă pe picioarele lor, de la părintele Elefterie... Şi le mai prepară suferinzilor licori din plante de leac, cu le se cu mâna lui, întorcându-i din boală. O să-l cunoşti, e extraordinar părin te le! Ai ce învăţa de la el!”.
...Slujba e pe sfârşite, mulţimea murmură rugăciunea într-un glas: "Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, binecuvântează-ne pe noi, păcătoşii...”.
Clopotele bat să spargă cerul, oamenii se ridică din genunchi, dau ocol bisericii şi se în dreaptă liniştiţi către preoţii mânăstirii, să primească binecuvântarea. Tânărul Constantin sărută crucea şi mâna preotului, face o metanie mare, până la pământ, apoi, în timp ce mulţimea merge la trapeză, el porneşte curios spre chilia părin telui Elefterie.
Ucenicul "călcător”
În spaţiul mic, mobilat modest, părintele este înconjurat de oameni cu probleme de sănătate. Afară, alţi credincioşi îşi aşteaptă rândul. E cald, părintele a mai îmbătrânit (avea vreo 70 de ani atunci) şi nu mai poate trata atât de mulţi bolnavi, ca pe vremuri. Se uită prin mulţime, iar când îl vede pe Viorel, numai ce-i zice: "Hai frate, vino încoace! Tratează-l tu pe omul acela, că eu sunt obosit, nu mai pot!”. Apoi îi spune cum să proce deze, cum să-i tragă oasele bolnavului, care avea probleme cu mijlocul şi coloa na vertebrală. Manevrele viguroase ale tânărului, cu mâna şi cu piciorul, fac adevărate minuni: în câteva clipe, omul se ridică de jos şi zice că nu-l mai doare nimic!
Şi azi îşi aminteşte Viorel Butnaru acel prim succes, acea bucurie a tămăduirii, care avea să-i umple sufletul apoi ani în şir, până azi... "Pe moment, am rămas surprins, pentru că nu mi se părea ceva aşa de simplu! Nu-mi venea să cred că-i luasem durerile acelui om! Tot atunci mi-a mai dat părintele un caz. Mi-a spus unde să-l apăs, cum să-i frec oasele bolnave cu călcâiul. Apăs, frec puţin şi mă sperii când aud trosniturile de oase... Părintele îmi face semn cu mâna să continuu şi în două-trei minute îl fac şi pe acela bine. Se mişca deja cu uşurinţă şi-şi putea roti braţele! Văzând că mă descurc, îmi spune părintele: «Să vii mai des la mine, că ai îndemânare!». De obicei, când părintele era singur, debloca doar sinusurile şi coloana cervicală, pentru spondiloză - altceva nu mai putea să facă. Iar pentru manevrele fizice îi trebuia forţă, nu numai tehnică”.
Viorel Butnaru şi-a desăvârşit teh nicile osteopate sub îndrumarea părin telui Elefterie, iar după trecerea lui în nefiinţă a continuat, ca o promisiune neros tită, să-i trateze pe credincioşii sosiţi la Agapia. "Timp de 15 ani, numai asta am făcut. În fiecare sâmbătă şi duminică, dar şi în sărbătorile religioase, eram nelipsit de la Agapia. Şi tare-mi plăcea să-i fac bine pe oameni!”
În zbuciumul Capitalei
În 1991, la 31 de ani, Viorel Butnaru a venit în Bucureşti, unde era mai tot timpul solicitat pentru tratamente. "
Diagnostic "la secundă”
Boli cu leac de călcătură
Incredibil, dar osteopatia se adresează unei arii foarte largi de afecţiuni. Viorel Butnaru ne explică: "Cele mai bune rezultate se văd în spondiloze, indiferent de vârsta bolna vului. Spondiloza apare ca urmare a unor mici depuneri de calciu, în anumite locuri ale coloanei - de regulă, în zona cervicală şi lombară. Dacă nu faci nimic pentru a înlătura aceste depuneri, se transformă în ciocuri şi după aceea încep necazurile, pentru că pot atinge nervii! Prin manevrele pe care le fac, rup aceste depuneri, care se macină şi se resorb. Spondiloza este boala secolului - munca sedentară şi lipsa de mişcare favorizează apariţia bolii. Ţăranii mai fac şi ei spondiloză, dar mai rar, fiindcă ei sunt în continuă mişcare.
Şi în cifoză sunt rezultate foarte bune, dar tratamentul este condiţionat de vârstă - la 80 de ani nu se mai poate îndrepta coloana! Până pe la 50 de ani, se îndreaptă văzând cu ochii. În timp ce medicina clasică se chinuie cu tot felul de corsete, cu operaţii, simple manevre de osteopatie pot rezolva rapid această problemă...
Scolioza, dacă gradul de curbură al coloanei nu este prea mare, se poate trata la fel de uşor. Uneori, tratamentul scoliozei merge mai greu din cauza mus cu laturii slăbite. Degeaba îndrept eu coloana, dacă musculatura spatelui este mai slabă într-o parte, coloana se curbează din nou. La cifoză, musculatura fiind sime trică, în momentul când s-a îndreptat, aşa rămâne! De exemplu, am rezolvat o cifoză de circa 40 de grade într-o singură şedinţă la un tânăr de 18 ani! Nici bolna vului, dar nici doctorilor nu le venea să creadă, când şi-a făcut o nouă radiografie. La tineri, în special, se rezolvă mult mai rapid. Odată cu înaintarea în vârstă, apare şi osteoporoza, eu trebuie să fac manevrele mult mai uşor, mai cu grijă, iar rezultatele nu mai sunt aşa de spectaculoase.
Problemele musculare sunt cauzate de obicei de inflamaţii apărute în urma unei traume - se deranjează un disc la coloană sau apare o altă problemă, iar reacţia de apărare a organismului contractă musculatura, ca să protejeze zona. În momentul în care elimini cauza mecanică, localizată la coloană, dispare imediat şi inflamaţia.
Osteopatia dă rezultate foarte bune şi în sciatică, torticolis, sinuzite, dureri de cap, migrene rebele, amigdalite, chiar şi în ocluzie intestinală!
Gonartrozele şi coxartrozele se pot rezolva numai în primele două faze. Când e distrus de tot cartilajul, nu se mai poate face nimic. De obicei, în aceste boli apare o subluxaţie şi din această cauză se toceşte, se distruge cartilajul. Asta se întâmplă la genunchi şi la articulaţiile şoldului. Am avut pacienţi în faza a doua cu gonartroză care se simt foarte bine după osteopatie, merg pe picioarele lor, fără dureri!
Osteopatia merge foarte bine şi la bolile din zona lombară - discopatii, lumbago, lombosciatică, hernii de disc. Există însă şi un procent de 3% din pacienţi care nu răspund la manevrele de osteopatie. M-am tot gândit care să fie cauza şi mi-am dat seama că anumite persoane trebuie să treacă mai întâi pe la preot. Dacă respectivul i-a făcut rău cuiva, Dumnezeu i-a dat o povară, să sufere şi el, să nu mai facă lucruri rele altă dată. Bolnavul zice: «Mă duc la Butnaru şi mă face bine, n-o să mai am probleme!». Dar nu e chiar aşa... Fiindcă Dumnezeu vindecă, nu eu - aia e problema! Asta trebuie să înţeleagă oamenii - să fie mai buni şi să aibă credinţă, că Dumnezeu îi ajută apoi în toate! Eu mă străduiesc, dar nu reuşesc întotdeauna, atunci când sufletul unui om e împovărat de păcate. De exemplu, am avut un boxer în tratament, cu hernie de disc. Venea la mine, îi făceam manevre osteopatice şi nu îl mai durea nimic. Dar a doua zi mă suna să-mi spună că iar îl doare. Îi făceam tratament a doua zi, nu îl mai durea... A treia zi iarăşi îl durea - şi tot aşa... Atunci, mi-am dat seama că ceva nu-i în regulă şi i-am zis să meargă la un preot să se spovedească. M-a sunat după aceea să-mi comunice că nu mai are probleme - după ce a vorbit cu preotul, i-a dispărut durerea ca din senin. Asta e, dacă nu vrea Dumnezeu...”.
Totuşi, nu întotdeauna reuşita tratamentului depinde de îndemânarea terapeutului Viorel Butnaru. "Nu contează cât de veche sau cât de mare este hernia de disc. Poate să fie o hernie foarte mică şi să nu răspundă la manevre, iar una foarte mare să meargă din prima. Într-un singur caz nu se pot face manevre osteopatice la hernia de disc: când este rupt un fragment de disc. Când scrie pe RMN că un fragment este rupt, n-am cum să-l mai ajut pe bolnav. O minune ar trebui să se întâmple să se lipească fragmentul acela de disc, să nu atingă un nerv!
Tratamentul merge bine şi la entorse, fiindcă de obicei sunt însoţite de luxaţii. Dar după aceea, dacă bolnavul nu-şi pune un ghips sau măcar o faşă rigidă, care să fixeze încheietura, nu rezolvă nimic. Tendoanele fiind solicitate la maximum, degeaba îi aranjez eu încheietura, pentru că ele trebuie să se refacă.
Chiar şi unele pareze se pot rezolva din prima şedinţă, dacă sunt de cauză mecanică - un accident de maşina, o traumă etc. Dacă parezele sunt cauzate de un accident vascular cerebral, din păcate, nu se poate face nimic”.
Coloana vertebrală şi durerile trupului
Puţină lume ştie că problemele coloanei se oglindesc în întregul organism, luând de multe ori forma unor boli cronice, situate la organele interne. Viorel Butnaru a descoperit în practică acest lucru şi de multe ori acţionează în funcţie de simptomele pacientului. "Afectarea coloanei vertebrale dă de multe ori probleme la distanţă, la care nici nu te gândeşti că ar fi posibile. Subluxaţia primelor două vertebre afectează capul, a următoarelor trei afectează gâtul, tiroida şi amigdalele, a următoarelor trei afectează braţele - şi tot aşa... Când lucrez la o hernie de disc cervicală, după tratament, mulţi bolnavi îmi spun că aud mai bine, văd mai bine! Astfel mi-am dat eu seama cât de importantă este coloana vertebrală pentru întregul organism! Puţini medici ştiu că vertebra 5 toracală afectează inima. Mulţi pacienţi se duc la control la cardiologie şi li se spune că inima e în regulă.
La "minunile” pe care le poate face pentru trupurile bolnave, prin numai câteva manevre bine gândite, preţul terapiei pare derizoriu. "Am stabilit un preţ accesibil, pentru ca orice om, cât o fi el de amărât, să poată da, o dată pe lună, 50 lei pentru sănătate”.
***
La final, trebuie să vă declar că n-am scăpat de o călcătură zdravănă pe coloană şi nici de câteva "trosnituri” de gât (la care - când le-am auzit - m-am speriat puţin, chiar dacă nu m-a durut nimic!)... Însă imediat după aceea, mi-am dat seama cât bine mi-a făcut. Înţepeneala cauzată de aerul condiţionat a dispărut ca prin farmec şi am plecat de la cabinet "zburând”!
D-l VIOREL BUTNARU îşi desfăşoară activitatea în cabinetul din str. G-ral Henri Mathias Berthelot nr. 86, sector 1, Bucureşti. Pentru programări, puteţi suna la tel. 0722/73.71.86, după ora 17.30.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
