MICROPENISUL

Copiii subdezvoltaţi sexual

Nu este o boală, dar poate deveni o suferinţă psihică pentru toată viaţa. Vizibil la naştere şi, de câţiva ani, prin mijloace imagistice, chiar şi înaintea naşterii, penisul mai scurt al pruncilor de sex masculin atinge o frec­ven­ţă apreciată între 0,6-1% din băieţii nou-născuţi. Faţă de lungimea normală, cuprinsă între 2,3-3,5 cm, mi­cropenisul măsoară doar 1,9 cm. O situaţie ce nu tre­buie confundată cu împreju­rarea când un bebeluş mai dolofan poate avea penisul uşor ascuns într-un plus de grăsime, sau când el este om­­­­bilicat, tras înăuntru, cazul frecvent al născuţilor ma­crosomi, ce pot atinge şi 10 kg la naştere. Deşi ma­jo­­ri­tatea părinţilor nu consideră lu­crul acesta o ano­ma­lie, apreciind că organul sexual al copilului va creşte cu vre­mea, faptul nu trebuie neglijat. Este vorba nu nu­mai de organul care conţine uretra, dar care va asi­gura mai apoi o bună funcţionare a unei vieţi sexuale împli­nite, una din condiţiile fundamentale ale vieţii de cuplu.

Cauze posibile ale anomaliilor genitale masculine
(penis, testicule, vase deferente, pseudohermafroditism şi altele)

Aproape în orice anomalie genitală pot inter­veni factori prezenţi înaintea concepţiei sau în timpul gesta­ţiei (boli cronice, infecţii virale, insuficienţă re­na­lă cronică, anorexie mentală, deficit de zinc, dis­funcţie hipotalamică, hipofizară, sechele du­pă oreion, chist şi insuficienţă ovariană, sin­droa­me prin iradiere, efortul excesiv, con­sum chiar şi moderat de alcool, tutun sau inter­venţia unei stări stresante în timpul sar­cinii). Toate aceste împrejurări pot influenţa ne­gativ ac­ti­vitatea cro­mozomilor sexuali (XX la cele mai multe femei, XY la majoritatea bărbaţi­lor), astfel că hormonii sexuali devin răspunzători pen­tru lipsa de dezvoltare a organelor sexuale ale viito­rilor prunci, în acest caz, un penis mai scurt.

Măsuri terapeutice

Opţiunea de îngrijire şi tratament trebuie să fie selectată cu maximum de răspundere, pentru a obţine un rezultat optim pentru nou-născut. De-a lungul demer­sului medical, familia trebuie să fie bine infor­ma­­tă şi sprijinită. Trebuie explicat faptul dovedit ştiin­ţi­fic că de cantitatea şi calitatea hormonilor şi recep­to­rilor peri­ferici, produşi prin intervenţia cromozomilor se­­xuali, depind dezvoltarea organelor şi caracterelor se­­cun­dare sexuale. Am arătat că prin mijloace tehnice imagistice, în prezent, această anomalie poate să fie detectată ante­rior naşterii, dar ea nu poate fi antedatată acestui mo­ment. Cercetătorii afirmă că, până în pre­zent, nu a fost identificată o genă răspunzătoare de un micro­penis, în cauză fiind probleme hormonale, ce pot fi puse în evi­denţă prin teste specifice de laborator. În mod obişnuit, creşterea penisului are loc după 14 săp­tă­mâni de viaţă fetală. În etapa următoare, din cauzele arătate anterior, mecanismul creşterii poate fi pertur­bat, exis­tând deze­chilibre ale hormonilor la femeia ges­tantă. Pro­to­coalele de tratament hormonal substitu­tiv reco­mandă, în gene­ral, întârzierea aplicării lor după naştere. Eficienţa lor este uşor de verificat. Dacă stimu­larea hor­monală an­dro­genă (testosteron) este urmată, în 2-3 luni de alun­girea penisului spre normal, înseam­nă că medi­cii care au îngrijit copilul au aplicat cel mai bun tra­tament posi­bil. Este vorba de tratamente de durată, com­plexe, în care se implică medici pediatri, en­docri­no­logi, psiho­logi, dieteticieni, care să supervi­ze­ze alimentaţia la piept a sugarului şi, mai târ­ziu, cea diversificată. Consi­lierea psihologică a mamei şi a copilului, pe măsură ce creşte, este foarte ne­cesară şi tre­buie să se desfăşoare du­pă un pro­gram indivi­dualizat, mai mulţi ani, chiar şi după adoles­cenţă. Mai ales băiatul ajuns la vârsta socia­lizării şi a vieţii colective, văzând prin com­pa­raţie ano­malia (scurtimea) organului său sexual faţă de alţi băieţi, poate trăi sentimente de jenă şi de ruşine, ce duc la com­ple­xe de infe­rioritate. Sunt adesea momente când copilul vine de la şcoală trist şi umilit că a fost ridicu­lizat de colegi, pri­vind lungimea peni­sului. El trebuie să fie asi­gurat permanent de me­dic şi mamă că tra­tamen­tul pe care îl urmează îi va rezolva situaţia. Dar pentru asta sunt obli­ga­torii vizitele regulate la pedia­tru şi endocrinolog.