Ieşirea intelectualilor în arenă Ieşirea intelectualilor în arenă

1. Doi scriitori de vârf, Andrei Pleşu şi Mircea Căr­tărescu, au avut intervenţii de excepţie în presa scrisă, le­gate de evenimentele politice cu care ne confruntăm. Oa­re criza prin care trecem şi care a întors România la sta­tutul de rudă nedorită a Europei ar putea avea şi un efect pozitiv: solidarizarea intelectualităţii pentru apărarea valorilor democratice? În caz că minunea s-ar întâmpla, ar schimba ea ceva?

- Solidarizarea intelectualităţii şi a organizaţiilor civice de prestigiu în apărarea democraţiei şi a statului de drept este într-adevăr un fenomen îmbucurător, de care scena noastră publică avea nevoie, deoarece nivelul dezbaterii scăzuse dramatic sub impactul monopolului exercitat de televiziunile aservite USL - Realitatea, România TV şi Antena3. Celor două articole ar trebui să le adăugăm şi textele extrem de bine argumentate şi tranşante, publicate online de Gabriel Lii­cea­nu şi de tineri intelectuali, care predau şi/sau lucrează în străinătate. Sper ca Traian Bă­ses­cu să observe că filozofii, nu ti­nichigiii a căror lipsă o de­plângea odată, sunt cei care au să­rit pri­mii în apărarea valorilor democratice. Cu atât mai re­mar­­cabil este gestul domnilor Pleşu, Liiceanu şi Cărtărescu, cu cât ei se re­tră­seseră din dezbaterea politică, din cauza atacu­­rilor josnice la care au fost supuşi sistematic de mer­ce­narii lui Dan Voi­culescu, SOV şi Sebastian Ghiţă. Totuşi, în faţa pe­ri­co­lului revenirii la totalitarism, intelectualii de marcă au de­cis că liniştea lor contează mai puţin. Este recon­fortant şi ne ridică puţin moralul. Va avea însă gestul lor un impact semnificativ asupra publicului? Probabil mai puţin de­cât ne-am dori. În primul rând, să nu uităm că opinia pu­blică a fost deformată de asaltul mediatic furibund al trusturilor me­dia pro-USL, care i-a etichetat în mod derizoriu drept "inte­lec­tualii lui Băsescu”. Ca atare, ei împart cu preşedintele sus­pendat cota joasă de popularitate, iar ar­gumentul in­depen­denţei lor şi al calităţii operei lor nici măcar nu este receptat de acel segment consistent al populaţiei care a renunţat la dreptul de a gândi cu propriul creier. În al doi­lea rând, discur­sul domnilor Pleşu, Liiceanu, Cărtărescu şi al celorlalţi inte­lec­tuali care li s-au alăturat nu este ac­cesibil marii majorităţi a populaţiei. Textele lor au apărut online sau în publicaţii al căror tiraj a scăzut dramatic. În Ro­mânia, însă, mai puţin de o jumătate din popu­laţie are ac­ces la internet şi probabil o treime urmă­reşte dezbaterea po­litică din mediile electronice şi din re­ţe­lele de so­cia­li­zare. În plus, aproape 40% din popu­laţie tră­ieşte în mediul rural, unde intelectualii la care ne re­fe­rim nici nu sunt cunoscuţi. Ce impact ar putea avea, de pil­dă, Mircea Căr­tă­rescu, asupra locuitorilor din sate şi co­mune, zonă în care PSD pregăteşte deja un asalt organi­za­toric şi propa­gan­distic pentru ziua referendumului, prin or­ganizarea de tombole şi serbări? Sau asupra muncitorilor pau­perizaţi din oraşele mici, care îşi vând votul fără pro­bleme? Să vedem însă şi partea plină a paharului: dezvol­ta­rea presei online a permis exprimarea unor opinii care nu ar fi fost niciodată auzite la televiziunile mogulilor. Elec­toratul tânăr, educat, activ, poate fi influenţat de textele de calitate scrise de Andrei Pleşu şi Mircea Cărtărescu. Poate că a­cest electorat nu este majoritar, dar numai el poate du­ce Ro­­mânia înainte, pe calea reformelor şi a integrării euro­pe­ne. Nu ne rămâne decât să sperăm că acest elec­torat va tre­ce peste dezamăgirile sale şi se va mobiliza la vot pe 29 iulie. Dacă nu o va face, vom de­veni o provincie a Siberiei.

2. Într-un articol publicat de Mircea Cărtărescu în "Eve­nimentul Zilei”, analiza comportamentului insolent al reprezentanţilor USL, faţă de autorităţile CE, are o ex­pli­caţie terifiantă: păpuşarul care trage sforile în spatele sce­nei e marele vecin de la Răsărit. Putem crede aşa ceva?

- Bineînţeles că putem crede şi trebuie să ne înfiorăm. În presă au apărut deja dovezi că guvernul Ponta foloseşte ser­viciile unei agenţii de relaţii publice a Gazprom. A­ceas­ta a trans­mis deja presei străine un comunicat în nu­mele gu­ver­nului român. În plus, mass-media afiliate Krem­linului s-au implicat activ în disputa politică actuală din România, încer­când să sugereze, în ciuda evidenţelor, că Traian Băsescu ar fi fost sacrificat de SUA, nemul­ţu­mite de prestaţia sa. Deşi ase­menea demersuri propagan­dis­tice ni se par aberante şi ne­conforme cu uzanţele presei independente din statele cu cul­tură democratică, ar trebui să ne obişnuim cu ele, căci pro­ba­bil că nu se vor opri prea curând. Rusia a sesizat o opor­tu­nitate de a-şi întinde ten­ta­culele într-o ţară a UE, membră NATO, aflată într-o po­ziţie strategică extrem de interesantă şi pe teritoriul căreia se află o bază americană, la Deveselu. România a fost de altfel întotdeauna în vizorul Kremlinului, dar de la Ion Iliescu încoace nu a mai avut parte de un context politic atât de favorabil intervenţiei sale: o gaşcă de politicieni pe­nali, care include şi un fost prim-ministru, vor să dis­trugă statul de drept pentru a-şi salva pielea. Cine poate fi pro­tectorul lor? În nici un caz UE şi SUA, unde justiţia nu cruţă nici un demnitar, ci mai degrabă Rusia, unde opo­nenţii politici - ca Mihail Hodorkovski - sunt aruncaţi în în­chi­soare, iar jurnaliştii incomozi - ca Anna Politkovskaia - sunt împuşcaţi în faţa locuinţei. Să ne mai gândim şi la faptul că asaltul împotriva preşedintelui Băsescu este co­man­dat şi coordonat de Dan Voiculescu, un om cu un tre­cut dubios şi mare adversar al integrării europene, iar Vic­tor Ponta este susţinut de Cosmin Guşe, avocat al apro­pierii de Rusia. Totodată, relaţiile politicienilor PSD cu unele cercuri politice de la Răsărit au fost bine ilustrate de vizita făcută de Mircea Geoană la Moscova, înainte de alegerile prezidenţiale din 2009. Avem motive să sus­pec­tăm că Rusia a avut întotdeauna o adevărată "coloană a cincea” în România. Cine se mai în­do­ieşte să-şi amin­tească de antologica declaraţie a mi­nis­trului de externe Andrei Marga, care spunea nu numai că Vla­di­mir Putin este "foarte competent”, ci şi că "ar fi bine ca lide­rii din Europa şi de la noi să fie la fel de competenţi”. Tot An­drei Marga este prieten cu Vladimir Filipov, de la Univer­si­tatea Popoarelor, patronată de GRU, serviciul de informaţii ex­terne al armatei ruse. Să nu uităm nici lamentaţiile psd-iş­ti­lor şi pnl-iştilor pe tema "compromiterii” relaţiilor cu Ru­­sia; iniţiativa guvernului Tăriceanu de a retrage contin­gen­tul românesc din Irak, deşi acest gest ar fi compromis parte­ne­riatul cu SUA; şi propaganda deşănţată făcută de Realita­tea TV lui Vladimir Putin. Iar acum, faptul că liderii USL sunt pregătiţi să arunce în aer relaţiile cu UE, sfidând astfel in­te­resul naţional, ne face să ne gândim că se bazează pe protecţia unor prieteni aflaţi la Kremlin.
Cu toate defectele sale, Traian Băsescu a fost garantul angajamentului euroatlantic al României. Odată cu sus­pen­darea sa, se pare că şi apartenenţa ţării la acest spaţiu a fost sus­pendată, urmând ca la 29 iulie să fie anulată - sau salvată - de electorat.