- Solidarizarea intelectualității și a organizațiilor civice de prestigiu în apărarea democrației și a statului de drept este într-adevăr un fenomen îmbucurător, de care scena noastră publică avea nevoie, deoarece nivelul dezbaterii scăzuse dramatic sub impactul monopolului exercitat de televiziunile aservite USL - Realitatea, România TV și Antena3. Celor două articole ar trebui să le adăugăm și textele extrem de bine argumentate și tranșante, publicate online de Gabriel Liiceanu și de tineri intelectuali, care predau și/sau lucrează în străinătate. Sper ca Traian Băsescu să observe că filozofii, nu tinichigiii a căror lipsă o deplângea odată, sunt cei care au sărit primii în apărarea valorilor democratice. Cu atât mai remarcabil este gestul domnilor Pleșu, Liiceanu și Cărtărescu, cu cât ei se retrăseseră din dezbaterea politică, din cauza atacurilor josnice la care au fost supuși sistematic de mercenarii lui Dan Voiculescu, SOV și Sebastian Ghiță. Totuși, în fața pericolului revenirii la totalitarism, intelectualii de marcă au decis că liniștea lor contează mai puțin. Este reconfortant și ne ridică puțin moralul. Va avea însă gestul lor un impact semnificativ asupra publicului? Probabil mai puțin decât ne-am dori. În primul rând, să nu uităm că opinia publică a fost deformată de asaltul mediatic furibund al trusturilor media pro-USL, care i-a etichetat în mod derizoriu drept "intelectualii lui Băsescu”. Ca atare, ei împart cu președintele suspendat cota joasă de popularitate, iar argumentul independenței lor și al calității operei lor nici măcar nu este receptat de acel segment consistent al populației care a renunțat la dreptul de a gândi cu propriul creier. În al doilea rând, discursul domnilor Pleșu, Liiceanu, Cărtărescu și al celorlalți intelectuali care li s-au alăturat nu este accesibil marii majorități a populației. Textele lor au apărut online sau în publicații al căror tiraj a scăzut dramatic. În România, însă, mai puțin de o jumătate din populație are acces la internet și probabil o treime urmărește dezbaterea politică din mediile electronice și din rețelele de socializare. În plus, aproape 40% din populație trăiește în mediul rural, unde intelectualii la care ne referim nici nu sunt cunoscuți. Ce impact ar putea avea, de pildă, Mircea Cărtărescu, asupra locuitorilor din sate și comune, zonă în care PSD pregătește deja un asalt organizatoric și propagandistic pentru ziua referendumului, prin organizarea de tombole și serbări? Sau asupra muncitorilor pauperizați din orașele mici, care își vând votul fără probleme? Să vedem însă și partea plină a paharului: dezvoltarea presei online a permis exprimarea unor opinii care nu ar fi fost niciodată auzite la televiziunile mogulilor. Electoratul tânăr, educat, activ, poate fi influențat de textele de calitate scrise de Andrei Pleșu și Mircea Cărtărescu. Poate că acest electorat nu este majoritar, dar numai el poate duce România înainte, pe calea reformelor și a integrării europene. Nu ne rămâne decât să sperăm că acest electorat va trece peste dezamăgirile sale și se va mobiliza la vot pe 29 iulie. Dacă nu o va face, vom deveni o provincie a Siberiei.
2. Într-un articol publicat de Mircea Cărtărescu în "Evenimentul Zilei”, analiza comportamentului insolent al reprezentanților USL, față de autoritățile CE, are o explicație terifiantă: păpușarul care trage sforile în spatele scenei e marele vecin de la Răsărit. Putem crede așa ceva?
- Bineînțeles că putem crede și trebuie să ne înfiorăm. În presă au apărut deja dovezi că guvernul Ponta folosește serviciile unei agenții de relații publice a Gazprom. Aceasta a transmis deja presei străine un comunicat în numele guvernului român. În plus, mass-media afiliate Kremlinului s-au implicat activ în disputa politică actuală din România, încercând să sugereze, în ciuda evidențelor, că Traian Băsescu ar fi fost sacrificat de SUA, nemulțumite de prestația sa. Deși asemenea demersuri propagandistice ni se par aberante și neconforme cu uzanțele presei independente din statele cu cultură democratică, ar trebui să ne obișnuim cu ele, căci probabil că nu se vor opri prea curând. Rusia a sesizat o oportunitate de a-și întinde tentaculele într-o țară a UE, membră NATO, aflată într-o poziție strategică extrem de interesantă și pe teritoriul căreia se află o bază americană, la Deveselu. România a fost de altfel întotdeauna în vizorul Kremlinului, dar de la Ion Iliescu încoace nu a mai avut parte de un context politic atât de favorabil intervenției sale: o gașcă de politicieni penali, care include și un fost prim-ministru, vor să distrugă statul de drept pentru a-și salva pielea. Cine poate fi protectorul lor? În nici un caz UE și SUA, unde justiția nu cruță nici un demnitar, ci mai degrabă Rusia, unde oponenții politici - ca Mihail Hodorkovski - sunt aruncați în închisoare, iar jurnaliștii incomozi - ca Anna Politkovskaia - sunt împușcați în fața locuinței. Să ne mai gândim și la faptul că asaltul împotriva președintelui Băsescu este comandat și coordonat de Dan Voiculescu, un om cu un trecut dubios și mare adversar al integrării europene, iar Victor Ponta este susținut de Cosmin Gușe, avocat al apropierii de Rusia. Totodată, relațiile politicienilor PSD cu unele cercuri politice de la Răsărit au fost bine ilustrate de vizita făcută de Mircea Geoană la Moscova, înainte de alegerile prezidențiale din 2009. Avem motive să suspectăm că Rusia a avut întotdeauna o adevărată "coloană a cincea” în România. Cine se mai îndoiește să-și amintească de antologica declarație a ministrului de externe Andrei Marga, care spunea nu numai că Vladimir Putin este "foarte competent”, ci și că "ar fi bine ca liderii din Europa și de la noi să fie la fel de competenți”. Tot Andrei Marga este prieten cu Vladimir Filipov, de la Universitatea Popoarelor, patronată de GRU, serviciul de informații externe al armatei ruse. Să nu uităm nici lamentațiile psd-iștilor și pnl-iștilor pe tema "compromiterii” relațiilor cu Rusia; inițiativa guvernului Tăriceanu de a retrage contingentul românesc din Irak, deși acest gest ar fi compromis parteneriatul cu SUA; și propaganda deșănțată făcută de Realitatea TV lui Vladimir Putin. Iar acum, faptul că liderii USL sunt pregătiți să arunce în aer relațiile cu UE, sfidând astfel interesul național, ne face să ne gândim că se bazează pe protecția unor prieteni aflați la Kremlin.
Cu toate defectele sale, Traian Băsescu a fost garantul angajamentului euroatlantic al României. Odată cu suspendarea sa, se pare că și apartenența țării la acest spațiu a fost suspendată, urmând ca la 29 iulie să fie anulată - sau salvată - de electorat.