Justiţia salvează Bucureştiul

Aşa cum studenţii de la Teologie au nevoie de cursuri speciale de arhitectură bisericească, spre a se evita pe viitor ridicarea de biserici învelite în tablă lucioasă şi în termopane, şi primarii marilor oraşe ar trebui să ia lecţii, fie şi la seral, de legislaţie şi urbanism, spre a se evita distrugeri de patrimoniu ireparabile. Ilustrăm din nou, ca şi în alte dăţi, cu cazul notoriu al primarului Bucureştiului, Sorin Oprescu.

Lipsit de sensibilitate şi de iubire pentru oraşul în care s-a născut, d-l Oprescu a de­venit deja celebru, în sens negativ, pentru înver­şunarea cu care a anihilat o parte a patrimoniului Capitalei. Distrugerea pavajului istoric de pe marile bulevarde Aviatorilor şi Mareşal Prezan este exemplul cel mai izbitor. Bulevardul nefericit de pe Buzeşti şi Berzei, unde au căzut clădiri de patrimoniu şi a fost anihilată o parte din inima Bucureştiului de secol XIX, l-a pus în postura jenantă de a fi judecat de Parla­men­tul European. Proiectele aberante ale pasajelor subterane din pieţele Charles de Gaulle şi Casa Presei, care vor pune la pământ zeci de tei monumentali, ar putea deveni coşmarul celor care iubesc Bucureştiul interbelic. De curând, justiţia i-a dat încă o palmă binemeritată domnului primar: Tribu­nalul Bucureşti a anulat planul unui nebunesc aqua land, însoţit de parcări şi restaurante, din Parcul Tineretului. Chemat în judecată de asociaţia "Salvaţi Bucureştiul”, condusă de Nicuşor Dan, primarul a fost oprit să distrugă 53.000 de metri pătraţi din vegetaţia îndrăgitului parc, înfiinţat de Ceauşescu peste ruinele romanticei mahalale Cocioc. Forţa societăţii civile se dovedeşte puternică, încă o dată. Este al 23-lea proces câştigat de Nicuşor Dan, împotriva primăriilor din Bucureşti şi, în special, împotriva lui Sorin Oprescu. Ceea ce înseamnă că domnul primar este un campion, un guru al distrugerii în numele progresului (a se vedea şi cazul academiei domneşti Sfântu Sava, de sub statuile de la Universitate, înlocuită cu o inoportună parcare subterană). Aşteaptă tăierea capului simbolica Fântână de la Uni­versitate, popasul îndrăgostiţilor şi refugiul revolu­ţio­narilor de la Baricadă, a cărei distrugere a fost deo­camdată oprită de poliţie, la chemarea societăţii civile. Crezându-se atotputernic şi ignorând deseori Consiliul General, d-l Oprescu face parte dintre edilii care au obsesia ceauşistă a "înnoirii”, a "dezvoltării” cu orice preţ, a călcării în picioare a trecutului urbanistic al oraşului. Insolenţi şi brutali, pe aceşti oameni nu-i mişcă nimic din trecut, nu au nostalgii, nu ţin seama de opoziţia organizaţiilor civile, a simplilor tre­că­tori. Acţionează în umbră, fără transparenţă, fără consultarea comunităţii. De regulă, nu-şi iubesc oraşul, nu-i înţeleg identitatea, şi de aceea au tot felul de idei aparent novatoare. Refuză să înveţe din experienţa colegilor din marile oraşe europene. Nu au idee încotro se îndreaptă rigorile urbane contemporane. Nu citesc, nu se instruiesc. La aşa primari, aşa arhitecţi ori, mai bine zis: aşa... hurduci. Vă mai amintiţi de celebrul Hurduc, arhitectul şef care dorea să trântească un bloc de birouri chiar în faţa clădirii fostului CC al PCR, acoperind Balconul Revoluţiei române? Tot un Hurduc, "domn cu multă carte”, i-a oferit primarului sec­torului 4, Piedone, partenerul primarului general în afa­cerea aqua land, proiectul care scotea din fondul verde al oraşului, şi aşa deficitar, nu mai puţin de cinci hectare! Din nefericire, atât d-l Popescu Piedone, cât şi domnul Sorin Oprescu, se află abia la începutul celui de-al doilea mandat.Vai de noi! Singura pavăză rămâne justiţia. Şi organizaţiile societăţii civile.