Şi nici atât de urât. Paginile de fapt divers ale presei occidentale de acum două decenii au lăsat loc, acum, primelor pagini şi influentelor secţiuni de politică europeană. De la "The Economist” la "Die Welt” şi de la "Le Monde” şi "El Pais” la "The Washington Post”, nici o mare publicaţie mondială nu a omis să acorde spaţii "generoase” îngrijorărilor privind derapajele instituţionale şi constituţionale de la Bucureşti.
De regulă, despre România se vorbeşte rar, foarte rar, şi întotdeauna prost, în presa internaţională. Semn că începem să contăm cu adevărat doar atunci când le stricăm socotelile altora. Tocmai de aceea, tăcerea din anii crizei, de pe vremea Guvernului Boc, pigmentată de rapoartele pozitive ale celor de la FMI şi Banca Mondială şi de analizele încurajatoare ale unor agenţii precum Reuters, era, mai degrabă, un semn de normalitate. Lumea ne percepea ca pe un partener predictibil şi disciplinat. Nu un elev eminent, nici pe departe, ci unul care, împins de la spate, mai cu vorba bună, mai cu ameninţarea riglei, făcea progrese şi se pusese, într-un final, cu burta pe carte.
Într-o Europă speriată de moarte de spectrul necruţător al crizei (care nu şi-a tras încă toate gloanţele), într-un moment când marii jucători continentali, de la Germania lui Merkel, la Franţa lui Sarkozy, aveau ei înşişi probleme şi apăsări interne, în care Ungaria şi Grecia sfidau echilibrul, şi aşa fragil, al construcţiei comune, prin indisciplină şi crize de autoritarism sau extremism, un partener liniştit ca România ultimilor ani primise, în sfârşit, aprecierea cuvenită. Dar evenimentele recente au dat totul peste cap. Bruma de imagine şi de credibilitate a României s-a risipit într-o săptămână! Iar reacţia fermă şi consensuală a Europei nu e un sprijin partizan acordat unui şef de stat aflat la strâmtoare - preşedintele Băsescu a mai fost suspendat o dată şi nu l-a căinat nimeni! -, ci un semnal că evenimentele precipitate de la Bucureşti, execuţia sumară, în câteva zile, a primilor trei oameni în stat, e un atac inacceptabil la valorile UE. Mai gravă chiar decât greşelile de strategie ale noii puteri parlamentare din România a fost reacţia impertinentă a liderilor de la Bucureşti, la obiecţiile Bruxelles-ului. Cei care le-au luat peste picior în aceste zile pe Angela Merkel şi pe Viviane Reding şi-au închis în nas multe uşi din Europa. Iar reacţiile externe au fost încă mai numeroase şi critice.
Credibilizarea României s-a făcut cu frustrări şi cu eforturi, am plătit cu toţii costurile alinierii la rigorile UE şi ale FMI. Ar fi nedrept ca, indiferent de rezultatul Referendumului de pe 29 şi de soluţionarea crizei politice, tot românii să fie cei care vor trage, ani la rând, la fel ca după '90, ponoasele imaginii pe care România o are în aceste zile în presa internaţională. Mâncătorii de lebede s-au transformat în mâncători de democraţie şi legi. Să plătească cine înghite! De ce să-i stea în gât unei ţări întregi, oasele lebedelor mâncate de alţii?
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
