O victorie a "Sistemului”

Suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, votată vineri, 6 iulie 2012, de către Parlamentul Ro­mâ­niei, era absolut previzibilă.

Votul celor 256 de parla­men­tari (din USL, UNPR, UDMR şi minorităţi) reprezintă o victorie a "Sistemului”. Preşedintele Băsescu este la cea de-a doua suspendare. Prima, întâmplată acum cinci ani, s-a încheiat cu respingerea ei, la referendumul ce i-a ur­mat. D-l Băsescu este al doilea preşedinte român care se con­fruntă cu o organizaţie ocultă, numitul "sistem tică­loşit”, ce domină ţara după răsturnarea dictaturii ceauşiste. Pri­mul, Emil Constantinescu, a capitulat înainte de în­che­ierea unicului său mandat, recunoscând că nu poate lupta cu structurile mafiot-solidare ce au parazitat toate institu­ţii­le statului român, toate organizaţiile politice ori social-economice. "Sistemul” - cum l-a denumit, inspirat, d-l Bă­sescu - este calchiat după formula de supravieţuire a no­menclaturii comuniste şi KGB-iste din Rusia şi fostele re­publici sovietice. Aceasta a presupus încălecarea so­cie­tăţii prin asumarea privată a resurselor ei economice şi cap­turarea tuturor structurilor politice care ar alterna la pu­tere. În acest mod, se creează iluzia restaurării demo­craţiei şi a economiei de piaţă, fără ca vreo forţă civică necontrolată să poată interveni. Orice agresiune împotriva sistemului duce imediat la solidarizarea componentelor lui (colorate politic diferit), şi la "mobilizarea” Justiţiei (aser­vită total diverselor interese de grup) pentru asigu­rarea impunităţii membrilor. Sistemul s-a impus, în Estul Europei, doar în fosta URSS şi în România (prin acţiunea perfect conştientă a "emanatului” Ion Iliescu).
Nu am spaţiu pentru descrierea organizării şi a mo­du­lui de funcţionare a acestei "caracatiţe”. Schimbarea de ge­neraţii politice nu o afectează, pentru că succesorii ini­ţiatorilor au fost "selecţionaţi” după chipul şi asemănarea lor. Evoluţia obligatorie a ţării în noile contexte euroatlan­tice şi europene a silit "actorii” la rafinarea "jocului”, la dra­­parea cât mai convingătoare a ierarhiilor feudale în care sunt înscrişi cu vălurile democraţiei. Aparenţa este în­să imediat înlăturată, la orice "atentat” ce le-ar putea afec­ta stabilitatea. D-l Băsescu, spre deosebire de Emil Constantinescu, n-a vrut să bage în seamă "avertismentul” din 2007, continuând agresarea Sistemului. El a iniţiat o depolitizare a Justiţiei, capabilă astfel să realizeze ceea ce era de neimaginat în situaţia anterioară: să judece şi să condamne "peştii mari”, capii reţelei ce defineşte "orga­ni­zaţia”. Justiţia a început să-şi facă datoria fără discri­mi­nare, pedepsind infractorii din toate instituţiile, din toate partidele. Aşa a fost posibilă condamnarea şi "izolarea” efectivă a lui Adrian Năstase, fost premier şi lider al PSD-ului, cel mai mare partid al ţării. Aşa a fost po­sibilă ares­tarea şi condamnarea unor demnitari din par­tidul aflat la putere, PDL-ul, întâmplător partidul din care preşe­dintele însuşi a provenit. Condamnarea unor înalţi func­ţionari ai partidului guvernamental nu s-a mai întâm­plat în toată perioada postceauşistă. Independenţa Justiţiei a zguduit Sistemul, declanşându-i reacţia solidară de apărare. Mai ales că, pe listele procurorilor, figurau deja şi alte "nume grele”, ale unor indivizi ferm convinşi că Le­gea nu se aplică în cazul lor.
Reacţia "sistemului ticăloşit” a fost fulgerătoare, după toate tehnicile loviturilor de stat bolşevice şi naziste. Un puternic aparat propagandistic, aservit "mogulului” Dan Voi­culescu (dovedit colaborator al Securităţii şi mare afacerist), a pregătit terenul, incriminându-l pe Traian Băsescu de toate relele pământului. Denigrarea constantă a tuturor manifestărilor prezidenţiale nu putea rămâne fără ur­mări. Greşelile datorate naturii conflictuale şi tempera­men­tului d-lui Băsescu au fost exploatate la maximum, "Fe­lix” având grijă, concomitent, să se sustragă acţiunii judiciare (dosarul său de corupţie aflându-se deja la ICCJ) prin demisia din Senat. "Tratativele” cu politicieni şi par­la­mentari PDL, UNPR şi UDMR suspectaţi sau cu "mus­ca Justiţiei pe căciulă” au continuat, până la realizarea unei noi majorităţi politice, ajungându-se astfel la răstur­na­rea guvernului MRU, impus de preşedinte în locul gu­ver­nului Boc, extrem de uzat în urma durelor măsuri de li­mi­tare a efectelor crizei economice. Guvernul Ponta a tre­cut rapid la aplicarea "planului”, excluzând oricare altă preo­cupare. Se ştie ce a urmat. Şicanarea preşedintelui în legătură cu reprezentarea externă a ţării a avut menirea să-i abată atenţia de la derularea evenimentelor interne. Ex­cluzând regulamentele şi cutumele, având doar argu­men­tul majorităţii parlamentare realizate conjunctural, USL-ul a trecut, în trei-patru zile, la confiscarea, în favoa­rea guvernului, a Monitorului Oficial, schimbarea Avoca­tu­lui Poporului, limitarea atribuţiilor Curţii Constitu­ţio­nale, eliminarea conducerii PDL-iste a camerelor Parla­mentului şi, în final, la suspendarea preşedintelui. Paşii "tehnici” ai loviturilor de stat bolşevice au fost respectaţi întru totul. Acţiunea a fost, e drept, grăbită de dezvăluirea furtului intelectual (plagiatul) premierului Ponta însuşi.
Antonescu şi Ponta au fost dirijaţi de "structurile” Sis­te­mului în pregătirea şi lansarea "loviturii”, cu toate di­ver­siunile ce au însoţit-o. Subordonarea TVR, trecerea Ins­titutului Cultural Român în subordinea Senatului, eli­mi­narea conducerii Arhivelor Statului şi a Institutului Na­ţio­nal de Statistică au avut rolul de a pregăti confiscarea instituţiilor Justiţiei, precum DNA sau ANI, ce vor fi um­plute cu oameni noi, "mai curaţi, mai uscaţi”. Incom­pa­ti­bilităţile constatate în cazurile unor parlamentari ai puterii, precum Mircea Diaconu (obligat să renunţe la Ministerul Cul­turii, dar rămas senator), Florin Pâslaru şi "cunos­cu­tul” Sergiu Andon vor dispărea, iar dosarele "pe rol” ale demnitarilor USL-işti, UNPR-işti, UDMR-işti sau chiar PDL-işti vor îngheţa. Dacă d-l Crin Antonescu va deveni efectiv, după alegeri, preşedinte al ţării, chiar şi "deţinutul politic” A. Năstase va fi graţiat.
D-l Băsescu se regăseşte (aproape) singur în faţa no­ului referendum. "Băieţii” au avut grijă ca data lui (29 iu­lie) să fie foarte apropiată. Cetăţeanul de rând, intoxicat pro­pagandistic şi corupt cu măsuri populiste, nu va avea timp să se informeze şi să reflecteze la propriul viitor. Du­pă înlăturarea ultimului "obstacol contestatar”, Siste­mul va avea grijă ca, fie şi cu preţul îndepărtării de Euro­pa, acesta să nu-i mai aparţină.