Votul celor 256 de parlamentari (din USL, UNPR, UDMR și minorități) reprezintă o victorie a "Sistemului”. Președintele Băsescu este la cea de-a doua suspendare. Prima, întâmplată acum cinci ani, s-a încheiat cu respingerea ei, la referendumul ce i-a urmat. D-l Băsescu este al doilea președinte român care se confruntă cu o organizație ocultă, numitul "sistem ticăloșit”, ce domină țara după răsturnarea dictaturii ceaușiste. Primul, Emil Constantinescu, a capitulat înainte de încheierea unicului său mandat, recunoscând că nu poate lupta cu structurile mafiot-solidare ce au parazitat toate instituțiile statului român, toate organizațiile politice ori social-economice. "Sistemul” - cum l-a denumit, inspirat, d-l Băsescu - este calchiat după formula de supraviețuire a nomenclaturii comuniste și KGB-iste din Rusia și fostele republici sovietice. Aceasta a presupus încălecarea societății prin asumarea privată a resurselor ei economice și capturarea tuturor structurilor politice care ar alterna la putere. În acest mod, se creează iluzia restaurării democrației și a economiei de piață, fără ca vreo forță civică necontrolată să poată interveni. Orice agresiune împotriva sistemului duce imediat la solidarizarea componentelor lui (colorate politic diferit), și la "mobilizarea” Justiției (aservită total diverselor interese de grup) pentru asigurarea impunității membrilor. Sistemul s-a impus, în Estul Europei, doar în fosta URSS și în România (prin acțiunea perfect conștientă a "emanatului” Ion Iliescu).
Nu am spațiu pentru descrierea organizării și a modului de funcționare a acestei "caracatițe”. Schimbarea de generații politice nu o afectează, pentru că succesorii inițiatorilor au fost "selecționați” după chipul și asemănarea lor. Evoluția obligatorie a țării în noile contexte euroatlantice și europene a silit "actorii” la rafinarea "jocului”, la draparea cât mai convingătoare a ierarhiilor feudale în care sunt înscriși cu vălurile democrației. Aparența este însă imediat înlăturată, la orice "atentat” ce le-ar putea afecta stabilitatea. D-l Băsescu, spre deosebire de Emil Constantinescu, n-a vrut să bage în seamă "avertismentul” din 2007, continuând agresarea Sistemului. El a inițiat o depolitizare a Justiției, capabilă astfel să realizeze ceea ce era de neimaginat în situația anterioară: să judece și să condamne "peștii mari”, capii rețelei ce definește "organizația”. Justiția a început să-și facă datoria fără discriminare, pedepsind infractorii din toate instituțiile, din toate partidele. Așa a fost posibilă condamnarea și "izolarea” efectivă a lui Adrian Năstase, fost premier și lider al PSD-ului, cel mai mare partid al țării. Așa a fost posibilă arestarea și condamnarea unor demnitari din partidul aflat la putere, PDL-ul, întâmplător partidul din care președintele însuși a provenit. Condamnarea unor înalți funcționari ai partidului guvernamental nu s-a mai întâmplat în toată perioada postceaușistă. Independența Justiției a zguduit Sistemul, declanșându-i reacția solidară de apărare. Mai ales că, pe listele procurorilor, figurau deja și alte "nume grele”, ale unor indivizi ferm convinși că Legea nu se aplică în cazul lor.
Reacția "sistemului ticăloșit” a fost fulgerătoare, după toate tehnicile loviturilor de stat bolșevice și naziste. Un puternic aparat propagandistic, aservit "mogulului” Dan Voiculescu (dovedit colaborator al Securității și mare afacerist), a pregătit terenul, incriminându-l pe Traian Băsescu de toate relele pământului. Denigrarea constantă a tuturor manifestărilor prezidențiale nu putea rămâne fără urmări. Greșelile datorate naturii conflictuale și temperamentului d-lui Băsescu au fost exploatate la maximum, "Felix” având grijă, concomitent, să se sustragă acțiunii judiciare (dosarul său de corupție aflându-se deja la ICCJ) prin demisia din Senat. "Tratativele” cu politicieni și parlamentari PDL, UNPR și UDMR suspectați sau cu "musca Justiției pe căciulă” au continuat, până la realizarea unei noi majorități politice, ajungându-se astfel la răsturnarea guvernului MRU, impus de președinte în locul guvernului Boc, extrem de uzat în urma durelor măsuri de limitare a efectelor crizei economice. Guvernul Ponta a trecut rapid la aplicarea "planului”, excluzând oricare altă preocupare. Se știe ce a urmat. Șicanarea președintelui în legătură cu reprezentarea externă a țării a avut menirea să-i abată atenția de la derularea evenimentelor interne. Excluzând regulamentele și cutumele, având doar argumentul majorității parlamentare realizate conjunctural, USL-ul a trecut, în trei-patru zile, la confiscarea, în favoarea guvernului, a Monitorului Oficial, schimbarea Avocatului Poporului, limitarea atribuțiilor Curții Constituționale, eliminarea conducerii PDL-iste a camerelor Parlamentului și, în final, la suspendarea președintelui. Pașii "tehnici” ai loviturilor de stat bolșevice au fost respectați întru totul. Acțiunea a fost, e drept, grăbită de dezvăluirea furtului intelectual (plagiatul) premierului Ponta însuși.
Antonescu și Ponta au fost dirijați de "structurile” Sistemului în pregătirea și lansarea "loviturii”, cu toate diversiunile ce au însoțit-o. Subordonarea TVR, trecerea Institutului Cultural Român în subordinea Senatului, eliminarea conducerii Arhivelor Statului și a Institutului Național de Statistică au avut rolul de a pregăti confiscarea instituțiilor Justiției, precum DNA sau ANI, ce vor fi umplute cu oameni noi, "mai curați, mai uscați”. Incompatibilitățile constatate în cazurile unor parlamentari ai puterii, precum Mircea Diaconu (obligat să renunțe la Ministerul Culturii, dar rămas senator), Florin Pâslaru și "cunoscutul” Sergiu Andon vor dispărea, iar dosarele "pe rol” ale demnitarilor USL-iști, UNPR-iști, UDMR-iști sau chiar PDL-iști vor îngheța. Dacă d-l Crin Antonescu va deveni efectiv, după alegeri, președinte al țării, chiar și "deținutul politic” A. Năstase va fi grațiat.
D-l Băsescu se regăsește (aproape) singur în fața noului referendum. "Băieții” au avut grijă ca data lui (29 iulie) să fie foarte apropiată. Cetățeanul de rând, intoxicat propagandistic și corupt cu măsuri populiste, nu va avea timp să se informeze și să reflecteze la propriul viitor. După înlăturarea ultimului "obstacol contestatar”, Sistemul va avea grijă ca, fie și cu prețul îndepărtării de Europa, acesta să nu-i mai aparțină.