În popor se mai numeşte şi angină, anghină, carcioafă, amăreală sau darul Sfintei Marii, şi este o plantă mare iubitoare de soare şi de căldură, crescând doar în zonele sudice ale ţării noastre, unde a fost adusă cu secole în urmă, din regiunea mediteraneană. Acum, în miez de iunie, se recoltează frunzele anghinarei, care sunt un excepţional drenor biliar, depurativ şi tonic al ficatului. Încă din antichitate, medicii greci şi romani administrau frunzele plantei celor cu icter, care nu puteau digera alimentele ori care aveau stări de greaţă. În evul mediu, alchimiştii foloseau anghinarea ca principal ingredient într-un aşa-numit elixir amar, despre care se credea că are calitatea unică de a elimina toate materiile toxice din organism, ajutând astfel la vindecarea bolilor trupului, dar şi ale sufletului. Ceva mai târziu, o varietate a plantei, cunoscută drept "anghinarea de Ierusalim”, era folosită pentru vindecarea hepatitei A, boală care făcea ravagii în aglomeraţiile urbane în secolele XVIII-XIX, când apa de băut şi alimentele erau adesea infestate cu virusul hepatitic. În zilele noastre, anghinarea este printre cele mai studiate plante medicinale, în unele ţări ea înlocuind medicamentele de sinteză în afecţiuni cum ar fi cele digestive, hepatice sau cardiovasculare. Înainte de a intra în detalii terapeutice, să aflăm împreună câteva lucruri despre modul în care se prepară şi se administrează.
Carte de vizită
Anghinarea este o plantă ierboasă, cu tulpină subţire şi dreaptă, care ajunge la maturitate la o înălţime de până la un metru şi jumătate. Are frunze mari, crestate, verde închis pe faţă şi cenuşii-albicioase pe dos, care se recoltează chiar acum, în iunie, când planta înfloreşte. Florile sale seamănă cu cele ale ciulinilor de la noi, fiind roşii-violacee şi învelite în solzi cărnoşi. În ţara noastră, creşte doar cultivată, fiind plantată mai ales în sud, în judeţe cum ar fi: Ilfov, Ialomiţa, Teleorman, Olt, Dolj sau Constanţa.
Preparate din anghinare
Tinctura de anghinare
Este folosită mai ales ca stimulent al poftei de mâncare şi al digestiei, fiind administrată înainte de masă. Se obţine din 20 de linguri de pulbere de anghinare uscată, care se pun într-un borcan şi peste ele se adaugă două căni (NULL ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat vreme de 12 zile, într-un loc călduros, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează din acest remediu câte o linguriţă diluată în puţină apă, cu 5-10 minute înainte de a mânca. Este un remediu comod de administrat, dar nu la fel de complet ca acţiune vindecătoare ca următorul despre care vom vorbi:
Pulberea de anghinare
Se macină foarte fin, cu râşniţa electrică de cafea, tulpinile uscate de anghinare, după care se cern printr-o sită fină (cum ar fi cea pentru făina albă). Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum treizeci de zile (deoarece substanţele active se oxidează relativ rapid). De regulă, se administrează de 4 ori pe zi câte o linguriţă rasă, pe stomacul gol, la orele 7, 13, 19 şi 22. Este un tratament eficient pentru stimularea digestiei, pentru tratarea hipo-acidităţii, dispepsiei şi a atoniei digestive. Are efecte bune şi în bolile de ficat şi în dischinezia biliară, unde însă adevăratul specialist este extractul apos, despre care vom vorbi în continuare:
Infuzia combinată de anghinare
În jumătate de litru de apă se pun la macerat, vreme de 8-10 ore, 3-4 linguriţe de iarbă de anghinare mărunţită, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ un litru de infuzie combinată de anghinare, care se foloseşte intern (NULL-2 căni pe zi). Este excepţională pentru persoanele care au nisip la fiere (microlitiază biliară), care suferă frecvent de dischinezie şi de migrenă biliară. De asemenea, cu infuzia combinată de anghinare se obţin rezultate foarte bune şi în steatoza hepatică şi în hepatitele virale. Singurul dezavantaj al acestui preparat este acela că are un gust teribil de amar, aproape imposibil de suportat în curele de lungă durată. De aceea s-a obţinut un alt preparat din anghinare, extrem de concentrat ca principii active, dar mult mai uşor de administrat şi suportat.
Extractul uscat de anghinare
Este genul de remediu pe care persoanele cu probleme digestive, hepatice sau biliare este bine să îl aibă mereu la îndemână. Se obţine din extractul apos preparat din părţi aeriene de anghinare, din care se evaporă complet apa, rămânând o pulbere brun-verzuie, foarte concentrată în principii active - extractul uscat de anghinare. Pe lângă că are o acţiune terapeutică extrem de intensă, extractul uscat este "medicamentul” cel mai simplu şi comod de administrat care se poate obţine din anghinare, aşa încât nu este de mirare că toate studiile la care vom face referire în cele ce urmează au folosit această formă de administrare. Dozele necesare de extract vor fi precizate la fiecare tip de afecţiune în parte.
Anghinarea şi vezica biliară
Colecistul sau vezica biliară este un mic rezervor, situat în zona ficatului, în care se acumulează bila (fierea), un lichid de culoare galben verzuie, cu un rol foarte important în digestie. Conform statisticilor, mai mult de un sfert din populaţia cu vârsta peste 30 de ani suferă de probleme biliare, mai mult sau mai puţin grave.
Tratamentul afecţiunilor biliare cu anghinare se face în cure de lungă durată (minimum 30 de zile), timp în care se administrează extractul, câte 150-300 mg luate cu un sfert de oră înainte de fiecare masă. În timpul curei cu anghinare, se va evita consumul de prăjeli, cafea şi ceai negru (mai ales pe stomacul gol), dulciuri concentrate.
Anghinarea şi detoxifierea organismului
Anghinarea are şi o acţiune detoxifiantă foarte puternică. În curele de eliminare a toxinelor din organism, se administrează o doză de şoc, de 450-600 mg de extract de anghinare dimineaţa, pe stomacul gol, şi aceeaşi cantitate seara, înainte de culcare. O cură durează minimum 14 zile şi va determina o evacuare masivă de fiere din colecist, acizii din bilă ajunşi în duoden şi apoi mai departe, pe tubul digestiv, stimulând peristaltismul intestinal, accelerând tranzitul şi ajutând la o eliminare masivă a toxinelor din colon. De asemenea, depunerile de mâl (microlitiază) din vezica biliară sunt eliminate sub acţiunea anghinarei, în timp ce activitatea ficatului este accelerată. Extractul din această plantă stimulează şi activitatea rinichilor, favorizând eliminarea surplusului de apă din corp, dar şi a ureei şi a altor deşeuri de metabolism. După o asemenea cură, veţi elimina 1-2 kilograme în mod spontan, digestia se va regla de la sine, tenul se va curăţa, în timp ce problemele intestinale se vor ameliora.
Tratamente interne
* Hepatita virală A, B, C, D - în tratamentul hepatitei, anghinarea are efecte cu totul speciale, care o recomandă ca adjuvant la orice altă terapie, naturală sau alopată. În primul rând, anghinarea îmbunătăţeşte starea clinică a pacienţilor: durerile în abdomen dispar sau se ameliorează, ficatul tinde să revină la volumul normal, se estompează stările de greaţă şi inapetenţă, creşte rezistenţa la efort, pielea îşi recapătă coloritul. Apoi, anghinarea ajută la menţinerea structurii normale a ficatului, prevenind apariţia proceselor de fibrozare şi evoluţia spre ciroză. Se ţin cure de 3 luni, timp în care se iau câte 1-1,5 g de extract de anghinare pe zi, pe stomacul gol. Pentru oprirea proceselor de distrucţie la nivelul ficatului, dar şi pentru reducerea viremiei, cura de anghinare se poate face în paralel cu administrarea altor plante specifice, cum ar fi: armurariul, cicoarea, alga AFA, chlorella.
* Dispepsie, digestie dificilă - un studiu făcut în anul 2003 în Germania, pe un număr de peste 200 de pacienţi, a demonstrat că această plantă este de un real folos persoanelor care suferă de dispepsie. După şase săptămâni de tratament, timp în care pacienţii au luat câte 650 mg de extract pe zi, în două reprize, s-a remarcat la peste 50% dintre participanţi o îmbunătăţire simţitoare a stării de sănătate. Sub acţiunea anghinarei au dispărut indigestiile, stările de greaţă, precum şi balonarea, tranzitul intestinal neregulat. Timpul de digestie s-a redus, iar senzaţiile de jenă şi disconfort abdominal după masă au fost eliminate.
* Reflux gastro-esofagian - administrată cu cinci minute înainte de masă, anghinarea ajută la prevenirea arsurilor stomacale şi a refluxului gastroesofagian. Se iau câte 300 mg de extract înainte de a mânca. Pentru a potenţa efectele plantei, nu se vor consuma băuturi carbogazoase, iar în timpul mesei, se va evita înghiţirea hranei pe nemestecate, vorbirea în timpul masticaţiei.
* Stări de greaţă, vomă - se administrează jumătate de linguriţă de pulbere de anghinare, care se înghite cu jumătate de pahar de limonadă foarte puţin sau deloc îndulcită. Anghinarea acţionează la nivelul sistemului nervos, inhibând reflexul vomitiv. În unele cazuri, planta poate avea efect paradoxal, provocând voma, după care, de asemenea, starea pacientului se va ameliora simţitor.
* Obezitatea şi îngrăşarea - în ciuda reclamei făcute în ultimul timp în mass-media, anghinarea are efecte destul de modeste în curele de slăbire. Totuşi, administrată sub formă de capsule, pentru ca gustul său amar să nu stimuleze foarte puternic apetitul alimentar, are efecte detoxifiante, care ajută la eliminarea a 1-2 kilograme în mod spontan. Apoi, unele substanţe pe care le conţine inhibă receptorii pentru gustul dulce, ceea ce va duce la o scădere a apetitului pentru dulce. Aşadar, curele cu anghinare pot fi un ajutor pentru scăderea în greutate, putând fi asociate cu remedii cu acţiune de slăbire demonstrată, cum ar fi aloe ferox, algele marine, chitosanul, extractul de cicoare etc.
* Sindromul colonului iritabil - anghinarea normalizează tranzitul intestinal, stimulează peristaltismul, previne balonarea şi crampele abdominale. Un studiu făcut în Statele Unite, în 2004, arată că 41% dintre pacienţii suferind de sindromul colonului iritabil au înregistrat ameliorări simţitoare ale bolii lor, în urma unei cure de şase săptămâni cu anghinare. Se ia pulberea (câte 8-10 g pe zi) sau extractul uscat (NULL-1,5 g pe zi), ambele administrându-se pe stomacul gol, cu 30 de minute înainte de a mânca.
* Valori ridicate ale colesterolului - puţine remedii, alopate sau naturale, se pot compara cu anghinarea, atunci când este vorba de reducerea cantităţii de colesterol din sânge. Această plantă acţionează direct la nivelul ficatului, reglând secreţia de colesterol, influenţând însă şi digestia şi metabolismul grăsimilor pe care le ingerăm din hrană. În urma curei cu anghinare, creşte proporţia de colesterol bun (HDL) şi scade proporţia de colesterol rău (LDL). O cercetare făcută pe un număr de 140 de pacienţi a arătat că o cantitate de doar 0,5 g de extract uscat, administrat zilnic, duce într-o lună la o scădere cu 18% a valorii colesterolului total. Iar aceste efecte se obţin fără nici un fel de efect advers asupra sistemului nervos, ficatului sau a rinichilor, ca în cazul medicamentelor de sinteză pentru reglarea colesterolului.
* Diabet - se administrează infuzia combinată, din care se beau câte 2-3 căni pe zi. Anghinarea este mai mult decât o insulină vegetală, ea acţionând şi prin scăderea directă a valorilor glicemiei din sânge, dar şi la nivelul pancreasului, a cărui activitatea o stimulează. Mai mult, această plantă ajută pacienţii insulino-dependenţi să îşi reducă doza de insulină, prevenind în acelaşi timp complicaţiile cardiovasculare, extrem de periculoase în boala diabetică.
* Ateroscleroză, arterită - anghinarea este unul dintre cei mai puternici antioxidanţi din lumea vegetală, prevenind depunerea şi oxidarea colesterolului pe pereţii vaselor de sânge, ajutând la menţinerea sănătăţii lor. Persoanele care consumă frecvent grăsimi, care fumează sau trăiesc în mediu toxic ori care au valori ridicate ale tensiunii arteriale ar trebui să ţină regulat cure cu anghinare. O asemenea cură durează 1-2 luni, timp în care se consumă câte 3-4 linguriţe de pulbere pe zi.
* Gută, valori ridicate ale ureei în sânge - se administrează jumătate de litru - un litru de infuzie combinată de anghinare pe zi, în cure de minimum 14 zile. Persoanele cărora le este contraindicat aportul suplimentar de lichide vor consuma extractul uscat, câte 1 g pe zi. Sub acţiunea principiilor active din aghinare, sărurile acidului uric sunt mobilizate din ţesuturi şi sunt eliminate prin urină şi scaun.
Precauţii şi contraindicaţii
Studiile făcute până în prezent au arătat că anghinarea nu are nici un fel de toxicitate. Singurele precauţii sunt în cazul blocajului biliar, unde administrarea plantei poate agrava simptomele, datorită efectului său colecistochinetic. În cazul persoanelor care suferă de sindromul colonului iritabil, administrarea anghinarei poate determina pentru perioade foarte scurte de timp o amplificare a flatulenţei, care va dispărea însă în câteva zile.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
