Am 19 ani. Fizic - nu prea am de ce ma plange, in schimb, cu catva timp in urma, mi-a murit tata. Sunt singura la parinti, departe de mama. Fusesem o alintata, poate mai sunt si acum uneori. Serviciul pe care il am e o problema care uneori ma deprima cumplit, deja este vorba de rutina. Nu-mi place ceea ce fac (desi foarte multi doresc sa ajunga in domeniul unde activez eu, datorita partii materiale, pe care eu, deocamdata, n-am descoperit-o). Recapituland, sunt departe de casa, nemultumita de mine in general. Dar problema mea este alta. Prietenul meu are 24 de ani, un fizic agreabil (el se considera - daca nu un tip fatal, cel putin un barbat bine), o activitate amoroasa bogata. Tine (putin) la mine, dar nu suficient pentru a ma dori de sotie, mai ales ca religia mea, ortodoxa, difera de a sa. Iar religia pentru el e punctul forte. Ziua de odihna este respectata cu sfintenie, iar tot ceea ce priveste biserica sa si toti ceilalti membri ai ei, totul este perfect in regula. Acest cult al lor sustine niste puncte dogmatice care sunt cam in dezacord cu ceea ce este invatat sa creada un ortodox, insa el nu este un fanatic, este un tip echilibrat. Din punct de vedere erotic, eram printre putinele "elemente" care pana la 19 ani nu facusera sex. Desi am avut ocazia. Si iata ca a intervenit acest barbat in viata mea, cu tupeul, forta, aroganta, dorinta de a supune, dar si cu manifestari tandre, afectuoase, dulci. Imi pare rau pentru ce am facut. Nu il iubesc. Ii recunosc calitatile, il admir in unele privinte, dar atat. A ramas o dilema de ce l-am acceptat. Cred ca mai mult din curiozitate. Dar cand mi-am dat seama ce inseamna sexul, am inteles ca platisem experienta cunoasterii cam scump. Apoi, totul a decurs dupa cum era de asteptat - vertiginos in jos. Eu aveam nevoie de un partener de discutie, de un prieten elevat, ale carui pareri si sfaturi sa le ascult, el... vrea doar dragoste. Spre sex tot inainte. Rezist ca o martira, cu gandul ca il voi putea elimina din viata mea.
LAURA
"Un diamant ce asteapta sa fie slefuit"
TEOFIL
"A plecat si mi-a luat cu el sufletul"
Stimata doamna Sanziana Pop,
As dori sa incep scrisoarea mea prin a va ura un an bun, cu sanatate si multe impliniri. As mai dori sa va multumesc pentru aceasta revista pe care ne-o oferiti saptamanal, revista interesanta, dar si de suflet, care se respecta si, implicit, ne respecta si pe noi, cititorii.
Va scriu, pentru ca si pe mine (ca si pe multi care v-au mai scris) ma chinuie o intrebare la care as dori sa aflu raspuns. Acum zece ani, am cunoscut un om deosebit, care mi-a schimbat mult viata launtrica: un ardelean, nu prea vorbaret (dar nici morocanos) ale carui vorbe sau glume aveau intotdeauna substanta, aveau miez. Viata mi-a oferit sansa de a-i castiga prietenia, poate chiar dragostea.
Uneori, cand mi-e tare dor de el, il chem in gand. Atunci simt un flux de energie ce vine navalnic, asemenea copiilor care alearga in dimineata de Craciun sa vada pomul si darurile. In acele clipe imi simt sufletul acasa si mi-e bine, dar "trezirea" ma gaseste mai trista si mai secatuita. As dori sa intreb daca ceea ce simt eu are explicatie stiintifica. Daca e posibil ca acest om sa fi luat cu el acel "ceva" imaterial care dadea fiintei mele puterea si bucuria de a trai.
Va rog sa nu socotiti lipsa de incredere faptul ca am folosit numai initialele numelui, si va multumesc pentru intelegere.
M. D.
(Reproduceri dupa sculpturi de ION IRIMESCU)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
12.03.2011, 02:13Bebe Soledad
Lasa-l si fa ceea ce constiinta ta inca activa iti dicteaza.Stii si tu ca ''boala lunga,moarte sigura;;.Barbatul acesta nu te merita si nu face sa aungi la o varsta in care ei fi epuizata fizic si moral si iti vei reprosa ca n-i facut ceea ce trebuia atunci cand puteai s-o faci.Du-te ola preot si impaca-te cu Dumnezeu.Insasi relatia cu acest barbat,plus diferenta de religie este ceea ce sta intre tine si Dumnezeu,asa ca elimina toate "piedicile".Si mai ales,grabeste-te,caci nu stii ''cand vine nici clipa,nici ceasul''...
12.03.2011, 02:39Bebe Soledad
Am trait o frumoasa poveste de dragoste,numai ca atunci cand eu l-am descoperit,el tocmai facea pregatirile de plecare.Prezenta mea in viata lui nu i-a schimbat decizia.Am trait ani intregi visandu-l noaptea si dorindu-mi sa nu mai adorm,sa nu-l mai visez.Aveam un dor nebun de el si nu mi l-am astamparat putin decat cand am primit de la el o scrisoare.Prima si ultima.Dupa un an am cunoscut un barbat-viata merge inainte-si peste trei ani si jumatate mi-a devenit sot.Aveam tot ce-mi doream,un sot tandru,iubitor,educat.Si totusi inca il visam.Ma intrebam ce lipsea din mine,ce luase acel barbat cu el.Si iata ca intr-o zi s-a reantors si m-a cautat-aveam sa aflu asta mai tarziu-dar eu nu mai eram acolo unde ma stia el.Iar intr-o zi,cautand in cartea de telefon,mi-am amintit povestea de iubire(de parca o uitasem o zi,macar!)si am sunat acolo unde stiam ca ar fi putut fi el.Si chiar era!Nu stiamn ca revenise,pierdusem multe din ceea ce insemna el,aveam acum un sot.Mi-a raspuns si am stabilit o intalnire.Trecusera 6 ani si tot il mai visam,uneori.Ne-am revazut si sufletul meu n-a gasit macar raspunsul de ce il dorisem atat de mult,cand acum,sufletul meu n-a tresarit nici macar o clipa.Am rememorat impreuna clipele trecute si am ras.Mi-a povestit ca era impreuna cu o fata,dar nu era grozav de multumit...Ne-am despartit prietenosi si de atunci nu ne-am mai revazut,desi au trecut 15 ani(nu mai aveam cum,plecasem din tara pentru 10 ani).Dar am realizat un lucru:incetasem sa-l mai visez.Si in acel moment viata mi-a oferit tot ce insemna o noua iubire.
Asa ca,doamna M.D.,daca ati fi insemnat ceva pentru acel barbat,poate el ar fi incercat sa fiti in contact(inteleg din cum ati descris poveastea dumneavoastra ca acest lucru nu s-a intamplat).Si s-ar putea ca daca odata sa-l reantalniti,veti fi dezamagita de cate vise ati pus in el si ca l-ati ridicat pe un piedestal pe care nu merita sa stea.Si veti fi rusinata!Si poate in tot acest timp ati fi putut trai o noua iubire care v-ar fi umplut viata si ati fi simtit ca traiti din nou.Acesta este sfatul meu,pentru ca stiu prin ce am trecut si stiu ce inseamna un dor nesfarsit si poate daca se intampla lucruri pe care noi nu le intelegem,putem macar sa incercam sa le schimbam.Numai bine.
12.03.2011, 20:05Pop Maya
... Eu nu-i voi putea fi sotie, decat daca voi impartasi aceleasi idei cu el. Punctul nevralgic este aici: ce se va intampla cu mine? Relatia mea cu Dumnezeu? Ce-am facut cu ea? Si asa nu e prea solida...
cred ca e un inceput bun, sa te uiti la situatia in care esti si sa vezi ce ar putea sa urmeze...
As zice ca relatia ta cu biserica ortodoxa e destul de puternica, si ca mai creste.. .din pacate partenerul tau, 'stilp' la bisericii, e mai aplecat spre nevoile trupului...
Un sfat rapid - departeaza-te de el, - singura spui ca nu-l iubesti -- ia o pauza si poate vei gasi un om cu care sa comunici....
intimplator (sau nu) in numarul de fata e si articolul parintelui Voda, citeste-l si gindeste-te.. toti avem nevoie de prieteni, si Isus e cel mai bun prieten al nostru
numai bine
M.
12.03.2011, 20:09Pop Maya
Daca inteleg bine din rindurile tale, iti doresti pe cineva care sa-ti fie alaturi ...cauta prieteni (adevarati) si incearca sa faci bine in jurul tau si cea pe care o cauti iti va iesi in cale ..
cu bine
M
12.03.2011, 20:15Pop Maya
Draga mea,
cred ca inteleg destul de bine ce spui, am cunoscut de curind pe cineva care ma face sa zimbesc numai cind ma gindesc la el, nu sunt 'indragostita' dar exista un soi de 'chemistry' cum ii zic americanii f puternica, atunci cind pur si simplu intelegi fara cuvinte pe cel/cea de linga tine si serntimentul e reciproc
La inceput am fost si eu nedumerita, dupa care am 'descoperit" o carte care se cheama : The magic of instant connections (Ori Brafman) si am inteles mai bine ce simt..
O intrebare - el stie despre sentimentele tale?
poate e cazul sa vorbiti/ scrieti si hotariti impreuna ce va urma
cu bine
M. C/
13.03.2011, 17:35Viktor G
Ai 19 ani dar dai dovada de o gandire sanatoasa si matura.
tu intrebi pe cei din jurul tau ce sa faci dar inima ta o stie deja; in randurile tale ti-ai dat deja sfaturile de care ai nevoie.
religia ortodoxa, credinta ta, "relatia" pe care o ai cu Dumnezeu, te vor ajuta cu siguranta sa mergi pe drumul cel bun, pe drumul catre Rai.
perioada aceasta a Postului Mare este un prilej bun de a merge la un preot, de a te spovedi, de a face ascultare, de a face sa moara pacatul (pe care toti il avem) si ... de a invia.
asculta de Duhul Sfant pe care il ai de la botez si mergi cu nadejde inainte.
iti doresc curaj in tot ceea ce vei face!
eu sunt un nimeni ...
13.03.2011, 21:36Daniela Monica
Laura, daca totul era asa de in regula cu el si Biserica din care face parte te-ar fi respectat pe tine si ar fi respectat si celelalte porunci ale lui Dumnezeu , respectiv sa nu aiba ``altfel `` de relatii inainte de casatorie .
Roaga-te lui Dumnezeu sa-ti scoata in cale un duhovnic bun ;Biserica nu e un loc de judecata , ci de vindecare a ranilor sufletesti.
14.03.2011, 20:15Clara Racman
Sfatul meu este sa te rupi de el. Si asta cat mai repede. Sufletul tau nazuieste spre sfere mai inalte. Tu inca mai ai constiinta, Dumnezeu inca mai licareste in sufletul tau. Mai tarziu te vei afunda si mai mult iar glasul acela nu-l vei mai auzii... Meriti sa fii iubita, nu te mai lasa folosita. Nici un barbat nu merita sa i se jertfeasca puritatea si inocenta atat timp cat nu o pretuieste pe femeie ca pe sine insusi. Si pretuirea lui se arata in dorinta de a-si petrece toata viata langa ea si in nevoia ca pruncii lui sa ia fiinta si sa se nasca din acea unica femeie. Relatia voastra insa nu duce nicaieri. Ai gresit, dar Dumnezeu te iarta. Mergi si spovedeste-te asa cum ti-ai propus si vei vedea ca Dumnezeu este langa tine si iti va calauzii pasii. Doamne ajuta!
15.03.2011, 09:16Mihaela Ana
Draga mea Laura, daca as putea sa-ti dau mai multa incredere in tine, as face-o. Iti spun o parte din povestea vietii mele, pe scurt, iar concluziile le tragi singura. Si eu credeam ca sunt aleasa unui baiat - frumusel, simpatic, cu experienta amoroasa, dar catolic - spre deosebire de mine-ortodoxa. Diferenta intre povestea mea si a ta e ca n-am ajuns sa-i cedez, virgina fiind, astfel ca am fost inlocuita cu o alta cucerire. Asa ca am mai asteptat ceva timp... pana la casatorie. Atunci, cu sotul "am experimentat". Nu mi-e rusine sa-ti spun ca eram mai in varsta decat tine - aveam 28 de ani. Dar nu asta conteaza. Si pe tine te framanta acelasi lucru la care ma gandeam si eu inainte: cum sa te poti casatori cu cineva care s-a daruit si altuia ? Se poate, daca te impaci cu tine insati, daca esti sigura ca ceea ce ai facut nu e un pacat. Dumnezeu ne invata ca ceea ce e facut din iubire si cu iubire nu e pacat. Cauta un preot sa te spovedesti - vei gasi alinare. In ceea ce priveste casatoria - si eu am invatat tarziu, ce-i drept - ca important e omul de langa tine. Daca te simti in siguranta, daca e tandru, daca poti vorbi cu el cate in luna si in stele, daca te gandesti neincetat la el - si daca toate acestea ti se intorc de la persoana iubita, atunci acela e omul pe care-l cauti si asta conteaza cel mai mult. Baiatul despre care ai povestit nu vede decat interesul propriu, de moment, presupun - pana cand tu te vei hotari ce vrei sa faci cu viata ta. Traiul in doi inseamna mult mai mult decat sex. Esti inteligenta, cerebrala si nu concepi traiul acesta "pe jumatate", in nuante de gri. Asa ca spune-i direct ca nu-ti convine sa fii "papusa"lui. Fara teama, sa stii ca si femeile parasesc . Numai ca nu sunt atat de violente ca barbatii. Acum trecem la a doua parte a povestii mele.De cel cu care m-am casatorit fecioara am divortat dupa 6 luni - tocmai pentru ca nu sexul tine o casnicie. Acum, multumesc lui Dumnezeu, sunt casatorita cu omul lui Dumnezeu bun si bland, calm, frumos si pe dinafara si mai ales sufleteste, care imi este cel mai bun prieten, iubit, tatal fetitei noastre. Am ajuns relativ tarziu la acest echilibru (am 38 de ani), dar nu-mi pare rau de alegerile facute. Tu esti foarte tanara si inteleapta. Cauta-ti linistea si vei intalni adevarata fericire. Timpul si Dumnezeu lucreaza in favoarea ta.
15.03.2011, 11:17Cristina Lescenco
Pt teofil
sunt din aceeasi generatie si cam in aceeasi situatie cu tine
poate vb
cryssty_20@yahoo.com
15.03.2011, 14:56Alexandra Tatulea
Gandesti foarte corect. Intr-adevar, daca recunosti valoarea credintei tale si esti constienta ca Dumnezeu a investit darul Sau in viata ta, nu ai de ce sa arunci toate astea la gunoi pentru un barbat care este interesat de placeri si orgolii. Tineretea ta este cel mai frumos dar pe care il poti face lui Hristos, drept multumire pentru tot ce a facut El in Biserica fiecaruia dintre noi, S-a jertfit, a murit si a inviat ca un Dumnezeu. O tinerete curata, alaturi de un om cu intentii binecuvantate, dornic sa intemeieze o familie cu tine.
Ia legatura cu un preot, deschide-ti sufletul si pune impreuna cu duhovnicul un inceput bun. Daca pana acum nu ai reusit sa schimbi la barbatul acela ceea ce singura recunosti ca trebuie schimbat, ce te mai tine langa el?
Te imbratisez cu drag,
preoteasa Alexandra
15.03.2011, 14:59Stan Mihaela
Laura draga, ridica-te de pe toboganul pe care aucm cobori din inertie, dupa ce te-ai cocotat pe el din curiozitate! Fa-ti ordine in viata, spovedeste-te, ia o pauza de la relatiile trupesti, ca si asa este perioada Postului Mare, ordoneaza-te pe tine insati, trupul si sufletul tau, apoi vei vedea lumea si relatia in care te afli cu ochii curati. Oricum sesizezi singura, si acum, ca exista o incompatibilitate serioasa intre voi doi, dar daca iti vei pune ordine in viata, apoi vei vedea si mai bine realitatea. Si vei decide in consecinta singura, in cunostinta de cauza, pe ce drum vrei sa mergi in viata: pe unul de compromis, risipitor de sanatate trupeasca si sufleteasca, sau pe unul curat, demn, implinitor.
Teofil, ai semnat cu un nume foarte sugestiv epistola ta, sper ca esti chiar un iubitor de Dumnezeu, cum o spune numele. Iar daca este asa, atunci ai si o relatie personala cu Dumnezeu, pe care cultivandu-o constant, vei reusi, cu siguranta, sa descoperi singur "halta" in care trebuie sa te opresti, pentru a deveni dintr-un barbat ,,oarecum realizat", cum te autodefinesti, un ,,om implinit", cum sincer iti doresc. Dupa cum te exprimi in scris, dai dovada de cultura, insa din "Femeile nu au reusit sa sadeasca in mine nici dragoste, dar nici ura." deduc fie ca nu ai ,,accesat" inca esentialul frumosului din umanitate, fie l-ai neglijat, axandu-te pe frumosul exterior. Exista, cu certitudine, femei demne de iubit chiar si, sau mai ales de catre "diamantele neslefuite". Insa la drept vorbind, o viata implinita nu ti-o confera nici sexul opus, nici altceva, ci pur si simplu modul firesc de a trai, asa cum apa raului isi urmeaza cursul firesc, in albia ei. Daca esti iubitor de Dumnezeu, cum semnezi, si ca atare relationezi corect cu Dumnezeu, si implicit cu semenii, atunci e oricum bine, fiindca nu toti oamenii fara ,,suflet pereche" sunt automat neimpliniti, dupa cum nu toti cei ,,cu suflet pereche" sunt automat impliniti. Fii mai realist, si analizeaza viata ta din mai multe unghiuri, nu numai din cel al ,,sufletului pereche"!
Maria
15.03.2011, 17:59Mihaela Stroie
Laura, sunt sigura ca in momentul in care ai decis sa te daruiesti acestui barbat, ai facut-o pentru ca asa ai simtit in momentul respectiv. Nu putem intelege o experienta decat atunci cand o traim pe propia piele. Se pare ca ai primit o educatie in traditia noastra ortodoxa, si cu o serie de principii, iar acum, esti intr-un moment de lupta interioara. Simti ca ai incalcat un principiu, ca ai pierdut un vis, acela de a te casatori virgina.
Intr-o relatie trebuie sa existe un echilibru in toate aspectele si ambii parteneri sa fie suficient de flexibili si intelegatori pentru a fi dispusi sa faca anumite compromisuri la un moment dat. O relatie inseamna colaborare si parteneriat, nu competitie si o lupta pentru "putere". Din ceea ce tu povestesti, se pare ca el nu e dispus sa faca niciun compromis in relatia voastra. Nu iti respecta educatia, principiile si religia, ci isi urmareste doar propriile interese. Ma surprinde "setea" lui de sex pe deoparte si setea lui de religia pe care o practica, pe de alta. Mi se pare ca-si practica religia doar in aspectele in care il intereseaza. Pe de o parte accepta sexul inaintea casatoriei, iar pe de alta parte, este reticent in a se casatori religios cu o partenera care nu are aceeasi religie ca a lui. Concluzia mea este ca foloseste aspectul religios ca pe o scuza in functie de interesele si scopurile pe care le are. Iar din cele relatate de tine, se pare ca unicul sau scop e sa isi traiasca viata din plin, sa aiba cat mai multe experiente fara sa-si asume nicio responsabilitate si fara sa faca compromisuri. El are tendinta de a domina si controla relatia si nu e dispus sa-ti respecte postura ta. Este firesc ca atitudinea asta sa distruga dragostea mea care ai putut-o simti pentru el. Centreaza-te in profesia ta, incearca sa faci ceva ce nu mai faci demult, sa te vezi cu cineva cu care nu te-ai mai vazut demult, sa-ti dedici mai mult timp tie si astfel incet si discret sa te "pierzi" de sub privirea lui.
In ceea ce priveste planul sufletesc si spiritual,rugaciunea, convorbirea sincera cu Dumnezeu impreuna cu spovedania te vor elibera si iti vor aduce linistea de care ai nevoie. Cere-i Celui de Sus luminarea inimii tale pentru a te indruma pe calea cea buna.
Ia-o ca pe o lectie de viata, din care ai avut de invatat lucruri pe care altfel nu le-ai fi stiut.
Priveste inainte cu optimism, incredere in tine si nu inceta sa visezi la o dragoste adevarata, sincera si autentica cu un partener care sa te iubeasca si sa te respecte cum meriti si pentru care sa fii persoana cea mai importanta.
16.03.2011, 10:38M Ada
Nu cauta raspunsul in sufletele celorlalti, ci in sufletul tau
16.03.2011, 11:42Grigoras Roxana
De cauti substanta, dincolo de aparente si de 'aici', m-as bucura sa comunicam :) roxdana@hotmail.com
19.03.2011, 14:13Ema Cristina
Pe ce lume traieti mai fata ? Daca tu crezi ca virginitatea iti va aduce ceva vreodata te inseli amarnic. Virginitatea este o stare de a fi a corpului, este un element anatomic care odata cu varsta dispare. Sexul este ceva absolut normal. Faptul ca te casatoresti virgina si nestiind nimic despre viata ( despre viata sexuala ) nu-ti va aduce niciodata implinirea. Problema ta ar trebui sa fie daca faci sex protejat si daca mergi la control ginecologic regulat. Daca nu te vei trezi vei fi o frustrata toata viata. Vei vedea in fiecare miscare pe care o vei face un " pacat ". Viata inseamna cunoastere, si chiar cunoastere sexuala. Ai trait cu cineva, nu-l mai placi, nu te mai place, nu va mai intelegeti - foarte bine. Pleci si iti vezi mai departe de viata. Barbatul care te va intreba daca esti virgina sigur nu te va respecta deloc. Un om nu te ia de sotie daca o anumita parte a corpului este sau nu atinsa. Ce ar insemna sa te intreb daca ti-ai facut operatie de apendicita si daca ai facut sa nu te mai iau de sotie ca nu mai ai acea parte a corpului - apendice ? ! ?? In ceea ce-l priveste pe " popa " lasa-l cu ale lui. Termina cu prostiile, cu fluxurile de energie. Omul este plecat si plecat ramane. Tu trebuie sa-l uiti si sa-ti vezi de viata. Este greu sa uiti pe cineva dar nu imposibil. Dar problema ta este ca esti dependenta emotional de el si aceasta problema se rezolva cu ajutorul unui psiholog, psihoterapeut sau psihiatru si in nici un caz la popa, la biserica sa-ti mai bage in cap alte prostii si sa te simti si mai frustrata decat esti acum. TREZESTE-TE ! Altfel ai sa pierzi mult si cand ai sa-ti dai seama o sa fie tarziu.
20.03.2011, 15:06O Cititoare Fidela
Deja ti s-a spus cam ce ai putea face.In opinia mea ar trebui sa rupi relatia cu acel barbat,mergi la duhovnic chiar si daca crezi ca nu meriti imparasania,nu uita ca ogreseala recunoscuta e pe jumatate iertata,si apoi esti inca tanara iar viata pe cat de scurta e pe atat de lunga.In plus roagate sa-ti se lumineze mintea si inima si vei sti ce vei avea de facut.
24.03.2011, 16:08Andreea Arcip
Draga Laura,
Mihaela Ana cred ca ti-a dat niste sfaturi si explicatii foarte bune. Un barbat care te ia in principal pentru ca esti virgina, dupa ce nu vei mai fi s-ar putea sa nu te mai considere asa interesanta. Lasa deoparte gandurile de genul "stau cu el pentru ca a fost primul" si nu mai pierde timpul inutil intr-o relatie care nu te face fericita.
Apropie-te de Dumnezeu, sunt de acord, dar nu neaparat mergand la preot, daca nu esti pregatita pentru asta acum. Cu Dumnezeu poti sa vorbesti si tu oricand si oriunde. Si Dumnezeu inseamna iubire nu pedeapsa.
Eu as mai avea un sfat pentru tine. Lasa deoparte prejudecatile legate de religie si stai deoparte de oamenii care tin cu dintii de ea (oricare ar fi ea, ortodoxa sau nu).
Sunt ortodoxa casatorita cu un musulman si ne intelegem minunat, amandoi ne respectam parintii si religia in care ne-am nascut cat si pe cea a celuilalt. Sotul meu merge cu mine duminica in biserica.
Incearca sa vezi lucrurile cu alti ochi decat erau privite acum 2000 ani.
Numai bine!
27.03.2011, 13:44Georgeta Silaghi
Draga Teofil,
Ti-am scris cateva randuri si le-am trimis spre publicare,sub pseudonim,in varianta scrisa a Formulei As.Poate vor ajunge,candva, sa fie publicate.Dar,intre timp,mi-am regasit curajul care ma parasise(sau m-au parasit emotiile care ma luasera in stapanire ) si m-am hotarat sa-mi deschid cont pe site si sa-ti scriu direct.
Cred ca nu avem nimic de pierdut,nici unul dintre noi,daca incercam sa comunicam.Vom avea,eventual, de castigat."Jumatatea cealalta de suflet" nu e usor de gasit,iata ca si noi,la varsta noastra,o mai cautam inca.Eu sper doar ca,atunci cand va fi sa dau de jumatatea asta,s-o recunosc si sa nu trec pe langa ea.Ti-a scris cineva,aici,ca a-ti gasi sufletul pereche nu inseamna neaparat a-ti asigura o viata implinita.Eu,in schimb,n-o sa ma pot considera vreodata implinita,daca nu-l voi gasi.
Daca vrei sa mai schimbam cateva ganduri,iti las adresa mea de mail.Eu chiar sunt curioasa sa te cunosc.
Geta
getasil@yahoo.com
05.04.2011, 20:39Ela G
Am remarcat ceva:�experienta a facut din sufletul meu un diamant�. Nu cred ca este intamplatoare comparatia si nici faptul ca ai subliniat un lucru si anume: ca nu te-a caracterizat niciodata duritatea. Daca ne gandim bine, duritatea reprezinta unul din criteriile stabilirii valorii diamantului. Si tocmai din cauza acestei duritati, diamantul, pentru a ajunge briliant poate fi slefuit numai cu pulbere de diamant.
Doresc sa ai rabdare si poate pe cararea vietii tale va aparea acea pulbere de diamant de care se pare ca ai nevoie.