Stan Mihaela

Comentarii scrise de Stan Mihaela

Afisare: 1 - 2 din 2 comentarii

27.05.2012, 14:11

Stimata Doamna,

am citit cele relatate de dumneavoastra si am reflectat la ele, apoi am gandit sa-mi exprim si eu opinia. Sunt crestina ortodoxa convinsa, si de aceea opinia mea este una, sa-i zicem, religioasa.
Cred cu tarie ca orice relatie autentica intre oameni incepe in comuniunea lor pe verticala, adica in comuniunea fiecaruia dintre ei cu Dumnezeu. Caci omul care realmente cauta comuniunea cu Dumnezeu este transparent, stie a-si dezgoli firesc sufletul - cu plusurile si minusurile lui - in fata lui Dumnezeu, in prezenta preotului duhovnic, care este martor. Si nu se eschiveaza de la a se arata asa cum este si in fata semenilor, mai ales atunci cand vrea sa construiasa o relatie de apropiere cu ei. Doar un om transparent poate cladi relatii de comuniune in iubire cu semenii. Omul netransparent, care are mereu ceva de ascuns, este confuz, nu poate cladi comuniune in iubire, ci eventual constructii sociale bazate pe interese, mici, mari.
In contextul omului post-modern extrem de alambicat sufleteste, plin de reziduuri de tot felul, este extrem de dificil de stabilit relatii de comuniune reala. Fiindca toata suma reziduurilor sufletesti ale fiecaruia dintre noi se reflecta in relatiile inter-umane, pana cand le sufoca. Doar cei ce-si elibereaza sufletul de poveri, curatindu-se cu puterea si lucrarea Duhului Sfant, mai pot spera la relatii inter-umane profunde, la comuniune. Si doar ei sunt capabili a-si arata interiorul lor si altora, asa cum este el, imperfect, cel mai adesea, dar onest.
Altminteri, omul neraportat la Dumnezeu in mod serios, profund, refuza cu obstinatie sa se arate celui de langa el asa cum este, dimpotriva, poarta masti, spre a "impresiona". Cu un om cu masca ati avut si dumneavoatsra de-a face, in cazul relatat. Nu este nici primul, nici ultimul de acest fel, va asigur. Este doar unul dintre multitudinea de nefericiti care isi cosmetizeaza cu sarm afisat mizeriile de profunzime, in loc de a purcede onest la extirparea lor din suflet. Nu l-ati recunoscut dintru inceput, fiindca nu aveti o raportare profunda la Dumnezeu, la principii clare de existenta, care nu te lasa sa te deruteze nimeni atat de simplu.
Cat despre scopul respectivului "dom' profesor" cu dumneavoastra, banuiesc ca nu a fost altul decat acela de a iesi, intr-un fel, din mlastina relatiei cu ruda prin alianta, in care se afla. Numai ca nu a fost sincer, nici cu sine insusi, cu atat mai putin cu dumneavoastra, de aceea a clacat penibil, caci din astfel de mlastini se iese cu maxima onestitate, in primul rand cu spovedanie sincera si cu oprirea de la pacat, nicidecum cu surogate de noi relatii, care sa te faca sa "uiti" de fosta.
Ceea ce eu as invata, in locul dumneavostra, din patania cu pricina, este faptul ca m-as raporta prioritar si foarte serios la Dumnezeu, mi-as revizui din temelii principiile morale, caci banuiesc ca sunteti crestina, apoi, dupa consolidarea comuniunii cu Dumenzeu, as sti exact unde, ce si cum sa cladesc cu oamenii. A merge pe muchii de prapastie inseamna, cel mai adesea, a te taia in muchii. A merge pe drumuri clare, luminate de Hristos si batatorite de sfinti, este infinit mai putin riscant. Si mai ales este foarte implinitor, lipsit de deceptii, dezamagiri.
Va doresc comuniune, implinire!
Maria

VISCOLUL

15.03.2011, 14:59

Laura draga, ridica-te de pe toboganul pe care aucm cobori din inertie, dupa ce te-ai cocotat pe el din curiozitate! Fa-ti ordine in viata, spovedeste-te, ia o pauza de la relatiile trupesti, ca si asa este perioada Postului Mare, ordoneaza-te pe tine insati, trupul si sufletul tau, apoi vei vedea lumea si relatia in care te afli cu ochii curati. Oricum sesizezi singura, si acum, ca exista o incompatibilitate serioasa intre voi doi, dar daca iti vei pune ordine in viata, apoi vei vedea si mai bine realitatea. Si vei decide in consecinta singura, in cunostinta de cauza, pe ce drum vrei sa mergi in viata: pe unul de compromis, risipitor de sanatate trupeasca si sufleteasca, sau pe unul curat, demn, implinitor.

Teofil, ai semnat cu un nume foarte sugestiv epistola ta, sper ca esti chiar un iubitor de Dumnezeu, cum o spune numele. Iar daca este asa, atunci ai si o relatie personala cu Dumnezeu, pe care cultivandu-o constant, vei reusi, cu siguranta, sa descoperi singur "halta" in care trebuie sa te opresti, pentru a deveni dintr-un barbat ,,oarecum realizat", cum te autodefinesti, un ,,om implinit", cum sincer iti doresc. Dupa cum te exprimi in scris, dai dovada de cultura, insa din "Femeile nu au reusit sa sadeasca in mine nici dragoste, dar nici ura." deduc fie ca nu ai ,,accesat" inca esentialul frumosului din umanitate, fie l-ai neglijat, axandu-te pe frumosul exterior. Exista, cu certitudine, femei demne de iubit chiar si, sau mai ales de catre "diamantele neslefuite". Insa la drept vorbind, o viata implinita nu ti-o confera nici sexul opus, nici altceva, ci pur si simplu modul firesc de a trai, asa cum apa raului isi urmeaza cursul firesc, in albia ei. Daca esti iubitor de Dumnezeu, cum semnezi, si ca atare relationezi corect cu Dumnezeu, si implicit cu semenii, atunci e oricum bine, fiindca nu toti oamenii fara ,,suflet pereche" sunt automat neimpliniti, dupa cum nu toti cei ,,cu suflet pereche" sunt automat impliniti. Fii mai realist, si analizeaza viata ta din mai multe unghiuri, nu numai din cel al ,,sufletului pereche"!
Maria

"Imi pare rau pentru ce am facut"

• 1