Bebe Soledad

Comentarii scrise de Bebe Soledad

Afisare: 1 - 3 din 3 comentarii

12.03.2011, 02:40

Iti inteleg nefericirea,dat fiind ca si eu am cunoscut un barbat care ulterioe a devenit sotul meu,ca fiind ''neintarcat''.Cand eram inca prieteni toate zilele de nastere,Revelioanele,Craciunurile sau Pastile trebuia sa le petrecem la parinti lui,ca''erau singuri''desi avea o sora pe care n-o preocupa singuratatea parintilor si era mai tot timpul plecata la distractii.Dupa ce ne-am casatorit ne trezeam cu ei la usa-casa era a soacrei mele si noi locuiam acolo pentru ca nu aveam incotro.Au existat nenumarate discutii despre parintii lui,inca mai exista dupa 15 ani de casnicie-e adevarat ,destul de rare.Dupa o perioada de timp am avut posibilitatea de a pleca din tara datorita serviciului sotului meu si am locuit departe socrii mei ani intregi-dupa aceea si ei au plecat la sora lui in Canada si cand veneam noi in concediu ei erau plecati.Intre timp ne-am castigat''independenta''luandu-ne propria casa in cartiere departate unii de ceilalti,am evitat sa-i dau soacrei mele o cheie si cand doreste sa vina trebuie sa sune inainte,altfel risca sa nu ne gaseasca acasa.Asa am reusit sa il ''intarc' pe sotul meu,departarea de ei l-au facut sa nu mai fie asa de ingriorat de singuratatea familiei lui si acum doar uneori fac mici sesiuni de chat,dar asta nu ma deranjeaza,atata vreme cat nu stau ei cu ochii pe noi,atata vreme cat avem propria noastra inimitate fara niciun intrus,fie el din familie sau nu.Deci prima ta/voastra greseala a fost mutarea langa ea-e adevarat,oferta prezentata sub o forma atat de imbietoare era greu de refuzat,dar stii ca si diavolul ia deseori forme frumoase,dar tot diavol ramane-asa ca nu stiu daca o gradina si o mana de ajutor intinsa cu ipocrizie merita sacrificiul fericirii tale sau,mai rau,al unei casnicii.Ganditi-va la posibilitatea unei vanzari/inchirieri a casei si mutarea in alta zona sau cel putin,puneti-va un gard despartitor si o cheie noua la poarta-respectiv,asa cum a sugerat un alt cititor,o alta cheie si la usa.Am o prietena care a facut aceeasi greseala,locuind cu sora sotului ei si a ajuns la nebunie,deoarece acea femeie o sabota in toate imprejurarile,inclusiv in relatie ei cu proprii copii.Nimic nu merita asta!Numai bine si sper sa fii fericita pe viitor-sau poate,intre timp,se hotaraste si soacra ta sa treaca in lumea celor drepti-si poate atunci vei putea fi fericita:-).

"Am un mariaj minunat, dar soacra mea imi otraveste viata"

12.03.2011, 02:39

Am trait o frumoasa poveste de dragoste,numai ca atunci cand eu l-am descoperit,el tocmai facea pregatirile de plecare.Prezenta mea in viata lui nu i-a schimbat decizia.Am trait ani intregi visandu-l noaptea si dorindu-mi sa nu mai adorm,sa nu-l mai visez.Aveam un dor nebun de el si nu mi l-am astamparat putin decat cand am primit de la el o scrisoare.Prima si ultima.Dupa un an am cunoscut un barbat-viata merge inainte-si peste trei ani si jumatate mi-a devenit sot.Aveam tot ce-mi doream,un sot tandru,iubitor,educat.Si totusi inca il visam.Ma intrebam ce lipsea din mine,ce luase acel barbat cu el.Si iata ca intr-o zi s-a reantors si m-a cautat-aveam sa aflu asta mai tarziu-dar eu nu mai eram acolo unde ma stia el.Iar intr-o zi,cautand in cartea de telefon,mi-am amintit povestea de iubire(de parca o uitasem o zi,macar!)si am sunat acolo unde stiam ca ar fi putut fi el.Si chiar era!Nu stiamn ca revenise,pierdusem multe din ceea ce insemna el,aveam acum un sot.Mi-a raspuns si am stabilit o intalnire.Trecusera 6 ani si tot il mai visam,uneori.Ne-am revazut si sufletul meu n-a gasit macar raspunsul de ce il dorisem atat de mult,cand acum,sufletul meu n-a tresarit nici macar o clipa.Am rememorat impreuna clipele trecute si am ras.Mi-a povestit ca era impreuna cu o fata,dar nu era grozav de multumit...Ne-am despartit prietenosi si de atunci nu ne-am mai revazut,desi au trecut 15 ani(nu mai aveam cum,plecasem din tara pentru 10 ani).Dar am realizat un lucru:incetasem sa-l mai visez.Si in acel moment viata mi-a oferit tot ce insemna o noua iubire.
Asa ca,doamna M.D.,daca ati fi insemnat ceva pentru acel barbat,poate el ar fi incercat sa fiti in contact(inteleg din cum ati descris poveastea dumneavoastra ca acest lucru nu s-a intamplat).Si s-ar putea ca daca odata sa-l reantalniti,veti fi dezamagita de cate vise ati pus in el si ca l-ati ridicat pe un piedestal pe care nu merita sa stea.Si veti fi rusinata!Si poate in tot acest timp ati fi putut trai o noua iubire care v-ar fi umplut viata si ati fi simtit ca traiti din nou.Acesta este sfatul meu,pentru ca stiu prin ce am trecut si stiu ce inseamna un dor nesfarsit si poate daca se intampla lucruri pe care noi nu le intelegem,putem macar sa incercam sa le schimbam.Numai bine.

"Imi pare rau pentru ce am facut"

12.03.2011, 02:13

Lasa-l si fa ceea ce constiinta ta inca activa iti dicteaza.Stii si tu ca ''boala lunga,moarte sigura;;.Barbatul acesta nu te merita si nu face sa aungi la o varsta in care ei fi epuizata fizic si moral si iti vei reprosa ca n-i facut ceea ce trebuia atunci cand puteai s-o faci.Du-te ola preot si impaca-te cu Dumnezeu.Insasi relatia cu acest barbat,plus diferenta de religie este ceea ce sta intre tine si Dumnezeu,asa ca elimina toate "piedicile".Si mai ales,grabeste-te,caci nu stii ''cand vine nici clipa,nici ceasul''...

"Imi pare rau pentru ce am facut"

• 1