Mihaela Ana

Comentarii scrise de Mihaela Ana

Afisare: 1 - 2 din 2 comentarii

15.03.2011, 09:16

Draga mea Laura, daca as putea sa-ti dau mai multa incredere in tine, as face-o. Iti spun o parte din povestea vietii mele, pe scurt, iar concluziile le tragi singura. Si eu credeam ca sunt aleasa unui baiat - frumusel, simpatic, cu experienta amoroasa, dar catolic - spre deosebire de mine-ortodoxa. Diferenta intre povestea mea si a ta e ca n-am ajuns sa-i cedez, virgina fiind, astfel ca am fost inlocuita cu o alta cucerire. Asa ca am mai asteptat ceva timp... pana la casatorie. Atunci, cu sotul "am experimentat". Nu mi-e rusine sa-ti spun ca eram mai in varsta decat tine - aveam 28 de ani. Dar nu asta conteaza. Si pe tine te framanta acelasi lucru la care ma gandeam si eu inainte: cum sa te poti casatori cu cineva care s-a daruit si altuia ? Se poate, daca te impaci cu tine insati, daca esti sigura ca ceea ce ai facut nu e un pacat. Dumnezeu ne invata ca ceea ce e facut din iubire si cu iubire nu e pacat. Cauta un preot sa te spovedesti - vei gasi alinare. In ceea ce priveste casatoria - si eu am invatat tarziu, ce-i drept - ca important e omul de langa tine. Daca te simti in siguranta, daca e tandru, daca poti vorbi cu el cate in luna si in stele, daca te gandesti neincetat la el - si daca toate acestea ti se intorc de la persoana iubita, atunci acela e omul pe care-l cauti si asta conteaza cel mai mult. Baiatul despre care ai povestit nu vede decat interesul propriu, de moment, presupun - pana cand tu te vei hotari ce vrei sa faci cu viata ta. Traiul in doi inseamna mult mai mult decat sex. Esti inteligenta, cerebrala si nu concepi traiul acesta "pe jumatate", in nuante de gri. Asa ca spune-i direct ca nu-ti convine sa fii "papusa"lui. Fara teama, sa stii ca si femeile parasesc . Numai ca nu sunt atat de violente ca barbatii. Acum trecem la a doua parte a povestii mele.De cel cu care m-am casatorit fecioara am divortat dupa 6 luni - tocmai pentru ca nu sexul tine o casnicie. Acum, multumesc lui Dumnezeu, sunt casatorita cu omul lui Dumnezeu bun si bland, calm, frumos si pe dinafara si mai ales sufleteste, care imi este cel mai bun prieten, iubit, tatal fetitei noastre. Am ajuns relativ tarziu la acest echilibru (am 38 de ani), dar nu-mi pare rau de alegerile facute. Tu esti foarte tanara si inteleapta. Cauta-ti linistea si vei intalni adevarata fericire. Timpul si Dumnezeu lucreaza in favoarea ta.

"Imi pare rau pentru ce am facut"

15.11.2007, 09:52

Nu cred ca e singular cazul in care la ridicarea unei manastiri s-a intamplat sa moara cineva. Numai ca n-am inteles care au fost circumstantele in care a murit fiul preotului. Aici, in tara, sau la studii?
Totusi nu sunt aberatii vechile credinte ale oamenilor de la tara. Sunt cu mult mai bogati si mai puri sufleteste decat multi dintre noi, al caror trairi si sentimente sunt influentate 50-60% de vreme, stressul cotidian (scoala copilului, limita de credit de pe card, raportul de dat sefului, banii de benzina, unde plecam in week-end, informatii - bomba din mass media (ziare, tv)).
Mi-e dor si drag de linistea, pacea si curatenia vietii de la tara. Sunt "nascuta si crescuta"la oras, intre blocuri de beton, dar cu "evadari" in vacantele copilariei la tara, intre OAMENI simpli si buni, sinceri si muncitori.

Barsana - Manastirea care a cerut cap de om

• 1